292 matches
-
enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur al unui mecanism divin Într-o oră a dezghețului și a stelelor. Stranii băltoace, pline de ochii multor oameni, Încărcate de viața adusă pe aripile liniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căpătate în bătăia încasată de la polițistul John Rokkas, s-a arătat îngrozit de noua lui încarnare. Iar atunci el a știut că va rămâne polițist până la moarte. Cum stătea acolo, înconjurat de întunericul canionului și simțind sub tălpi resturile muniției irosite, gândurile lui Mal trecură de la fratele lui la Danny Upshaw. Cât de bun era Danny? Ce urma să vadă el acolo? Oare ceea ce va vedea o să valoreze mâine de cincizeci de ori mai mult, iar Ellis Loew va defila în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
19, am cules cronica literară Încredințată de domnul Grigore Codrescu, pe care nici de data aceasta nu l-am putut refuza, mai ales că scria despre volumul de critică al prietenului comun, Mircea Dinutz. 7 iunie 2012 Zi În parte irosită, cu drumuri la bănci, la poștă și la fostul loc de muncă, dar și cu un popas Îndelung la Biblioteca Județeană „C. Sturdza“, unde m-am dus să-mi clarific unele lucruri legate de bibliografia lui Ion Ilieș și m-
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ajunse În anticameră, o sală Însorită cu mobilier portocaliu de plastic moale, Îl găsi acolo pe Wallace Gruner cu un doctor În halat alb. Era chirurgul lui Elya. — Unchiul tatălui meu - doctorul Cosbie. Încântat de cunoștință, doctore Cosbie. Parfumul posibil irosit al manierelor domnului Sammler. Cine mai era aici acum să fie conștient de asemenea chestii din Lumea Veche? Pe ici, pe colo, poate, o femeie mai aprecia acest stil de salut. Dar nu doctorul Cosbie. Fosta vedetă de fotbal, faimoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rămas urma să înlocuiască ceea ce lipsea. Deja după câteva zile m-am lăsat ademenit ca, împreună cu el, care afirma că mi-a fost coleg de bancă, să frecventez un anumit gimnaziu, în care se puteau recupera cunoștințele pierdute, iar anii irosiți putea fi revigorați tocind cu strășnicie. El încerca să mă convingă: acolo poți deveni din nou elev, la urmă poți chiar să te înscrii la bacalaureat. Fiindcă asta îi lipsea lui, care purta deja din nou un ghiozdan adevărat, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care au săvârșit delicte la adresa mea ca persoană să nu aibă de suferit pentru reparații morale, pentru răzbunare, pentru îndreptări materiale sau te miri ce alte motive, că grozăviile îndurate nu se pot recompensa cu nimic, iar tinerețea și maturitatea irosite nu ți le va restitui nimeni și nicicând pe lumea asta. În schimb, ar trebui să plătească pentru tâlhăriile comise toți cei care se fac vinovați de distrugerea Țării în ultimul sfert de secol, de viață liberă, cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Mi-am croit cale printre bucățile de beton din care răzbătea fierul în gheare diforme, printre grinzi și stîlpi. Picioarele mele se tîrau printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul meu lovea ceva care crăpa sau ceda; carton sau hîrtie, sedimente ale camerelor dispărute, o arhivă care nu a meritat salvată. Demolarea e precum părăsirea unei case, nu iei niciodată totul cînd te muți. N-am intrat în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sola scriptura. Curs care se întinde pe 2 ani. La 29 de ani să te apuci să-ți refaci studiile este ciudat însă am zis că dacă timpul acesta care trece nu-l folosesc cu cap, va fi un timp irosit. munca Munceam de la ora 23 până la 5 dimineața. De obicei când terminam munca, ne strângeam 15-20 de inși de la diverse echipe de muncă și mergeam să ne relaxăm, așa ziceam noi. Ne cumpăram de băut, 2-3 cutii de bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la ei. Exact cum își imaginase; era amândoi obturați și trebuiau cât mai repede desfundați. Și, când scoase pistoanele, constată că garniturile erau mâncate și uzate de parcă ar fi suferit de artrită. Asta scădea drastic randamentul motorului, ceea ce însemna combustibil irosit și mai puțină apă pentru legumele orfanilor. Va trebui să facă tot ce putea. O să înlocuiască niște garnituri, să reducă pierderea de benzină și va aranja să i se aducă motorul cât mai repede la curățat. Dar va sosi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
