663 matches
-
Ferdinand, obsedat pînă la isterie de persoana sorei ca atare), dar ea se articulează în text doar la un nivel extrem de abstractizat, în consonanță cu rigorile etice ale timpului. Eroina din ostilitate față de interesul meschin al fraților sau din dragoste irepresibilă (situație mai puțin verosimilă în contextul scenic destul de simplist propus de Webster) se căsătorește, în secret, cu majordomul ei, Antonio, și, pe parcursul mai multor ani presărați cu circumstanțe delicate, în care umorul alternează cu melodramaticul, ea naște trei copii copii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sentimentele primare indivizibile care dau sens caracterului Omului" (p.77). Se poate observa aici o dublă intenție. Pe de o parte, asistăm la anularea ideii de responsabilitate morală a persoanei, în interiorul unui act abominabil, invocarea instinctului ca presiune externă și irepresibilă nefiind deloc întîmplătoare. În alt plan, sesizăm amendarea discretă a ipotezei psihopatiei individuale, prin referirea la fondul genetic comun, expus prezumtiv, degenerărilor multiple. Ambele trimiteri încearcă, indirect, deconstrucția prejudecății de vinovăție personală și transferul ideii de răspundere morală către universal
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
devin, la rîndul lor, victime ale unor forme variate de abuz, studiate cu metodă și aplicate cu plăcere perversă. Între acestea, iese în evidență cazul pisicii negre, simbolic numită Pluto, într-o vreme favorita familiei, ulterior maltratată sistematic, în conformitate cu registrul irepresibilei perversități. La început, ea este lovită demențial, pierzîndu-și chiar un ochi în timpul uneia dintre crize, iar, apoi, va fi spînzurată într-un copac din curtea exterioară a casei. Ultimul episod are urmări foarte curioase, comentate ambiguu de către narator, deși aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Budd este bîlbîit și, acuzat pe nedrept în fața lui Vere, de către un ofițer (Claggart) invidios pe calitățile lui atît de bătătoare la ochi, că ar pregăti o răscoală la bordul corabiei, va amuți total sub șocul surprizei. Sigura reacție (de irepresibilă emoție) a marinarului e o lovitură nimicitoare aplicată lui Claggart care moare pe loc. Prin urmare, nu mai există cale de întoarcere pentru căpitan. Deși îl iubește enorm pe matelot, el îl predă tribunalului militar pentru a fi judecat de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să reziste multitudinii de provocări. Resemnată cu statutul de fată bătrînă (deși nu e lipsită de șarm și nici nu are o vîrstă înaintată), ea suplinește eroic numeroasele deficiențe de caracter ale sarcasticului său tată. Împacă enoriașii jigniți de condescendența irepresibilă a parohului, vizitează bordeiele săracilor, pentru a le aduce o rază de speranță (episodul în care masează, plină de repulsie, picioarele murdare, umflate și vineții ale doamnei Pither ramîne antologic!) și duce povara facturilor neplătite la timp de harpagonicul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu alcoolica Janice, tată al unui băiețel de doi ani, Nelson, și al unei fetițe, Rebecca, aflată încă în stadiu embrionar, în pîntecele matern) simte la început, ca variantă a unei evadări din corsetul mariajului anodin, mai tîrziu, ca exercițiu irepresibil de dinamizare a propriei existențe dorința acută de a pleca de acasă. Precum un personaj romantic american (Wakefield al lui Hawthorne), el dispare, într-o seară obișnuită, de la domiciliul conjugal și, deși călătorește o noapte întreagă spre sud, revine în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prozei scurte a lui Bellow (desigur, la aceeași editură Polirom!), Collected Stories/ Filiera Bellarosa și alte povestiri, mă convinge pe deplin că acest longeviv scriitor american a avut, cu adevărat, o viziune epică asupra lumii, viziune materializată spontan și cumva irepresibil în cărțile lui. Majoritatea textelor din această colecție (s-a folosit, pentru traducere, o antologie americană din 2001) sînt, la origine, măcar în intenție, tot romane. Bellow fie nu le-a putut da, în cele din urmă, un contur narativ
