9,120 matches
-
în fond elegiacă a eroismului imposibil, coborât la măsura modestă și banală a imaginilor de benzi desenate sau de internet, care fac și ele parte, nu-i așa, din "rețea"... ( Imaginea "rețelei" e și ea însoțită de un fel de ironie elegiacă, trimițând la o lume de simulacre, "fotocopii și înregistrări", substitut al comunicării intime, traversând însă un univers real, care e, în esență al durerii și suferinței: "se lipește de piele noua ordine mondială/.../ și vei luneca prin oraș printre
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
se trădează a fi, în esență, una a solitudinilor și fricilor comune: "și noi de noi ca o colonie de pinguini ne frecăm fricile". O "singurătate colectivă" ca să preiau expresia lui Liviu Ioan Stoiciu cunoaște o variantă nu lipsită de ironie și în aceste poeme: "la sfârșit/ o să cânt și eu/ cu gura pe meningele vostru/ până învățați pe de rost/ lumile pe sub voi pe sub lumi corurile/ o să fie o singură voce și numai una". Cel ce vorbește în poezie pare
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
mai întâiu prin incendiul din 1718, apoi prin marele cutremur din 1738, ajunse, prin al șaselea deceniu al secolului al XVIII-lea, un complex de ruine, în care se adăposteau toate haimanalele și pungașii Capitalei, cărora li se zicea, în ironie, «crai de Curtea-veche». Astfel cuvântul craiu ( scurtat din expresia craiu de Curtea-veche) ajunse să fie întrebuințat, mai întâiu în București, apoi și în provincie, în înțelesul de haimana (...), om chefliu, berbant (...), desmățat, desfrânat, libertin, om fără căpătâi" etc. De altfel
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
a cărui rotire, executată de o mînă dibace, e în măsură a ne oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet și întuneric". Un întuneric în care, e drept, se înscriu ca într-un mediu propice, fosforescențele ironiei glosatorului: "Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un atac de inimă. Autorul are un ton lugubru, ca și cum n-ar fi un contemporan de-al nostru, ci spiritul tatălui lui Hamlet
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
să decid, cu argumente, dacă m-a prins și m-a convins ce-am văzut sau nu. Libertatea este savuroasă atunci cînd există în mintea și trupul unei societăți, unui individ, unei arte. Îți dă și detașare, îți dă și ironie, și autoironie, relaxarea de a înțelege un lucru împlinit sau de a înțelege o experiență mai puțin împlinită. Ai șansa, ca artist, să îți asumi toate fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
și declară că numai relația cu lectorul contează. Critica e ignorată din start. Ei anunță că nu vor decât să-și amuze cititorii, ceea ce, la drept vorbind, nu reușesc, fiindcă literatura contemporană numai amuzantă nu e, în ciuda recursului disperat la ironie. E o literatură întortocheată, care cere multe relecturi, care ascunde sub aparenta simplitate a stilului un orgoliu nemăsurat, acela de a crea opera perfectă, alcătuită din toate procedeele ce au fost folosite vreodată în istoria literară. Fluxul conștiinței era în
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Nicolae Manolescu Dacă opera de literatură este deseori ambiguă, critica trebuie să fie întotdeauna clară. Echivocurile, jocurile de cuvinte, "apele" pe care le face ironia nu țin de esența morală a criticii; decît, poate, de arta ei; o colorează, îi conferă personalitate, dar n-o ajută prea mult să-și atingă scopul. În orice caz, dușmanul cel mai mare, sub acest raport, al criticii este
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
Tudorel Urian Cu discreție și ( auto)ironie, așa cum le este și scrisul, veșnic tinerii optzeciști depășesc, rînd pe rînd, borna celor cincizeci de ani de viață. După Liviu Ioan Stoiciu, a venit ( la 25 aprilie) rîndul lui Liviu Antonesei să-și marcheze semicentenarul, fără articolele și manifestările
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre cei mai
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
ca Goma să fie invitat oficial în țară, să i se dea o locuință și o revistă. Cine să-i dea și de unde? În dictatură se putea, dar... Altă inconsecvență a lui N. Breban: după ce i-a împuns cu săgețile ironiei pe scriitorii implicați în politică, după 1990, acum el însuși s-a implicat, militând pentru reconstruirea dreptei. Cam neconvins, ce e drept. Am aflat totuși din ziare că face parte din conducerea unei fracțiuni țărăniste disidente. Ciudată mișcare A mai
