661 matches
-
într-un timp social convulsionat. Cum arată, până la urmă, poezia lui ? Răspunsul meu e simplu: arată impresionant. Parcursă de la cap la coadă, în marile cicluri care o alcătuiesc și o structurează, seamănă cu un fluviu care încet-încet, în curgerea lui irepresibilă, își cuprinde cititorul, îl seduce și îl poartă cu el. Citită la atâția ani, chiar decenii, de când a fost scrisă, poezia acestui autor emblematic al nouăzecismului nu mai pare atât de șocantă ca formulă. În schimb, trecerea timpului îi pune
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
și Mattie. Oricât de departe ar fi ajuns, orice ar fi făcut după aceea nu mai contează, este mult mai puțin decât această poveste. Nicio tensiune, nici măcar cea erotică nu pot concura cu isprava relatată și posibil că o nostalgie irepresibilă după tensiunea de odinioară care nu se va mai întoarce niciodată a bântuit existența ocupată a lui Mattie. Filmul mi-a amintit de acele povestiri ale lui Sadoveanu unde o viață se găsește concentrată într-o singură întâmplare care-i
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
aspirație de scriitor român. Între perioada maghiară, lăsată în urmă, și cea românească, aflată la început, acesta era esențialul punct comun: opțiunea indestructibilă de a deveni scriitor. Remus Lunceanu este construit ca personaj pe acest vector clar, chiar dacă el avea irepresibilul sentiment al eșecului ca poet, dar experiența lui se suprapune cu aceea a lui Rebreanu de mai târziu. Anii 1907-1910 înseamnă o integrală reconstrucție de sine, una întemeietoare a viitoarei personalități. Plecarea la București era singura soluție radicală și ea
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu un gust de moleșeală irepresibilă. În totul, cartea e o colecție de poncife corecte cum găsești în genere în manualele de filosofie, apatia comentariilor strecurîndu-se în mintea cititorului sub forma unei sațietăți de ordin teoretic. Pur și simplu nu mai vrei să dai paginile și
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
asociații de idei care nu au nici o legătură cu temele atinse. De aici impresia că autorul se dedă unor digresiuni inutile care acoperă spațiul degeaba. Prea multă zgură menită a umple cadrul unui eseu istoric. În fine, amintirile personale denotă irepresibila pornire ca, vorbind despre alții, să ajungi pînă la urmă să vorbești despre tine, plagă pe care un autor cu personalitatea tenace a lui Breban nu o putea ocoli. Una peste alta o carte stranie, venită din partea unui alt fel
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
reflecție cu privire la arta și istoria cinematografului, la mijloace, strategii, materie filmică, cineaști etc. Cu alte cuvinte, o serie de filme dialoghează cu istoria cinematografului, și în acest fel ele devin mai mult decât filme, ascund metanaraț iuni, dar și nostalgia irepresibilă cu care filmul se naște cu frații Lumière sau cu George Méliès. Ce este Goana (2010) în regia lui Victor Carrey, filmul care a primit marele premiu al festivalului? Construit pe o mise en abîme a redactării unui film dintr-
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
grație bilei insurgente de care suferă, Pandrea modifică temele asupra cărora se oprește. Fenomenul nu îngăduie excepții în opera sa: nu e subiect de istorie, autor contemporan sau controversă politică care să nu îndure, sub atenția ochiului său explicator, o irepresibilă schimbare. E ca și cum cîmpul de gravitație al minții îi răsucește conturul lucrurilor descrise, cazul fiind cu atît mai spectaculos cu cît Pandrea nu pare să fie animat de o intenție deformatoare. La el, denaturarea e urmarea colaterală a spiritului recalcitrant