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tensiuni etice sînt absolut antologice (între ele, înmormîntarea lui Bunny, la care criminalii participă îndurerați e, de departe, cel mai rafinat). "Istoria secretă" nu funcționează decît în afara conștiinței individuale. Odată interpusă aceasta din urmă, nevoia exorcizării prin narațiune (confesiune) devine irepresibilă. Aici se raliază, de fapt, Richard Papen (și, pînă la un punct, colegii săi) marii galerii de confesivi dosto ievskieni, iar, pe această falie simbolică, romanul Donnei Tartt intră în clasa scrierilor "moderne clasice". Populari tatea operei în discuție (ajunse
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din poeziile romantice și nuvelele publicate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, scriitorul german (devenit și cetățean elvețian în a doua parte a vieții) dezvăluie prin filiațiile subtile ale textelor sale o natură scindată între nevoia recluziunii creatoare și impulsul irepresibil al participării la tensiunile istoriei (însăși biografia lui Hesse stă sub semnul acestei ambi valențe: născut într-o familie de misionari creștini, crescut, o vreme, în India și interesat de serenitatea spirituală buddhistă, autorul luptă, ulterior, în primul război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a rezolvat însă controversa, discursul despre posibilele fragmente plagiate din cărțile sale continuînd să se dezvolte mediatic!) În perfectă manieră romantică, autorul alunecă în paseism, Istanbulul trecutului ("de aur") copleșind, prin strălucirea lui, palida imagine a prezentului. Substratul acestei mitologizări irepresibile trebuie căutat în biografia lui Pamuk. Scriitorul mărturisește, într-un interviu, că a scris Istanbul într-o perioadă de derută personală. Proaspăt divorțat (după un mariaj de douăzeci de ani), indezirabil în Turcia (renegat, pe de o parte, de familie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Albinus se duce să o împuște, mai mult adulmecînd obiectele decît văzîndu-le. Într-o scurtă luptă cu Margot, este deposedat de revolver și, ulterior, ucis. Moartea violentă a lui Albinus este o necesitate absolută a destinului său. Subjugat impulsurilor vulcanice irepresibile, protagonistul nu poate ieși din scenă decît abrupt și neconcesiv. Orb precum eroii decrepiți ai lui Shakespeare -, el nu mai are șansa vreunei reabilitări. Margot personificarea "vinii" sale tragice execută scurt, mecanic, însă eficient, un ultim ritual: sacrificarea celui care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Liviu Rebreanu, perceptibilă în primele romane, adoptă tehnica de construcție romanescă a lui Camil Petrescu. Ca și în Patul lui Procust, Doamna din Întoarcerea bărbaților focalizezază atenția tuturor personajelor masculine, rezultatul fiind un portret mozaicat. Romanul surprinde atmosfera de o irepresibilă debusolare, caracteristică perioadei postbelice, când noua ordine nu e altceva decât sursa unor continue mistificări. Romanul Lumina din adâncuri (1988) certifică talentul de povestitor al lui G., care construiește secvențe narative prin îmbinarea descrierilor ample cu stilul colocvial, asamblate printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
perioada postcomunistă cadru didactic la Universitatea din Brașov, publică un manual de teorie literară: Introducere în teoria literaturii (1997). „Substanța scrisului - susține C. răspunzând unei anchete - este lipsită de valoare dacă nu s-a constituit în tine, într-o formă irepresibilă. Dacă scriitorul este un simptom social și dacă eu sunt într-adevăr un scriitor, atunci cărțile mele au o adresă precisă.” Pentru ca, în același interviu, într-un puseu de pesimism, să conchidă: „Singurul meu cititor sunt eu însumi.” SCRIERI: Acte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
inteligența l-au salvat pe poet de un eșec total. Remarcabila stăpânire a științei versificației, îndemânarea prozodică, erudiția, inventivitatea lexicală, simțul umorului (dus uneori până la sarcasm), inteligența scăpărătoare, recurgerea ghidușă la un patrimoniu livresc substanțial și solid, vivacitatea asociativă, o irepresibilă înclinație spre mânuirea ludică a limbajului (cu rezultate frizând uneori verbigerația mecanică, subordonată performanței ritmice sau eufonice gratuite, iritantă poate, dar ajungând nu o dată în vecinătatea procedărilor avangardiste sau a tehnicii comicului absurd) au individualizat poezia lui postbelică, inclusiv pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
