287 matches
-
dă dreptul să spună: Iată, am încetat a fi o simplă rotiță a vieții, un atom fără însemnătate și rost. Mă doare și durerea mea rescrie de la capăt istoria universului gînditor. Sînt însăși viața iar tremurul și zbuciumul meu sînt irizarea ultimă a acesteia, eternitatea sub care îmbogățit, pășesc deasupra mării. Doctore, la un moment dat ești inutil!” Doctorul înghite în sec. Se vede că aprecierea mea l-a jignit. „-Mulțumesc!”-îmi spune. Apoi mă întreabă: „Cît crezi că ai să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spune calm norul. Se întoarce. Vede un om complet dezbrăcat. Torsul lui e musculos și definit. Brațele lui stau să pocnească sub tensiunea mușchilor. Acest om are tot trupul acoperit de solzi de șarpe. Iar pielea lui translucidă trimite încontinuu irizări de caleidoscop spre ochii celui care îl privește. Un om-cameleon. Un om care își schimbă culoarea pielii, chiar sub ochii celui care îndrăznește să îl privească. Solzii par să circule neîncetat pe deasupra mușchilor lui. Un trafic intens ghidează canale întregi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Îi zbură din nou la Satanovski. Oamenii viitorului, Își spuse el, vor poseda dinți din substanțe radioactive. Dinții le vor servi drept acumulatori pentru articularea unor energii Înalte. Poate că inginerul Edward era un astfel de om. Dinții săi cu irizări fosforescente păreau să aparțină unei alte lumi, În care Întunericul era Învins de lumină. Desigur, numele avea menirea să-i ascundă adevărata natură. Nici Înfățișarea lui Satanovski nu era dintre cele mai plăcute. Dar asta era deja o altă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește, răscolind în realitatea ostilă și tulbure: crâmpeie de adevăruri ies la iveală, ca irizările petelor de petrol pe fața apei. Așa s-a auzit, că Grandomanul Internaționalei adusese cohorte de pribegi și de soiuri rele, din țări înapoiate, pentru a făuri din ei, în București, la "Ștefan Gheorghiu" și în alte academii din acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în ochiul drept și, prin glandele lacrimale, pătrunse în lobul frontal. Aici se opri o clipă să-și tragă sufletul. Și să crească. Până la dimensiunile unui ac de cusut (mediocru). Deveni mai palidă, cu vârful roșu aprins și coada cu irizări orange-verzui. Era pasărea colibri a ideii. În curs de formare, în refugiul din miliardimea secundei de după naștere. N-avea niciun sens să se întrebe cine e și de unde vine. Știa că are de trasat o cale și de finalizat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
A spus că l-a primit de la un client, și că ea de Sărbători simte nevoia să facă daruri, drept pentru care mi l-a dat fără să-mi spună un cuvințel despre ce se află Înăuntru. Ambalajul lucios, cu irizări ultramarine și steluțe aurii, e desfăcut de Antoniu, cu febrilitate. În sfârșit, mâinile scot la iveală o carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de tren ca să Îi mai spună Klarei ceva, ochii lui albaștri care nu se desprind de ochii plini de lacrimi ai Klarei, am să te aștept, cum poți să n-ai Încredere? șoptește Klara, părul rebel al lui Hermann are irizări roșcate În lumina soarelui de amiază, dar nu le mai auzi șoaptele, le-au acoperit cântecele soldaților și ai un nod În gât, aici, În fața trenului plin de soldați, tu nici măcar nu ai dreptul să plângi, tu nu ești logodnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta e prea aprins. ― Ce culoare vrei? Paul îi arată un tabel cu culori pe ecran, iar Geraldine îi arată un cafeniu natural cu irizări trandafirii. ― Acela! spune ea, arătând un pătrățel. Aia e culoarea. Jemima din ecranul computerului arată absolut uimitor, dar Geraldine știe că nu-i suficient. ― Stai așa, îi ea spune lui Paul. Încă nu suntem gata. Mă întorc în două secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spun : „Ce groaznic vis! ...” Cu blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mea și mâinile și picioarele Am ieșit din lume ca și cum m-aș fi smuls dintr-un viol 39 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și în pupilele alcooliștilor care, adunîndu-se în părculeț, ar fi putut confunda pâlpâirile cubului cu niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu pieptul tresăltându-i aproape imperceptibil, Învăluită de o lumină puternică, orbitoare. Un roi de fluturi minusculi zbura pe deasupra, Întruchipând o coroniță de flori vii, ce vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire. Simți, Însă, o vagă umezeală În tot trupul și un zumzet repetat Îi năvăli În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Început să-i vorbesc (fusesem avertizat doar) direct, fără menajamente, ca și cum aș fi cunoscut-o din totdeauna. Mă asculta cu un interes prefăcut - știam asta - dar eu continuam să-i vorbesc. O reclamă de la Coca - Cola Îi proiecta pe chip irizări de lumină roșie - gălbuie, Încadrând-o Într-o cromatică bizară. Băuse două pahare de lapte cu coniac și se pare că se amețise de-a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o atrăgea și tăceri obosite la fiecare mișcare, dar era convinsă că pe dinăuntru dospea peste flacăra propriei vâlvătăi. Chelnerul le pusese vinul în decantor și lăsase vasul între ei doi, ca pe o broșă bombată și mare, care trimitea irizări de sânge și de fruct terciuit, iar culorile îi treceau lui Omar peste chip, făcându-l să pară și mai schimbat. Vinul se dezlega lângă sfeșnicul de pe masă, în care ardeau două lumânări, iar căldura lor învia taninuri de scoică
