2,421 matches
-
mămico. E un copil rezistent și curajos, și știu sigur că va crește un căprior minunat, care-ți va aduce multă bucurie! Nu te îngrijora, nu s-a speriat nici un pic. Dacă n-ar fi fost foamea care să-l irite, ne-am fi înțeles de minune noi doi. Vocea lui Lupino era caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat, urechile plecate. Ochii inteligenți clipeau îngăduitor. Căprioara se dezmorțea încetul cu încetul din înțepenire. S-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
orice frustrare acumulată atinge după o vreme un punct maxim, mai ales dacă e și conjunctura de acord și posesorul frustrării nu dă colțul prematur, la un moment dat, după Revoluție, cu muștarul sărit cât colo și cu terminațiile nervoase iritate la culme, locatarii blocului 48A, aleea Muzelor, s-au strâns de prin apartamente, au abandonat maiourile albe și capoatele înflorate în favoarea hainelor de duminică și s-au pus pe făcut gât. La început oral, în fața blocului, apoi în scris, la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
comedii pe seama vampirului din Carpați. Ei bine, acasă nu mă aștepta nici un festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și te bagă până la gât în ireal și himeră, te solicită și, în cazul de față, îți irită până la roșeață reminiscențele din copilăria a cărei stemă se profila deja înspăimântător de mare; o stemă croită din colaje de prăjitură cu caise și orez cu lapte, presărat generos cu scorțișoară sau dulceață de vișine, din aceea puternic mirositoare a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dezechilibră și căzu pe trotuarul încins de razele fierbinți ale soarelui. Copilul se opri în loc speriat. Nu știa cum să reacționeze. Karina rămase întinsă pe jos incapabilă să se ridice. Lacrimile se opriseră înainte de a inunda ochii, arzându-i. Pleoapele iritau retina urcând și coborând pe ochii uscați. De ce atât de aproape și totuși de neatins? Iar ea își dorea atât de puțin. Să știe cine e și să-i simtă îmbrățișarea. Această apariție era un fel de răspuns la întrebarea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sale x din cap până în picioare, cu aroganță și superioritate, strâmbându-se ca și concluzie. - Primul culoar la dreapta. - Vă mulțumesc pentru amabilitate! accentuă intenționat Karina ultimul cuvânt. Își reținu cu greu o replică tăioasă, acidă mușcându-și limba. O iritau oamenii care-i tratau pe alții ca pe niște ființe inferioare fără ca măcar să-i cunoască. De aceea „lumea ei” era atât de frumoasă, nu existau grade de superioritate. Acolo domneau iubirea, respectul, egalitatea. Găsi repede culoarul indicat și se îndreptă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încât trecătorii nici nu avură timp să-și dea seama ce se întâmplă. Mașina porni și își continuă drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum Karina nici nu ar fi trecut pe acolo. Karina tuși de câteva ori, iritată de iuțeala care îi ardea căile respiratorii. Avea nevoie de apa. Era întuneric, nu vedea nimic. Își dădu seama că avea ochii legați cu ceva. Un material fin. Mai tuși de câteva ori nereușind să elimine senzația de arsură din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