învăța câte ceva. Avea privirea iute a unui croitor cu experiență, a unuia care știe să ia măsurile fără centimetru. Își făcea meseria repede. Ea era atât de slabă, încât ar fi fost suficient un sicriu de fetiță, restul era lemn irosit. O priveam, cu ochii lui, al omului de la pompe funebre, care trebuia să se îngrijească de ea. Mă simțeam pe neașteptate foarte aproape de acest bărbat necunoscut. Eram pe aceeași lungime de undă, doi bărbați care aveau un gând comun. Siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o morses!!! Tii, numai zece luam la latină, urlă și-acu’ latinitatea-n mine. Venivididavinci - adică, zic io, venit, plăcut, băut, fiindcă mi-e cârciuma agoră... 10.06.2009 Florăreasa Cum o zi fără băutură e o zi pierdută și irosită În zădărnicie - vorba lui Sandu, care s-a gândit să treacă Într-un caiet dictando astfel de cugetări pe care el le consideră adânci precum fântâna de la țară, până ajunge găleata la lichid fumezi o țigară! -, cei trei cheflii s-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui Rosario, ar fi fost și mai disperat. Pentru că naiva fetișcană gândea: „Într-una din zile am să mă-ntorc ca să petrec în locul celeilalte...“ Augusto era din nou cuprins de exaltare. Simțea că timpul pierdut nu mai aduce înapoi prilejurile irosite. Fu cuprins de furie împotriva lui însuși. Fără a ști ce face și ca să-și umple timpul, o chemă pe Liduvina și, văzând-o în fața lui, atât de senină, atât de durdulie, surâzându-i malițios, sentimentul ce-l invadă fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
farfurie și îmi torn un pahar de vin. Mă așez la masă, îmi tai o bucată și o duc la gură. După care îmi las cuțitul și furculița jos, fără măcar să gust. Nu mi-e foame. O zi întreagă, complet irosită. Mâine va trebui să fac toate astea din nou. Simplul gând mă face să-mi las capul pe brațe și să nu mai ridic niciodată ochii. Ce caut eu aici ? Serios acum. Ce fac ? De ce nu ies de aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prezența cuiva, dar mai ales vroia ca poveștile lui să aibă un spectator, un om a cărui tăcere să Însemne ascultarea atentă a născocirilor lui literare. În adâncul sufletului, Își dădea seama că nu va mai putea să recupereze timpul irosit, că nu va fi În stare să așeze În fața unei mese de lucru zăbovind asupra cuvintelor , descifrând cu ele lumi la care visa. Așa se face, că memoria lui extraordinară așeza disciplinat cuvintele, le păstra cu sfințenie și niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a auzit o voce îngrijorată. Se putea să fie Mike. Ba chiar Chris. Nu știu, am spus eu printre lacrimi. Nici măcar n-am adăugat „Scuze“, așa cum fac majoritatea oamenilor atunci când sunt copleșiți de emoții în public. Mă simțeam pierdută, irosită, irecuperabilă. Ceva dispăruse din mine pentru totdeauna și, chiar dacă nu știam ce era acel ceva, pierderea aceea îmi frânsese inima. Pe masa din fața mea a apărut o ceașcă de ceai, iar tandrețea gestului mi-a multiplicat durerea de vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scap de deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase nimic rău. Pur și simplu, mă săturasem de toate sentimentele. Ca să nu mai pomenesc de zilele în care tristețea pe care o simțeam gândindu-mă la anii irosiți mă țintuia la pământ. Mai aveam și puseuri îngrozitoare de vinovăție din cauza suferinței și a grijilor pe care le produsesem atâtor oameni. Dar Nola m-a asigurat că după ce mă făceam mai bine, aveam să-i recompensez. Deși nici chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar și În starea În care mă aflam, tot mi se părea delicioasă. David veni cu nota și zâmbi când mă văzu mâncând. ― Scuze, mai stăm puțin, zise Maria. ― Mă bucur să aud asta, zise el. Înghețatele astea nu merita irosite. ― Ai dreptate, am spus, străduindu-mă să nu mă mai gândesc la altceva În afară de aroma de căpșuni. N-am reușit. Amintirile Îmi