305 matches
-
țin în lanțuri d-umilire Spiritul, ce-adînc se sbate într-a populilor fire, Spiritul, ce-a vremei fapte, de-ar eși le-ar face prav. {EminescuOpIV 145} Dar de secoli fierbe lumea din adâncuri să se scoale. Cum vulcanul, ce irumpe, printre nori își face cale Și îngroapă sub cenușa creațiunea unei țări, Astfel fiii tari și tineri unor secole bătrâne Lumea din încheeture vor s-o scoată, din țîțîne Să o smulgă, s-o arunce în sbucnirea nouei eri. Tricolorul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Cum să nu trăim prost, noi, pământenii, când chiar la prima negociere am dat Raiul pe o mușcătură de măr. Marile cărți ascut dinții întrebărilor, nu se hazardează să dea răspunsuri. Irumpe tot mai des din noi magma iraționalului. De unde atâtea pretenții. În definitiv suntem moștenitorii unei căderi. Dincolo de borne urmează libertatea. Sau rătăcirea. Bibliotecile - aceste incubatoare de idei. Suntem precum libelulele care nu pricep de ce sticla le împiedică să ajungă la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ghiocul care reproduce îndeosebi valurile tumultoase ale copilăriei și ale adolescenței. Creatorii de artă știu că după ce ai încălecat un tigru, nu te mai urci pe o răpciugă. Pe artiștii mari îi interesează căutarea. Pe ceilalți - succesul. În marea poezie irumpe o nelămurită mâncărime cosmică. În artă, mai sus înseamnă, de regulă, mai singur. Pitecantropii epocii moderne au descoperit că arta nu este rentabilă. În cazul creatorilor de artă, e greu să fii și mare și viu. Când citesc o capodoperă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Franța revoluționară, ca să nu mai vorbim despre legăturile Germaniei naziste cu inconștientul monstruos al continentului. Dar Dan Petrescu, în admirabilele discuții cu Liviu Cangeopol, a esențializat și vectorizat puțin prea tranșant un adevăr care ar putea suna și astfel: inconștientul irumpe în viața unei societăți acolo unde puterea politică pretinde a se exercita în numele maselor populare. Arunci devine corect să susții că, Europa fiind privită ca o persoană individuală, inconștientul ei a fost reprezentat în acest secol, ca întindere și ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
formă a vieții. Arta este acel ceva care prin vibrația sa plenară, pornind dintr-un miez interior, ne face să fim mereu În formă, să nu ne pierdem tonusul vital. Frumosul este văzut În acest caz ca formă internă care irumpe În tot ceea ce face cel care Îl cultivă și Îl trăiește așa cum se cuvine. Tot Nichita este Însă nevoit să afirme: eu nu admir misterul, Îl creez. Este o afirmație a orgoliului creator tipică pentru artistul ca și pentru sufletul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este și un semn al degradării, al sfîrșitului. Traficul, circulația pot fi Înțelese acum drept ciclul inexorabil al anotimpurilor și al vîrstelor omului. Drept Marea Trecere. În fine, suflarea blocată poate fi și apnee, respirație tăiată de priveliștea luminii care irumpe hemoragic din frunzele În care a fost, un an Întreg, tezaurizată. De data asta, galbenul nu mai este banala și neutra culoare de tranziție Între roșu-oprit și verde-permis, ci un semnal autonom de o incomensurabilă valoare emoțională. Abia acum poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu erupe cumva din creionul ascuțit cu bucurie de copil. Oricum, pare să existe o misterioasă solidaritate Între ascuțirea creionului și renașterea vegetației. Observăm, În poemul Anei Urma, o simetrie inversă În ton cu semnificația anotimpului: creionul se ascute cînd irumpe viața vegetală și se rupe cînd natura se ofilește. Odată cu toamna, creionul, simbol al vegetației veștejite, se epuizează, ostenește, se anemiază și și pierde puterea de a mai zugrăvi. Se molipsește și el de boala lumii. Maria Tirenescu reia ideea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Jung (1875 - 1961). Freud teoretizează psihanaliza, devenind autorul ei; aprofundează isteria și, din 1896 se distanțează de concepțiile și metodele psihologiei și ale psihiatriei tradiționale. După concepția sa, la originea tulburărilor nevrotice se află dorințele refulate în raport cu complexul oedipian care irump din inconștient în conștient, mascate. El credea că dincolo de simptomele nevrotice, stau visurile și actele neîmplinite. Până în 1920 publică volumele de mare circulație și contrarietate receptivă: Interprétation des rêves (1900); Trois Essais sur la théorie de la sexualité (1905); Totem et
