1,368 matches
-
semene cu o bucată de jar stînd gata să pălească, ori să întețească focul. Dimineață, începe Maria simplu, cu același ton alb, fără urmă de inflexiune eram prin apropiere cînd ai vorbit cu Doina. E adevărat că aseară te-am ironizat și tot adevărat e că pînă deseară n-o să pot face rost de... nici nu mai știu exact ce voiai... sîrbă cu strigături, parcă. Nu vrei să renunți la condiția impusă? Țineți neapărat să vin deseară la dumneavoastră? Nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care vine la slujbă împreună cu nașa Zînica și nașul Ion ce-o mai fi cu ea?, anul ăsta n-am văzut-o, cred că-i plecată la liceu, deși nu-mi place să mi-o mai amintesc; prea m-a ironizat într-o iarnă cînd am mers la hora din sat de Crăciun. Ea era o jucăușă, m-a ironizat neșei Zînica: "stătea ca un mototol pe margine; habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am văzut-o, cred că-i plecată la liceu, deși nu-mi place să mi-o mai amintesc; prea m-a ironizat într-o iarnă cînd am mers la hora din sat de Crăciun. Ea era o jucăușă, m-a ironizat neșei Zînica: "stătea ca un mototol pe margine; habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-ai ce căuta la horele din sat. Hora ta e-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-a gata din inventarul bisericesc. Îl contraziceam metodic, devastator, cu logica mea crănțănind metalic ca un arc de proteză. Cei mai copți clătinau din cap, tinerii râdeau crud și fals. După ce l-am înecat într-un val de hohote, ironizându-i grosolan încă o contradicție în termeni, preotul a lăsat capul în piept, apoi a ridicat ochii și m-a privit fără ură: „Domnule Popescu, sunteți mult mai inteligent decât mine. Totuși, cred că undeva greșiți: vreți să faceți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dădea a Înțelege, discret, că e pe drumul cel bun. — Să ne gîndim, mai bine, la purtarea acelui intrus, zise Hilfe. — I se pot găsi o mie de explicații, Își dădu cu părerea fata. — Nu chiar o mie, Anna, o ironiză tînărul. Apoi, adresîndu-se lui Rowe: Nu vă puteți aminti cumva de vreun amănunt În stare s-o convingă? Ardoarea lui era mai deprimantă decît scepticismul ei. Întreaga poveste devenea parcă o glumă, cu neputință de luat În serios. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai întâi tu, și apoi tu veți stinge lumina; venind din universuri separate, vă veți regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se șterg, înainte ca vise divergente să vă târască iarăși de o parte și de alta. Dar nu ironizați această perspectivă de armonie conjugală: ce imagine de pereche mai fericită i-ați putea opune? Îi vorbești Ludmilei despre romanul pe care-l citeai așteptând-o. — E o carte din cele care-ți plac ție: comunică o senzație de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa manipulată mintal de cei doi profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la hâd, în superioritatea lor, în triumful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu au reușit să fie conciși sau celor care au redactat lacunar telegrama, eliminând cuvintele de legătură, prin suprimarea cărora înțelesul comunicării devine ambiguu. Maniera telegrafică de comunicare a constituit pentru I.L.Caragiale o sursă de umor. Iată o telegramă ironizată de autorul Momentelor în Telegrame: Onor Prim Ministru A doua oară atacat palme picioare piața independenței același bandit director scandalos însoțit de sbiri. Situația devenit insuportabilă. Oraș stare de asediu. Panica domnește cetățeni. Costăchel Gudurău Avocat, cetățean. Mulțumesc cordial pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
grai și suflet. N-a putut să plece. România nu i s-a părut un "spațiu sleitor", dimpotrivă. "Săracii de ei! Sorb vin negru și mănîncă icre, tot negre. Sînt în stare de doliu pentru țărișoara lăsată de izbeliște", îi ironiza pe fugarii politici. Și avea dreptate. Dar n-ar fi plecat, s-ar fi organizat cu "cocorii" o altfel de rezistență contra slugoilor ambițioși, înjugați la arta cu mesaj. Desculții nu i-ar fi interzis pe culți, în numele "moralei proletare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu! Românu-i dat dracului. În avicolele privatizate crește găini Isa Brown. Din ouă evreiești, aduse de libanezi. Și știi cum le hrănește? Cu porumb din Ucraina. Ce fel de cocoși or ieși din combinația asta? Apocaliptici cumva?" "La șasă sară, ironizează valaha de ea pronunția mea cam moldavă, trec pi la tini". "Poruncește-mi și te aștept", fac eu ca Tano. O aștept cu drag. Mi-i dor de-o partidă sănătoasă de rîs. Rîsul nostru absurd-voios. E mai vivantă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
auzit pîn' la Groza. Ceasul rău. Pamfletarul a fost amuțit. Și-i mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