invadau mintea. Eram doar o fetiță când Începusem să fac cursuri de dans. Era munca mea de o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care ești tristă, trebuie să îți accepți tristețea, multe necazuri s-au abătut asupra ta până să te apropii prima oară de cavalerul tău, cel priceput în strategie și navigație, multe nefericiri ai avut înainte și te-ai simțit mereu irosită, nefericirile acelea revin în visurile tale și îți rod stomăcelul tău bun, de fibre musculare întinse cu grijă și întoarse de jur împrejur pe curbura ceamică a stomăcelului, cât și pe marea curbură a stomăcelului, trebuie să faci puțin ceai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
transparentă. Câte o mică atingere cu realitatea ia proporții catastrofale, și atunci se întîmplă scene violente, nu lipsite de vulgaritate, și în momentul acela o urăsc, mi se pare că sunt pierdut fiindcă nu am curajul să plec, regret timpul irosit, uit toate clipele în care am fost fericit. Cearta se termină epuizând pe Ioana, făcînd-o să cadă istovită pe un scaun, fără viață, și atunci ciuda mea se transformă în milă cumplită, căci, în definitiv, nenorocita se chinuise din dragoste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Din fericire, s-a dovedit a nu fi fost ceva grav. Doar necazurile inerente bătrâneții. În schimb, s-au speriat amândoi când, întors de la farmacie cu o pungă întreagă cu medicamente, au văzut nota de plată. Vai, ce de bani irosiți! a exclamat tata. Să i se fi părut oare inutil să cheltuim atâția bani când, oricum, știa că nu mai are prea mult de trăit? Dar în definitiv, de unde putea el să știe? Mama însă voia neapărat ca tata să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu putuse trăi o viață adevărată, reală, asemeni celorlalți oameni, fără să-și închipuie inutil uriașa minciună cum că va fi reținut între mărețele pagini ale literaturii universale, cu mirajul cărora trăise mereu? Cine îi mai putea returna acum viața irosită, iată, inutil? Mircea nu știa. Ideea de a nu mai fi primul, cel mai bun, mereu în top, i se părea oricum pur și simplu de neacceptat, dar lucrul de departe cel mai bizar era altul, și anume faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
constituie o problemă). 5) Guma de mestecat. Mestecând gumă de mestecat transmiți un semnal creierului tău prin care îl anunți că urmează să ajungă mâncare în stomac. Când primește semnalul, creierul comandă stomacului să producă enzime, care vor fi astfel irosite. Mai mult, în timp, poate avea loc o dereglare a mecanismului reflex de producere a enzimelor (organismul nu va produce enzime atunci când mesteci, creierul crezând că primește din nou un semnal fals) ceea ce duce la balonări, indigestie și mâncare incomplet
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Fusese omorât de către Profesorul de naturale, așa a stabilit ancheta, dar nimeni nu a crezut asta. Profesorul s-a spânzurat în arest; și a lui putea să fie umbra, susțineau câțiva. Cei mai mulți nu zăreau nimic, au fost puse pânde; vreme irosită... Apoi a umblat vorba că terfeloagele acelea scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sale înflăcărate. Astăzi, poeții nu i-au lăsat în umbră nici pe Matisse, nici pe Picasso. N-au jurat să admire nici o noutate. Se străduiesc s-o remarce, pentru ca forțele pe care ea le-ar aduce să nu fie nicidecum irosite. Iar dacă dl Thiesson socotește că poeții fac astăzi să triumfe mediocritatea, s-ar cuveni să meargă pînă la cap, spunîndu-ne ce artiști mediocri a situat critica poeților în rangul întîi și ce genii a ignorat” (v. „La critique des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
crustă de ferestre, portaluri și aparate de aer condiționat, închegate în lipiciul uscat. Pe cămașă mi s-au lipit uși turnante, scări rulante și copaci, și dau radioul mai tare. Atâta muncă, iubire și chin și atâta timp, viața mea, irosite. Am distrus tot ce-am sperat că-mi va supraviețui. În după-amiaza în care m-am întors acasă de la muncă și le-am găsit, am lăsat mâncarea în frigider. Am lăsat hainele în dulapuri. În după-amiaza în care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]