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anticameră a morții, deriziunea provenită din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene, Paracliserul. În mijlocul singurătății totale, în care irumpe ca o săgeată spre cer edificiul pustiu al Domnului, Paracliserul își dedică viața transformării noii catedrale într-un veritabil lăcaș al credinței, prin patina dată de fumul lumânărilor sale, care suplinesc prezența rugăciunilor dintr-o biserică obișnuită. Absurdul se întrevede
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suspectez de minciună, i se colorează intens amândoi obrajii; ce spun, se pătează de un roșu Însângerat, sângele se aglomerează sub pielea fină a feței; o comprimă, parcă ar obliga-o să se retragă, să lase globulele acelea pulsând să irumpă-n afară și să spună ele povestea adevărată a cărnii. Ea nu are cum să știe că În acel moment se autotrădează, corpul ei mă respectă, se simte ofensat de avatarurile imunde ce trebuie să traverseze, Împins de voința perversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vicleanului vis, mă arunc cu capul În pernă să-l continui, dar nimic; sunt treaz, nimic nu se Întoarce, aud pendula bătând bang-bing, bang-bing, e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
semnele având un grad minim de emancipare față de obiect. Funcția poetică va fi, teoretic, subordonată funcției referențiale: „Încerc să scap de literaritate și să mă apropii mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas“ (p. 15). Practic, poeticitatea irumpe În mai multe secvențe, contrazicând fericit punctul de vedere teoretic ce echivalează scriitura cu lectura unor tipuri de discurs pur, neafectate de artificiul retoric - „să scrii un roman citindu-l“ (p. 16). Marin Mincu Își declară aderența la un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orașului care stau pe margine și se uită. SÎnt veseli. Ori de cîte ori e luat cineva la bătaie, Îi Îndeamnă pe mineri să lovească și mai tare, aplaudînd din toată inima. Plan apropiat: o moviliță de mineri din care irump ritmic răngi și bîte, ca un arici uriaș ce pulsează, de care se apropie un figurant cu aspect de funcționar. Încearcă să-și facă loc și strigă cu un tremolo disperat: „Lasă-mă și pe mine să-i dau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
teorie a literaturii memoria-ți joacă feste, putea fi și o smochină, ideea contează. Atunci m-am gîndit la Newton cînd i-a căzut smochina-n cap ca lui Puiu, dar lui Shakespeare nu, că nu iubea natura. Deși emisiunea irumpe la ore tîrzii, n-am mai putut dormi, propunîndu-mi să Îndrăgesc de acum Înainte familia rozaceelor cu fructe globuloase. Ele, chiar și cele turtite, reprezintă realitatea, În fața căreia orice formă de artă este superfluă. În Niki, cei doi scenariști au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o Îngerească coabitare pubiană la patru mîini, care-o face să cîrÎie de plăcere, după care sperma țîșnește triumfal, peste tot, și avionul aterizează. În revista Bordel, tot mai elegantă pe zi ce trece, citesc un text capital, din care irumpe o frază lichidă: „Problema este că eu nu pot ajunge la orgasm decît Într-o baie caldă”. Citatu-i aparține unei domnișoare din străinătate, căreia i se zărește obiectivul, În culori. Dacă ar fi trăit În România anilor ’80 n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adevăr”. Să faci pledoarie pentru adevăr cu o paranteză-n gură, mai ales una pătrată, este o performanță pentru care merită să fii numit În Academie, ca purtător de paranteze. La pagina 6 din nu vă mai spun ce revistă, irumpe din apa mării Vasile Băran, și ne povestește că s-a așezat pe-un stabilopod. Puțin mai tîrziu, pe același stabilopod s-a așezat „un bărbat Încă tînăr, surîzÎndu-mi Într-un fel care-mi dădea de Înțeles că vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minerii, iară. Superstarul Hamza, care la prima sa apariție pe micul ecran Îl ancheta mîndru pe Mircea Dinescu, a reușit acum să-i dea un interviu lui Miron Cosma. Hamza Își pierduse aplombul, semeția, microfonul, devenise negricios. Cornelius Roșiianu a irumpt și el, În haine de incendiu. Așa face