i-am retezat-o. Deși, da, eram în levitație erotică. Pluteam, dar pentru Iordan. Mai tîrziu, cînd Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii prea mari și hohotele lui nu erau deloc încurajatoare, mă consolam cu imaginea bobocilor înfloriți în mîini. Ieșeau, consolator, din crăpătura memoriei, narcisele sălbatice. Aș putea să scriu la un roman, plecînd de la tabloul cu cei doi adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Timișoara și la București, în acel sfîrșit de dictatură și de decembrie '89, "Noi nu plecăm. Noi nu murim. Noi nu plecăm. Noi nu muri..." (N-au plecat și au murit!) vin direct din "iar noi locului ne ținem", versul ironizat de Antofiță. Prin decembrie '89, era "apreciat pozitiv" de PCR, "pentru devotament și curaj partinic în relațiile cu autorii-studenți". Mi-a spus Fluturel că, într-o ședință a ziariștilor, se mira: "Cum de sînt unii care nu vor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă, fă orice, Iordanco. Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus să dea un dog-show. Jur! Jur cu toată sfințenia care mă caracterizează că am să mor pe pragul tău. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scot la vînzare, cum cere Adameșteanca, într-un roman "tare"? N-o fac. Am s-o fac în ultima carte? Dracu' știe. Da' dacă nu știe? Îmi păzeam pe mine costumul de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și am ajutat să crească o fetiță orfană. Lucrurile nu sînt cum par a fi. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, primește-i dragostea. Sînii ei ca zepelinele te-ar ridica de la pămînt. Ce lirem! m-a ironizat Russ. Zburînd deasupra Vitebskului, nu? Te gîndești că o iubire tîrzie mi-ar schimba centrul de greutate. Centrul de greutate ține de văzul pe care-l pierd. Dar cu tine n-am nevoie de văz. N-am nevoie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dezechilibrează acest du-te-vino de informații pe autostrada care leagă cele două lumi. Mi-aduc aminte se trezi o Voce da, regii Franței spuneau noi Ludovic al XIV-lea și la noi, Io, Mircea Voievod. Dă-i românului mintea de pe urmă ironiză cealaltă voce. Dar dacă tot te-ai trezit, poți să ne spui de ce? Vocea amuțea, trăgând cu coada ochiului la fițuicile dublurii ei, proasta, neștiind că ele, Vocile, erau la fel și colo și colo, fiind de natură geometrică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din satul buzoian Pârscov și din împrejurimi. Din nefericire, în loc să povestească și atât, el se lansează frecvent în teoretizări pentru care nu are competența necesară. Dintr-un atu, candoarea se transformă în asemenea momente într-o pacoste. Emil Cioran îl ironiza pe Constantin Noica pentru localismul său întrebându-se cum ar fi dacă, după studiul Sentimentul românesc al ființei, s-ar scrie unul intitulat Sentimentul paraguayan al ființei. Imun la asemenea ironii, Gheorghe Postelnicu încearcă să-l definească pe țăranul din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sclipiri, dar ele dispar repede, absorbite de vârtejuri semantice întunecate. Practic, autorul scrie indescifrabil. Singurul lucru bun pe care l-a făcut odiosul regim comunist este că n-a permis publicarea unei asemenea cărți. CugetAri de album Criticii literari îi ironizează de peste o sută de ani pe poeții care versifică solemn cugetări banale. De altfel, cuvântul însuși „cugetare“, chiar neînsoțit de un adjectiv, a ajuns să aibă un sens ironic. Și totuși, iubitorii de filozofare ieftină nu se descurajează. Cel mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bietului Romică, nu-și mai vede capul de atâtea griji și miroase a urină de la o poștă! Anul și cârlanul! îl compătimeau mama și tata pe acesta. Rozalia noastră chiar și-a pus în gând să ajungă Mamă Eroină, o ironizau colegii de birou, nemulțumiți că, după fiecare naștere, erau nevoiți să-i preia obligațiile de serviciu, prin extindere de sarcini, pentru un întreg trimestru, perioadă echivalentă cu concediile ei de lehuzie. Dar, ce să-i faci? Mama și copilul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de rugăciuni cârpită, lipită cu făină de grâu, cu litere pe care doar el le mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo și începea s-o citească. De fapt, nu citea, ci recita, motiv pentru care bunica îl ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt, numai că, vezi tu, omule, nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în Iad... După cele două rugăciuni, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
loc. — Avem loc lângă Leontina și Gelu. Vino, numai puțin, că vreau să-ți spun ceva! —Du-te dacă te cheamă!îl îndemnă Cecilia. Te rog, vino! E foarte interesant să știi. Nu fi nepoliticos chiar cu iubita ta, îl ironizează Cecilia. Dacă spui asta, nu mă duc. Du-te, că poate îți spune ceva important! Du-te dacă îți spun! Eu merg la masa logodnicilor și te aștept acolo. Ce să comand pentru tine? — Ce comandați pentru voi. Ce este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu trilurile cele mai înalte. — După câteva exerciții de spart urechile pe aici, ai fi numai bună de dus acolo. Să știi c-aș fi, dar mă duc în Germania. Ce păcat! Se pierde o soprană atât de bună, o ironiza Elena alergând prin casă urmărită de soră-sa care avea chef de joacă. Jucați-vă, jucați-vă, dragile mele, că de mâine încolo rămâne casa goală, își exprima regretul Silvia. Să nu cumva să plângi, mamă! Că nu plec pentru
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost la tine, l-a salutat punându-și geanta pe un scaun. — Da, a fost. Și ce-i cu asta? i-a răspuns el, gata de a replica la gândul că Cecilia l-ar lua la întrebări și l-ar ironiza privind vechea legătură cu Georgeta. —Matei, te-am întrebat eu ceva? a rămas surprinsă Cecilia. —Ce vrei să știi? Îți spun eu ca să nu te mai roadă curiozitatea. Ne cunoaștem de mult timp, ne-am iubit, am făcut sex, ne-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la mine. Când am auzit iar de Georgeta, cum eram pachet de nervi, mi s-a urcat sângele la cap și-am început să-i vorbesc pe un ton răstit ca un idiot bănuind că și ea vrea să mă ironizeze cu întrebări despre Georgeta. I-am spus că m-am simțit bine cu Georgeta, că am făcut sex cu ea, că am sărutat-o când mi-a plăcut și cum mi-a plăcut, nu ca ea care nu mi-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]