după dric. Tîra-tîra! Și un cal s-a bălegat tocmai cînd se cînta marșul. JENI: Calul tot măgar. MINISTRUL: Sigur. Ah, lasă-mă. Apeși prea tare. JENI: Nu mai doriți masaj? MINISTRUL: Nu. Fă-mi o cafea. Coroanele astea mă irită. JENI: Cafeaua o să vă irite și mai tare. MINISTRUL: Atunci fă-o fără zahăr. JENI: Am înțeles. MlNlSTRUL: Stai. Ascultă! De ce oare mă dărîmă pe mine coroanele astea de flori deși nu le port eu? JENI: Dumneavoastră purtați răspunderea. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cal s-a bălegat tocmai cînd se cînta marșul. JENI: Calul tot măgar. MINISTRUL: Sigur. Ah, lasă-mă. Apeși prea tare. JENI: Nu mai doriți masaj? MINISTRUL: Nu. Fă-mi o cafea. Coroanele astea mă irită. JENI: Cafeaua o să vă irite și mai tare. MINISTRUL: Atunci fă-o fără zahăr. JENI: Am înțeles. MlNlSTRUL: Stai. Ascultă! De ce oare mă dărîmă pe mine coroanele astea de flori deși nu le port eu? JENI: Dumneavoastră purtați răspunderea. E mult mai greu. MINISTRUL: Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că era americancă, iar nu „unguroaică arogantă“, ceea ce e oricum doar un clișeu. Imola se situa dincolo de aroganță. Inaccesibilă, era disprețuitoare mai ales cu mine, cum fac în general femeile când simt că au atins pe cineva. Ca s-o irit - primul pas spre stârnirea interesului - îi spuneam glume plate, cum ar fi că „mă voi imola pentru ea“, ceea ce o făcea să pufnească teatral, arătându-și albul ochilor. în mod fatal, colegi fiind, tot ieșeam și mâncam împreună, ba chiar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
scara valorilor, eu și ăla, mi-a zis: — Pe tine te iubesc, dar de el mi-e foarte drag. — Minunat, i-am zis. Și ce planuri ai? — Păi nimic. Stai să vedem ce se întâmplă. Atâta pasivitate lascivă m-a iritat peste măsură. A fost ca și cum aș fi descoperit brusc o străină când mi-a zis, fără pudoare, explicându-mi cum s-a culcat cu ăla chiar din prima seară: „îmi place să mă dau și să stârnesc.“ — Ai un surâs
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
despre asta. — Uite-i, a făcut calmă, scoțând din portofel o poză color mult privită cu cei doi, copilul - un copil oarecare - și tatăl, încă viu, în uniformă, zâmbind larg sub chipiu. — E aceeași uniformă ca în Tajikistan, am remarcat, iritat că sunt constrâns să spun ceva despre un milițian kirghiz alcoolic și mort. A ridicat din umeri. Era ultima noastră seară, Karin și Luc mă anunțaseră că ideea reportajului cădea definitiv, iar dimineața trebuia să plecăm. — Mai zi-mi cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Am învățat să vorbesc urât. Însă a fost cincizeci la sută, ba nu, șaizeci la sută, amăgire jalnică. O stranie înșelătorie meschină. Cât despre „oameni“, am fost catalogat drept persoană mărginită și plină de sine și am reușit să-i irit pe toți cu aerele mele. Nu s-au simțit niciodată bine cu adevărat în compania mea. Pe de altă parte, acum mi-e imposibil să mă întorc la saloanele mondene pe care le-am părăsit. Chiar dacă grosolănia mea este șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din a arunca obiecte pe scenă. Știți ce înseamnă “abține”, înseamnă să nu aruncați, asta înseamnă!”, le-a spus Bieber celor prezenți la concert, în timp ce arunca obiectele înapoi în public. Imediat, unul dintre fani a aruncat pe scenă un iPhone, iritându-l pe artist. Acesta nu a stat mult pe gânduri și l-a băgat în pantaloni, în zona intimă. Apoi l-a scos și l-a aruncat într-o altă direcție, departe de proprietar.