În momentele delicat incendiare, pentru a lăsa impresia că tocmai atunci a sosit. Era febril și Îmbrăcat Într-o elegantă sacoșă galbenă. Ceva mai tîrziu, inegalabilul Emmanuelle Valeriu a deschis opera bufă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru ochi sau pentru operații masive.” După punguța cu doi bani. Astfel, dacă te asiguri doar Împotriva amigdalitei și-ți sîngerează hemoroizii, ți se va da cu albastru de metilen pe ei. În Socialistul, la „Carnet de scriitor”, Horvath Dezideriu irumpe cu un text copleșitor, din care extrag un eșantion. „Muncitorii sînt un detașament al performerilor fundamentali ai actului de creație pentru om și nevoile sale.” Amintesc doar că actul de creație pentru nevoile omului s-a Încheiat odată cu inventarea hîrtiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aici vreun obiect de-al lui Alice Hollinger? — Nu. De ce naiba să fi găsit? Aruncă și tu o privire. O să vezi că-i interesant. Pe cînd Hennessy descuia ușa casei, eu apăsam butonul de fier forjat al soneriei, făcînd să irumpă din semnalizatorul electronic cîteva măsuri din muzica lui Satie. L-am urmat pe Hennessy În camera de zi, un fel de umbrar ieftin plin de covorașe pufoase și abajururi elegante. Pe podea erau lăzi pe jumătate umplute cu pantofi, bastoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apoi îl dau la o parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu cap frumos și suspendat pe o spirală de aramă, se scandaliză doamna. Frivola presupunere răzbi instantaneu în livingul spațios, unde oaspeții, după un episod de precipitate șușoteli, se acomodară cu ideea insolitului colocviu pe care îl propunea Profesorul. Acesta irumpse în living, consultându-și ceasul lui de aur și începând abrupt: Doamnelor și domnilor, vă fac cei dintâi auditori și poate că vă voi face primii adepți ai unei translații moderne pentru o veche ipoteză, pe care, de secole întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și, ca atare, nici nu exista pe agenda revendicativă a liderilor ardeleni. Conștiința națională modernă a cărei aspirație finală consta în unirea tuturor etnicilor români într-o entitate politică autodeterminată, organizată politic în propriul său stat național independent -, avea să irumpă sub forma doctrinei naționaliste din conștiința națională premodernă a românilor ardeleni înjghebată succesiv pe durata secolului al XVIII-lea, aceasta din urmă fiind la rândul ei răsadul conștiinței etnice sau de neam. Această afirmație, întemeiată pe distincția dintre conștiința națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor transculturale ale originii comune și ale permanenței istorice. În versiunea Școlii Ardelene, mitul originii comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români. Embrionul identitar al românismului, care avea să irumpă ulterior într-un naționalism exclusivist etnic, a fost sădit de cronicarii din secolul al XVII-lea, care au "descoperit" și subliniat romanitatea popoarelor de care aparțineau. Originea a devenit nu doar izvorul conștiinței identitare românești, ci și pilastrul ei fundamental
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o influență romantică sensibilă în pozitivarea retrospectivă a dacilor. Dacă la cărturarii luminiști ardeleni dacii nu erau demni de atenție istoriografică, odată cu mutația romantică are loc o schimbare de optică, a cărei zenit se va împlini în dacismul care va irumpe în cultura română prin lucrările lui Nicolae Densusianu. Primul pas în această direcție a fost făcut chiar în interiorul paradigmei latiniste, prin valorizarea bravurii militare a dacilor, și în special prin admirarea spiritului de neatârnare manifestat de către aceștia pe întreaga durată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o teologie a neamului (Editura Christiana, 2003) sau Teologie și filosofie: publicistică (1922-1944) (Editura Episcopiei Giurgiului, 2010). În privința literaturii religioase care a irumpt pe piața cărții în perioada postdecembristă un inventar exhaustiv este aproape imposibil de întocmit. Cert este că literatura religioasă a cunoscut o creștere spectaculară în noul climat spiritual configurat în urma prăbușirii ateismului oficial de stat promovat de autoritățile comuniste. Totodată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]