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
un studiu glumeț de mentalitate. Henri Zalis consideră că Liviu Timbus "ar putea semna o rubrică de umor performant la un cotidian care se respectă..." Într-adevăr. Autorul vede ridicolul acolo unde el se află și îl demontează prin tehnica ironiei. Povestea lui Ghiță Dron, liniștitul medic de oase, este în primul rând funcțională. Ea parcurge toate treptele urcate de societatea postdecembristă. Nu Ghiță Dron este important, ci povestea lui. Și nu atât povestea în sine, cât ceea ce se află dincolo de
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
și de ruperea canoanelor. Tema fundamentală a cărților sale din cea de-a doua perioadă, a exilului în Argentina, este puterea. Acestei perioade îi aparțin și volumele de povestiri Istoria macacilor ( 1955), în care autorul amestecă umorul grotesc, sarcasmul și ironia, Moarte de cîine (1958) sau Fundul sacului (1962) în care condiția umană, degradarea într-o lume lipsită de valori devin temele fundamentale. Grădina desfătărilor, cartea sa inovatoare din 1971, reeditată apoi de mai multe ori, reface legătura cu perioada avangardistă
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
Mult stimate domnule Cronicar (ador să scriu necunoscuților cu sau fără Nume), nu știu ce înseamnă "recidivarea" de care se face vinovat domnul Cristian Bădiliță care - susțineți dumneavoastră cu lejeră ironie: "citește pe internet" și vai, mare păcat, de acolo de unde-o fi". Recunosc că n-am citit articolul domniei-sale, ăsta fiind un și mai mare păcat. Al meu. Titlul "Bazarul culturii române" cred că v-a iritat. Din păcate, domnul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]
-
necesară apariției publicației în condițiile de atunci. Fără îndoială, efortul înverșunat pentru crearea și păstrarea unui spațiu de afirmare artistică în condițiile unui regim autoritar și obtuz a fost o luptă, dar nuanțele s-ar cuveni totuși reliefate ca atare. Ironia, dacă a existat, a fost una tragică și auto-referențială. Bibliografia este judicios împărțită în mai multe capitole ( cărți dedicate în întregime poeziei românești; reviste literare care cuprind selecții din poezia românească; numere speciale de reviste dedicate în întregime poeziei românești
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
cu declarații mai degrabă confuze, oficialitățile noastre au încercat să îndulcească pilula pe care le-a oferit-o ambasadorul american. Președintele Iliescu a dat-o pe principii, iar premierul s-a străduit să pară relaxat, dar fără a-și exersa ironiile pe seama ambasadorului. Notă discordantă a făcut ministrul Justiției, Rodica Stănoiu, care a răbufnit într-o declarație. Nu avem nevoie să ni se dea lecții, România știe ce are de făcut Aș fi admirat declarația d-nei Stănoiu că România n-are
Corupția după Guest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13997_a_15322]
-
Gheorghe Grigurcu Tema postmodernismului se vădește cu atît mai incitantă cu cît însuși conceptul e departe de-a avea o accepție valabilă pentru toată lumea. Ceea ce îl face pe Umberto Eco să remarce cu ironie: "Îmi dau seama că folosesc probabil termenii «modern» și «postmodern» cu totul altcum decît ceilalți. Și totuși, tocmai asta e o atitudine cu adevărat postmodernă, nu găsiți?". Mircea A. Diaconu ne oferă un conspect al atît de lunecosului postmodernism, pe
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin factorii parodici ai scriiturii. Totodată se conturează un "nou umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului în semnificație. Din punctul de vedere, de pildă, al d-lui Livius Ciocârlie, "pariul" postmodernismului este "să dea un
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
literare în necontenită mișcare și îmbinare. "Metafizica e înlocuită de fizică, iar educarea și inițierea cititorului, de seducerea lui". Studiind opoziția între modernul "hieratic" și postmodernul "ludic" și "deconstructivist", Ihab Hassan detectează, între "dimensiunile" celui din urmă, fragmentarea, decanonizarea, nereprezentabilul, ironia, hibridizarea, carnavalizarea. Așadar subistoria ar putea fi socotită drept un Purgatoriu al unei creații subjugate de un trufaș vizionarism inițiatic ce, într-un fel, s-a îndepărtat de aspectele particulare ale ființei, urmărind o generalitate a ei himerică, avînd drept
