744 matches
-
lui Gheorghe Brăescu-Laura Orban. Bucurie! Nu știu dacă se studiază în manulale. Dar a încercat specii literare precum schițe umoristice nuvele romane Doi vulpoi Schițe vesele Un scos din pepene Alte schițe vesele A fost remarcat de Lovinescu pentru spațiile iscodite în operă cazonul sătescul mahalagescul eliberându-se de un sărac iz sămănătorism,iar de sub mantia scriitoricească reies pasiuni absurde și false principii.Producțiile literare care îl consacră sunt satirele , schițele cu umor . Referință Bibliografică: GHEORGHE BRĂESCU-DE LA SĂMĂNĂTORISM LA SBURĂTORUL
GHEORGHE BRĂESCU-DE LA SĂMĂNĂTORISM LA SBURĂTORUL LOVINESCIAN de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340574_a_341903]
-
romanul abia după ce îl vor citi pe celălalt, mă luau la mișto: „Ce, ți-e teamă că nu-l voi citi? Nu mor eu așa curând. O să-l citesc, n-ai grijă.” Când, peste alte câteva luni, încercam să-i iscodesc cum li s-a părut, mă băteau pe umăr: „Așa nerăbdători sunteți toți, voi, ăștia, scriitorii? Lasă-mă s-o termin și-o să-ți zic.” Sau: „Daaa, mult mai bun ca celălalt (pe care nu-l citiseră)”. „Ține-o tot
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
-i coc fălii, direct pe plită. Între timp, i-am povestit cum a mers potcovitul. N-am ratat ocazia să mă dau rotund că am o iapă grozavă. Foto: Guliver Getty Images - Ore la lemn o fi tragân? m-a iscodit bătrânul. - Pfoai, e tractor!... - Noa biine! s-a bucurat el, cu aceeași sclipire înțeleaptă în ochi. Atuncea poate vini dimineață cu iapa te, că am on fag doborât la Lac. Dacă vini șî tu, poate-l aduc măi fuga, nu
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
foarte strânsă a acestuia cu Licuță. Singurul care nu a părut impresionat de nimic a fost Gelu Șelaru. Parcă voia să-și ascundă chipul blond, cu orbitele foarte apropiate, despărțite de un nas ușor acvilin, lăcașuri a două luminițe ce iscodeau cu agilitate, sub cupola unei frunți acoperite în parte de păru-i des ce nu se bucurase niciodată de preocuparea de a fi fost transformat într-o frizură veritabilă. - Acum îmi dau perfect seama de unde îmi erați cunoscut. Dar ziceți
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
d'ăsta ... În euforia zborului meu fantezist ce se derula creativ de bine, aud în urma mea un râset cristalin, ce-mi gâdilă în mod plăcut creierul sufocat de cearta mofturoaselor semne ortografice. Întorc capul cuminte cu minte cu tot și iscodesc sursa râsului. Nimeni. Măi, să fie! Semnele certărețe s-au împăcat, stau tipărite la locul lor, cărțile își așteaptă de-o vecie cititorii, iar bibliotecara zbârnie cântecul sforăitului. Nu râde-n somn căci nu-i permite regulamentul. Atunci? Cine a
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
era locul idolatriei”. Despre trufia înțelepciunii de tip eretic Înțelepciunea lumească exersată în mod autonom, detașată de experiența vie a Bisericii generează o încredere de sine care conduce la o cunoștință amăgitoare. Încrederea în puterea logicii autonome a minții care iscodește taina fără cuviință produce o gândire de tip eretic. Această gândire se înstrăinează de logica eclesială, formulând raționamente complexe, îndepărtate de puterea de viață a simplității învățăturii Bisericii asumată prin credință. Sfântul Vasile cel Mare identifică resorturile acestei gândiri de
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
prinde în jocul lor. Uite că vara aceasta a dorit să fie una impecabilă și să respecte calendarul. La urma urmei, doar echinocțiul de toamnă are dreptul să pună capăt verii. Dar zilei de azi ce îi reproșezi? mă veți iscodi Strugurăratici Pepenoși Pererari Versus Piersicantaci? Fondul uman și educația nu îmi permit să fac reproșuri nici măcar unei albine, oricum albinele sunt pe cale de dispariție, ce să le mai reproșez? Acest 20 septembrie se răzbună pe noi pentru ziua superbă de
MIGDALE DULCI AMARE (2) – SĂRACA FATĂ BOGATĂ (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341669_a_342998]
-
primăvară noastră care-ncepe E tristă că o toamnă pe sfîrșite... Păstrează-mi mana mea într-ale tale, Să stăm așa, alături amîndoi... Nu simți ce singuri am ramas pe lume De cînd iubirea nu mai e cu noi? Mă iscodești că pasărea de pradă, Mă urmărești cu ochii reci și răi, Și uiți că dacă-s urme pe zăpadă, Noroiul e lăsat de pașii tăi. De cîtva timp, în fiecare seară Mi-aduce somnul cîte-un vis ciudat Și-atît de trist
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
la dânsul. Îl sfătui iar să vândă casa, să părăsească satul, s-afle vatră nouă, că de nu va face așa... Trezit de noul vis, Năpastă hotărî. Și numele? Îl va-ncuia în casa părăsită! Iar de cineva l-ar iscodi cum îl cheamă, îl va lămuri: Nădejde! Și-n acea zi își tot repetă darul ce-și făcuse: Nădejde! Nădejde... Va porni în lume. Va zăvorî ușa sărăciei și nenorocului. Că doar astea se mai găseau în căsoiul cu două