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
dar nici în rupul capului nu aș fi crezut să-mi detecteze vreodată cineva o „structură nemțească”! Atât de mult m-am obișnuit să-mi ascult cu voluptate poruncile latinității doldora de levantinism - cea care, împreună cu temperamentul sangvino-coleric, mă livrează irepresibil și invariabil meridionalității, capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul e că-n suita multelor polarități de care am mai pomenit în aceste
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
Alexandra Ciocârlie În Meteorologia lecturii (1982), Radu Petrescu își propune să ofere o schiță a literaturii europene, axată pe momentele decisive ale gândirii artistice de la început până în zilele noastre 1. Definind ființa umană europeană drept aceea care aspiră irepresibil la a deveni text în textul homeric, singurul în măsură să pună în abis cartea lumii (p. 6), criticul consideră că toate operele literare din acest spațiu cultural tind a face corp comun cu poemele homerice, ca sporuri ale acestora
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
acestea erau inexistente” (p. 12). Este, probabil, cea mai surprinzătoare observație dintr-o carte care, și așa, abundă în surprize. Îmi recunosc, aici, subiectivitatea și nu-i condamn pe colegii care nu mi-o împărtășesc: citesc oricând cu un interes irepresibil eseuri de și despre etimologie. Nu cred, ca atâția alți critici de azi, că lingvistica e un domeniu inutil în interpretare. Dimpotrivă. Ce ne-am face fără ea ? Am eșua într-un discurs pe cât de substanțialist, pe atât de lipsit
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
care fornicația cărnurilor face casă bună cu înălțimea spiritului, într-un amestec cu tente sublimabjecte. Toți sînt spirite superioare, robite de o înclinație în fața căreia nici rațiunea și nici voința nu pot face nimic. Personajele par purtate de o tendință irepresibilă, care, deși aduce a predestinare, sfîrșește în dezastru. În 1959, Petre Sirin și Mihai Rădulescu sînt arestați de Serviciul de Moravuri, și dacă Sirin e eliberat, muzicologul primește o pedeapsă de cinci ani. Pentru ca răsturnarea de destin să fie completă
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a mitului salvării prin pauperitatea neprihănită. O idee, să recunoaștem, fascinantă pentru stîngismul universal, cu atît mai mult cu cît ea s-a grefat, în timp, pe irepresibila înclinație a omenirii către utopie.
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
nu va fi, în totului tot, suficientă. Va fi fost înrâurirea bunicului, mare amator de povești și fantezist desăvârșit? Paginile care-l privesc sunt pe drept cuvânt antologabile. Va fi fost, oare, o moștenire directă, dinspre părinți (tatăl dovedind o irepresibilă pasiune pentru cărți, pe câtă vreme mama s-a răsfățat multă vreme scriind cronici rimate de familie)? Să fi fost răspunzătoare cele câteva întâlniri providențiale cu profesori care, deloc întâmplător, erau deja adevărate figuri culturale (de la Mihail Sebastian, în liceu, până la G.
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a mitului salvării prin pauperitatea neprihănită. O idee, să recunoaștem, fascinantă pentru stîngismul universal, cu atît mai mult cu cît ea s-a grefat, în timp, pe irepresibila înclinație a omenirii către utopie.