Justin Bieber, gest incalificabil în timpul unui concert - VIDEO by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71916_a_73241]
-
sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Cristian Teodorescu Ce triumf pe ceaușești, unde s-or afla. Scrie presa de bună voie pagini întregi, în serial, despre ei. Nu mă deranjează că se scrie - există și azi o curiozitate de-a dreptul bolnavă față de cei doi -, mă irită cum se scrie. Ca despre două personaje pitorești și mai degrabă simpatice. Sîntem plimbați prin viața lor particulară și aflăm ce făceau ei în familie și în momentele lor de relaxare, cu ce se îmbrăcau, ce mîncau, cu cine jucau
Simpaticul cuplu Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8854_a_10179]
-
se presupune că românul, indiferent de avere și rol social, e sensibil la aprecierea inteligenței prin limbajul și atitudinea șmecherească. Sînt totuși unele puncte slabe în opțiunea lingvistică a autorilor campaniei publicitare: există riscul ca schimbarea registrului de limbaj să irite mai mult decît ar atrage, iar respingerea să fie agravată de ambiguitatea inerentă a cuvîntului. Termenul ciocoflender aparține categoriei de cuvinte populare expresive, în permanentă variație fonetică (redare aproximativă și recombinare a elementelor). Instabilitatea formei este asociată cu o instabilitate
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
să nu preia funcția, să nu contribuie la rău. Refuzând orice colaborare la revistă, în ciuda insistențelor celuilalt, a recunoscut că părăsește literatura și politica și cere timp să se odihnească. Și Drieu dibuie erorile din aripa cealaltă, pe el îl irita înregimentarea cuminte a lui Malraux în lagărul stângii, colaborarea cu Rusia, pierderea diferenței (era firesc să extragă concluzii false din muțenia lui). În romanul L'Espoir, (Speranța) transpar forme de relatare similare prozei sovietice, se întrezărește, crede el, umbra lui
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Înregistrasem faptul că Malraux nu l-a mai putut mântui de izbeliște în tumultul în care trăia Parisul, eliberat de sub ocupație. Semne de erezie Cercetez opera lui Malraux prin prisma unei derogări de la un canon în vigoare. Nimic nu-l irita mai mult decât încorsetarea, voia să perpetueze ipostaza de independență. Se pot distinge mai multe trepte ale desprinderii. Surprinde modul în care înțelege documentarea. El nu se supune automatismului realist, impus de o doctrină. Părând că împrumută norme ale reflectării
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ar putea încăpea, deodată, într-un același rol. Scăldată în privirea neîmblânzită, dar iubitoare a fetei, figura unchiului ajunge să domine spațiul interior și durata mai lungă a romanului. Când tatăl reintră în cadru, gesturile lui prea socotite încep să irite, prin contrastul cu cele ale unchiului pierdut, intrate în obișnuință și în memoria afectivă a "fetelor" (mama și fiica ei). Asemenea reflexii și adâncimi psihologice, de obicei ignorate de către romancierii "obsedantului deceniu" - pentru care tema morală este esențială -, sunt recurente
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
vreodată despre Holocaust. într-un interviu, Daniel Mendelsohn mărturisește că "m-am angajat în această anchetă lungă de cinci ani, în aceste călătorii pentru căutarea de mărturii despre cei șase membri dispăruți din familia mea, fiindcă, din reflex profesional, eram iritat de paginile lipsă din istoria personală a alor mei. O istorie care include și Holocaustul, dar nu acesta a fost subiectul meu de interes primordial [...] Cartea mea e consacrată narațiunii orale și modului cum oralul devine scris, cum experiența personală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
doar cît să afli știrile, tocmai de aceea tentația e foarte mare. Că știrile sînt lipsite de informație propriu-zisă și că de fapt nu afli nimic important, că cele cîteva minute de informare se preschimbă într-o zapare năucă și iritată în cursul căreia, rătăcind de la un post la altul, te simți din ce în ce mai nervos, că în fine, închizînd televizorul, cazi într-o stare de două ori mai rea decît cea de care vroiseși să scapi atunci cînd ai deschis televizorul, toate
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
rozînd lemnul, văd ca la microscop cum se svîrcolesc și mor celulele. Așez frumos pe biroul meu în marcheterie, acoperit cu cristal, cîteva volume rare, un coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și spaimele abia inhibate ale unui optimist lucid
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
implicit și explicit că pe-aici, la noi, arta n-a devenit o marfă. Mircea avea un talent extraordinar de a-i convinge pe alții de lucruri de care el însuși nu era convins. Dar cu această postfață i-a iritat chiar și pe unii dintre apropiații săi. Din amiciție, dar și de dragul acestui roman remarcabil, postfața a fost treptat trecută sub tăcere. Poate că mulți au și uitat-o. Dacă azi, un tînăr scriitor ar republica sub nume personal această
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
construcțiilor deliberate în care ansamblul se constituie prin adiționare, prin serialism, prin discurs modular, după cum,din punct de vedere stilistic, ea oscilează între impresionismul mediteranean, expresionismul nordic și un anume simbolism fără geografie. În ansamblu, oricît de mult l-ar irita acest fapt chiar pe autorul însuși, pictura lui Șerban Foarță este o componentă a spațiului central-european, a acelui spațiu cultural în care contradicția este o condiție a supraviețuirii și identitatea difuză un echivalent al existenței. Sensibile și glaciale în același
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]