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ajungă până la lezarea totală a câmpului vizual. Vom încetini asta mult, cât de mult se poate. Omar era în ochi, se urcase ca-ntr-o cochilie netedă, spiralată și de-acolo privea spre un peisaj ce era făcut doar din irizări și inele de ceață prin care trecea un abur albastru. Macula suna ca un strat de iarbă, parcă doctorița așa i-ar fi spus: „Peste-un strat de iarbă crescut anapoda încercăm să punem alei de zgură sau de pietriș
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu-mi vine să cred c-a îndrăznit să-ți tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuie să fi fost lună, lună plină, acel disc incredibil de clar care se potrivește atât de bine cu aprigele geruri rusești. Deci iat-o făcându-și loc prin grămada de mici nori rotunzi, pe care o tivește cu o irizare discretă; și, pe măsură ce se Înalță, dă luciu cărărilor bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
coborî sau voi urca întru ea. Un punct spre care, iată, vin aceste cuvinte--câlți, cuvinte-vălătuci, cuvinte fără alt trup decât un fel de zgârci elastic care le scoate și le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ușor, nici mai limpede în gânduri, în gesturi, în închipuiri, în dorințe. Nu s-a schimbat nimic. Doar Lumea, de fapt, pare a avea alte chipuri, aceleași, desigur, dintotdeauna, numai că acum mi se oferă cu alte lumini, cu alte irizări. Ciudățenie a începutului de coborâre. Să fii același, etern, uitat din începuturi în această viață oarecare și, totuși, în fiecare clipă să simți că te naști, că revii întruna, ca dintr-o îndelungă înstrăinare, în tine și pentru tine. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dă nimbul modestiei. Ideală este epoca în care cultura se logodește cu civilizația. Morala autentică trebuie să înnobileze dorințele, nu să le castreze. Înțeleptul e un mare alchimist. Poate transfera tăcerea în aur. Grecii antici i-au insuflat condiției umane irizări cosmice. Înving popoarele care știu să transforme nenorocul în ambiție. Artiștii au transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Discipolul model își revitalizează maestrul. Această lingură care hrănește omenirea de milioane de ani nu va dispărea prea curând. Sperăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-o ficțiune a prezentului. Cele mai multe ideologii apar pe lume cu statut de revanșă. De multe ori, politica este axată pe înaltele principii ale jocului de noroc alba-neagra. Politica generează fascinație. Și mai ales, repulsie. Erodați de mass-media, politicienii capătă irizări interlope. Libertatea înseamnă capacitatea omului de a spune nu când ceilalți aplaudă. Sub dictatură, toate căile spre democrație sunt constipate. Pe politicieni îi atrage scena și forța. În politică, există și combatanți idealiști. Dar cei mai mulți sunt mercenari. Sărăcia creează dependență
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de trabuc. Viața este subordonată temporalului. Speranța pentru durată ne așteaptă Dincolo. Prezentul este maculatorul viitorului. Sirenele mă tulbură și acum. Deși vârsta m-a cam legat de catarg. Retroactiv, orice tragedie amoroasă devine vodevil. La senectute, unele visuri capătă irizări rupestre. Fiecare oră e cu nitroglicerina ei. Cândva, pe înțelegerea dintre oameni se puteau ridica biserici. În zorii vieții, mă împiedecam de plug, de seceră și de sapă. Acum, copiii mei se lovesc de pian. Scara obsesiilor umane rămâne neschimbată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Axis Mundi. Paie, rămurele și lut adună mulți scriitori. Puțini dintre ei însă reușesc să însăileze un cuib ceva mai rezistent la intemperiile timpului. Nici piatra nu este indiferentă la trecerea anilor. După ieșirea din copilărie, viața începe să capete irizări de exil. Trupul simte că îmbătrânește. Inima - nu. I-a fost dat perisabilului nostru trup să tăbârcească un suflet atins de nostalgia veșniciei. Marii creatori aruncă semenilor câte un țărm smuls din ghimpele timpului. Bătrânețea presupune derularea anevoiaselor negocieri cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artistice. Marii artiști știu să dozeze corespunzător alchimia dintre singurătate și zaiafet, dintre disperare și entuziasm. Trec unii prin cultură ca sfoara prin mămăligă. Prin capacitatea de a declanșa revelații, muzica este marea aliată a religiilor. Muzica de orgă are irizări de infinit. Muzica poate face dintr-un suflet răvășit o catedrală. Contează ce cânți, dar și la ce balcon. Muzica - încă o liturghie a speranței. Unii trec prin cultură fără urmări grave. Îmi cad uneori în mână cărți atât de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
crezi că armata e încărcată cu gloanțe oarbe. Unii nu - și pot orna relațiile cu semenii decât cu un sictir suveran. Cinismul poate fi o armură în fața răutății lumii. În fața mediocrului lingușitor nici un drum nu este închis. Critica autentică are irizări tandre. Negativismul înseamnă ură. Bârfă există peste tot. Cea de sorginte balcanică li se pare tuturor mai strălucitoare. De regulă, semenul te vrea subordonat, nu partener. Se pare că au fost defrișați toți pomii opriți. Aroganții nu se tem de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]