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
eminesciene se constituie într-o limită implacabilă în calea unei receptări pozitive majore a liricii heliadești. Citind sintagme precum: "sufletu-mi s-aripează", "lumina eterului ceresc" (O noapte pe ruinele Tîrgoviștii) ori "Subt degete-mi răsună, liră, te-nfiorează" (Destăinuirea) ai, irepresibil, percepția unui "déjà-vu" și nu poți să nu denunți convenția, masca, montajul inabil. Acolo, însă, unde intervin forța inspirației, reala inventivitate imagistică, rezultatul obținut nu doar că salvează versurile de la condiția precară, caducă, dar furnizează consistența persuasivă, absolut necesară, a
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
chiar portretul artistului la tinerețe, atât de expansiv în ceasurile lui de comunicare, atât de închis la orice încercare de luare în posesiune. Mi te amintesc, în acei puțini ani dintre terminarea războiului și intrarea în pata comunismului, între boema irepresibilă a lui Dimitrie Stelaru și goliardeștile inițiative ale lui Constant Tonegaru, în ghirlanda de tinere fete în floare sau de mai împlinite muze cu zestrea vieții constituită. Erai tânăr laureat al celui mai râvnit/prestigios premiu literar al țării - cel
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
face să observăm schimbările infinitezimale din cadrul raportului esență-aparență. Cele mai multe personaje ar putea ilustra specia "ipocriților sublimi" de care vorbea G. Călinescu, întrucît comportamentul lor ne lasă să întrezărim, sub o mare diversitate de măști, viclenia instinctelor. Setea de posesiune, dorința irepresibilă de a avea întunecă și subordonează toate celelalte aspirații. Aceia dintre cititori care, născuți în comunism, nu au decît o idee vagă despre ce înseamnă sentimentul proprietății, pot să fie contrariați de imaginea mulțumită de sine a lui Dim Cozianu
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
forme din cele mai atroce: beție, droguri, violuri, tâlhărie, corupție, crimă etc.), am descoperit, pe lângă talent prozastic, virtuți destul de rare în literatura autohtonă de ultimă oră: suflu, anvergură epică, suplețe și mobilitate a structurilor narative, susținute de un instinct estetic irepresibil, care nu dă greș, știe pe unde să pășească și ce să ocolească, ce să ia în piept, peste umăr sau peste mână... Deocamdată, îl prezint cititorilor României literare cu două schițe. Antologice. Radu Aldulescu No man's land Faianță
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
e unul destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e însă niciodată onctuoasă. Ea abia dacă bate spre melancolie, antagonizată mereu de maliție, de un spirit irepresibil caricatural. Lamentațiile nu se dezic de vervă, ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
anume pe aceea care privește lupta materiei cu propria sa fatalitate, cu inerțiile și cu masa ei ponderală. Cuplul Denisei Curte, un cuplu fundamental și axiomatic prin însăși nondiscursivitatea lui, trăiește cu deplinătate propria lui stare, dar aspiră surd și irepresibil să reînalțe cubul în coloană. Să reconcilieze Pămîntul cu Cerul.
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
ale sportivilor. Și nici chiar - adăugăm referitor la strădaniile recente ale echipei MNAC - producțiile oricât de inspirate ale unor tineri artiști aflați la început de carieră. În mintea occidentalului care parcurge cu privirea atari mărturii de creativitate românească se înfiripă irepresibil întrebarea: "O.K., what else?" O cultură lipsită de elite, sau care le dosește se condamnă la a deveni corp străin în Europa. Pe la jumătatea veacului, aplaudaci din România, cum îi numește ironic Aurel Vlad în instalația din expoziție, se
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
aproape sigure și unde calitățile personale se dizolvă pe valurile înspumate ale formațiunii politice identificate cu structurile administrative ale statului. Când ești foarte tânăr și ai impulsuri de genul celor presupuse de social-democrație (adică, un excedent de compasiune și o irepresibilă dorință de a face bine aproapelui), fie devii novice într-o mânăstire, fie te alături unui ONG specializat în acțiuni umanitare. A dori să îmbini utilul cu plăcutul, adică propria sete de putere cu pretenția de a-i ajuta pe
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
forme consistente, puternice și exact circumscrise avea nevoie de un spațiu nemărginit, luminos și fără densitate. Și acesta nu putea fi decît cerul. Dar acolo, sus, formele se risipesc, nemărginirea mușcă din conturul lucrurilor, corpurile devin schematice și vidul absoarbe irepresibil ca turbionul unei găuri negre. Moartea l-a surprins pe Ion Dumitriu aici, în acest spațiu de tranziție, împărțit între două realități la fel de imperative: între Pămînt și Cer, între amurg și lumină, între cald și rece, între încremenire și levitație
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
în arta sa, nu este cu totul străină de somațiile surde și insidioase ale morții. Privind spre zenit, Ion Dumitriu se desprindea încet de ultimile determinări ale unui pămînt pe care, timp de o viață, l-a reconstruit prin puterea irepresibilă a artei.
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele fluvii de seve, pictorul a inventat Grădinile suspendate, aceste cosmogonii decorative
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]