astei vieți cu care lupt". Prevalându-se de firea sa demonstrativă și exaltată, poetul a supralicitat fantezia și năzuința spre valorile afective ale artelor. A reușit astfel, în virtutea tipologiei hăruite al cărei exponent era, să se sustragă rulajelor vieții, ispitit irepresibil de abstracțiunea structurilor poetice, alegorice, simbolice. Evident, poezia eminesciană rămâne o realitate sustrasă concatenării evenimentului, ceea ce nu înseamnă, precizează autorul, că incidentul biografic nu poate dobândi prin sublimare înțelesuri generale. Sintonia poetului, întâlnirea eului său și a câmpului de conștiință
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lectorul cu o inflație de figuri, situații (a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de toate iubirile, înșelat de prieteni, însă revenind în chip irepresibil mereu la punctul de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar în jurul lui roiesc pitoresc clasicele tipuri de gașcă și petreceri, nenumărate Monici, Gabriele, Consuele ce traversează în lung
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
Evadat din captivitatea genurilor, el s-a eliberat de monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare, s-au dezagregat în ultimii ani și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
analiză fără pretenții de specialist după turneul final din Portugalia Optimisul lor, pesimismul nostru Nouă, românilor, Campionatul European ne-a dat o veste rea și una bună. Vestea bună e că vizionarea Cehiei și a Olandei a provocat un sentiment irepresibil de optimism atât din partea celor doi oficiali prezenți în Portugalia, Mircea Sandu și Anghel Iordănescu, cât și din perspectiva jucătorilor echipei naționale. Poate că ei, ca specialiști, observă altfel fotbalul decât noi, neofiții din public. Poate că Cehia pare „obosită
Agenda2004-28-04-Sport () [Corola-journal/Journalistic/282640_a_283969]
-
minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare fără răspuns -, este preferabilă observarea spectacolului oferit de ceilalți și, în locul introspecției inutile, exercițiul
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului său Model, pe cînd în momentele încărcate de realism și pline de acea vitalitate irepresibilă a gregarității de toate felurile, cînd mersul la notar sau la fisc era mai important decît privirea spre cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
găsi asemenea rînduri în Jurnalul filosofic al lui Noica? Latura cu adevărat dezagreabilă a unei asemenea propensiuni spre expresia debutonată și spre stilul încrîncenat o alcătuiesc unele din polemicile pe care le semnează Gabriel Liiceanu. Nenuanțate, brutale, stăpînite de umori irepresibile. Plîngîndu-se că n-ar putea intra în dialog "cu o publicație de teapa României Mari", d-sa nu șovăie a scrie cu o asprime și nedreptate, ambele insuportabile, despre Adrian Marino care "se gudură", "latră" și comite o "mîrșăvie", despre
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
-Dar piesa care dă titlul volumului? M-am gândit de mult să scriu despre noi, cei care (ne) spunem povești și noi, cei care jucăm roluri, în fața noastră și în fața celorlalți. Asta e America și acustica: un monolog insuportabil și irepresibil. Fiecare din noi vrea la un moment dat să suprime vocea obsesivă care se aude înăuntru. Și să topească toate rolurile la care e condamnat și se condamnă singur. Probabil că, așa cum mi l-am închipuit eu, monologul e foarte
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
veghează la buna funcționare a infracțiunii, cu acele obiecte triviale și ridicole atribuite lui Brâncuși. Însă în pofida firii sale discrete și pudice, atunci cînd vibrația lăuntrică l-a copleșit și cînd obrăznicia și vulgaritatea celor din jur au impus-o irepresibil, el a știut să-și acordeze și lira pentru timpanele delicate, dar și să-și aștearnă loviturile biciului pe spinările solzoase și tuciurii ale celor care l-au transformat pe Brâncuși fie într-un SRL cu aspirații internaționale, fie într-
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie bine, el nu scrie încă adevărat. Are o ureche sintactică perfectă, dar alunecă în fandoseli stilistice la a căror vedere cititorul se scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]