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
mai critică, mai "pretențioasă", împingînd conștientizarea intertextualității textului poetic pînă la condiția unui "laborator hipertextual", după cum se exprimă un comentator: " Spre deosebire de moderni, care foloseau și ei intertextualitatea, postmodernii denudează cum ziceau deja formaliștii ruși procedeul, folosindu-l cu «ostentație și ironie» și obligînd receptorul la un dialog al aluziilor și descifrării". Resortul de căpetenie îl reprezintă "voluptatea estetă a inteligenței", care prefiră, alege, combină, ordonează: "ruptura este, prin urmare, și continuitate, chiar dacă atitudinea este parodică și pare neserioasă. Seriozitatea nu mai
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
face cu ochiul și de a asigura o oarecare legătură cu ultimele sale volume de Figuri. Multe dintre intrări, deși au nume cu o alură științifică sau tehnică, sînt amintiri din copilărie, adolescență sau din parcursul profesional, totul învăluit în ironie, umor și chiar auto-deriziune și presărat cu numeroase aluzii și referințe culturale în care autorul se scaldă cu naturalețe, ca în mediul său de predilecție. Iată, de exemplu, intrarea albete este consacrată amintirilor din copilărie, cînd, împreună cu tatăl, tînărul Gérard
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
această sensibilitate, practicînd bicicleta și autoturismul, locuind, în anii de început în mansarde austere și chetuindu-și toți banii pentru vreo carte rară. În acest jurnal-dicționar sui generis nu domină înduioșarea și nostalgia - taxată de altfel destul de sever -, ci umorul și ironia, gustul pentru maximă și butadă, o irepresibilă pornire pentru asociații și aluzii culturale, pentru promenade etimologice. Peste tot se simte ochiul autorului ce a dat Relația estetică, atent la arte vizuale, la arhitectură, la peisaje, la poduri, la gări, la
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
la mine-acasă. Diferența între cele două cărți este însă fundamentală în plan existențial. Robert Șerban este un bon viveur. Raporturile sale cu realitatea sunt relaxate, privirea sa este una preponderent ludică. Ecranul său este unul foarte bine luminat, umorul și ironia candidă trimit spre niște secvențe de comedie. La Livia Roșca imaginile sunt în penumbră, mărturisirea iese dureros dintr-un soi de inhibiție, presiunea existențială este adesea strivitoare, gravitatea nu o părăsește nici o secundă, umorul lipsește cu desăvârșire. Corespondentul cinematografic al
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
dumneavoastră, mă refer și la beletristică și la eseistică, irită uneori? R.W.: Da, și într-un caz și în celălalt, din pricina întîmplărilor povestite, a temelor și motivelor pe de-o parte, dar și din cauza registrelor discursive pe de alta: ironia, sarcasmul sunt adesea fals înțelese în Germania, respectiv prost înțelese sau mai degrabă neînțelese. Foarte repede oamenii se simt vexați. Dar mai există o atitudine pe care o găsesc foarte superficială: cînd interlocutorul sau cititorul recurge la formula Ich kann
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
Paris, plouă cu replici bruște, sacadate, de narator cu auzul bun. "Sînt zile în care aștepți să atîrni de o singură vorbă bună, ca de o frînghie." Să te salvezi, să mori? Să supraviețuiești. E rețeta Radu Cosașu, paradoxul gentil, ironia pățitului condescendent: "Mă uit de sus la puștimea care abia învață un slow. Și nici nu știe ce-o așteaptă - o cruntă spondiloză și angoasa unui tangou." "Cum vine asta - temere cu humor?" Sonatine-le nu-s nimic altceva decît
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
care au nevoie de toată pagina- îți dă de înțeles că te afli în fața unei excepții: un poet al cărui suflu epic nu a fost amputat de talentul său prozodic. Un poet a cărui inteligență face casă bună cu o ironie usturătoare și cu o acuitate a observației demnă de flerul unui foarte fin psiholog. În plus, cu Andrei Codrescu trăiești un paradox la percepției estetice: scrie atît de bine, încît nici măcar nu-ți dai seama de acest lucru la prima
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]