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > IREVERSIBILĂ Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1313 din 05 august 2014 Toate Articolele Autorului mi-a încărunțit părul în noaptea cu cireșii îndrăgostiți iar dimineața m-a certat de neastâmpărata-mi purtare. și totuși am iscodit infinitul chiar dacă în nădejdea întâlnirii cu tine am omorât crengi de cais drumul era lung și greu și numai tu te duceai să pui mâna pe orizont eu m-am închinat plângând și mi-am lăsat privirea să stea la
IREVERSIBILĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344197_a_345526]
-
găsit acea persoană ideală? - Până acum nu. Sincer nici nu am căutat. Viața mea a avut alte priorități, dar în infinitatea gândurilor și în punctul cel mai adânc al minții mele, unde este foarte greu să fiu altcineva, am căutat iscodind din priviri la persoanele ce mi-au trecut prin fața ochilor, cine ar putea fi acea persoana fără de pereche pentru idealul meu de viață. Nu mi-am pierdut speranța că va apare la timpul oportun. - Poate că acel timp a sosit
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
bunicii din partea tatălui e largă și lungă terminată la un capăt cu o șură mare.Bunica are o atitudine marțială,rece.Îmbrăcată în negru de când mă știu, obrazul moale stafidit în trecerea anilor și doi ochi căprui care privesc mereu, iscodesc.Femeie foarte puternică, se poate zice dură ca granitul dar cu un suflet pe măsură.Cititoare pasională, devoratoare de cărți bune, de povești și fire de religie pe care încerca să ni le insufle nouă, copiilor. -Vereee! ai venit! mi-
AMELY P 6 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343655_a_344984]
-
Stihuri > Momente > BEAU SINGUREL LA VECHIUL HAN Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 642 din 03 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Plictisit de așteptare Mă așez pe-un bolohan; Viața asta sens nu are, Dacă nu mă cred tiran. Iscodesc în zare cerul: Tot la fel era și ieri. Sarea, însă, și piperul Nu se-arată nicăieri. Ochii-mi cad pe iarba crudă; Am călcat ades pe ea. Azi îmi pare că e udă, Ori plânge sub talpa mea? Multe
BEAU SINGUREL LA VECHIUL HAN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343687_a_345016]
-
întărite și de meștera lăsare a greutății corpurilor! De aceea îl întrebă pe Nen-su ce s-ar întâmpla dacă el ar vedea Ielele... și-ar întoarce vindecătorii privirea și asupra lui?! Acesta, mai vârstnic și deci, mintos, luă seama, își iscodi mezinul și, pe dată pricepu ce-l mistuia. Îi vorbi de una, de alta, făcându-l pe moment să-și uite neliniștile. Dar a doua zi îi călcă bătătura Vătafului și-i desluși gândurile umbroase ce-l apăsau pe Filu
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
o înceapă în scurt timp. Ionuț era fericit, mergea cu Angela și mami lui peste tot, în Parcul copiilor, la Zoo, a văzut și bărcuțele, iar mătușa Angela i-a promis să-l plimbe și pe el, era entuziasmat și iscodea tot, punând întrebări peste întrebări. Zilele zburau, iar Laura își găsise parcă liniștea, zâmbea din nou și optimismul puse stăpânire pe ea. Într-una din zile plecară la plimbare. Mergea cu Ionuț de mână și își făcea planuri de viitor
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
o tăcere ca de basm pogora-n odaie peste-amândoi, adevărate păpuși de ceară dintr-un muzeu al figurilor domestice perene, el, cu biblia-n mâna, ea, torcând ori cosând. Așa era în toate serile anului, retrăind amintiri de demult sau iscodind povești, doar nevasta-i era ca un copil, flămândă mereu de istorisiri... -Ți-am povestit cum alergau ai mei într-un an după mieluțul menit de Paști? se iți din tăcere bărbatul. Dar degeaba! Parcă le știa gândul! Nimerea cotloane tainice
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
fost aievea! Și pentru Geta, și pentru el, mai ales! -Atunci n-am scos o vorbă, nimic. Dar a doua zi, era-n Joia Mare, ai casei aflară pe masă un coș mare plin cu ouă roșii frumoase-frumoase. M-au iscodit ce și cum se-ntâmplase? De unde-s ouăle roșii, că mielul nu-i tăiat încă?! Eu tăceam firoscos. Așteptam să se-adune cu toții. Doar atunci le-aș fi împărtășit cum făcusem! De cu seara mama lăsase într-o strachină ceva
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
rugă înspre candeluța icoanei pentru salvarea mielului meu... -Și, vezi bine, Dumnezeu te-a ascultat! -Da, a iscat ouă din grâul prăpădit de mine și le-a desăvârșit roșeala! Iar Luțu a fost salvat! -Da’ nu pentru multă vreme, nu?! iscodi Geta. -Eh, ba da, a rămas berbec de soi în turmă, iar când i-a sosit vremea, tot mi-a lăsat amintire tămăduitoare... o cojocică purtată vreme lungă de-atunci. Geta zâmbi mulțumită de poveste, încântată că minuni sunt și
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
mine. Tăiați din el, dar nu prea mult! Îi pierise teama cu care intrase în frizerie, vorbea și râdea cu frizerul care povestea câte o poznă, era tare haios. După ce îl tunse, veni rândul lui Gabi, timp în care Ionuț iscodea prin încăperea, ca de obicei voia să vadă și să știe tot. Se privea în oglindă, îi plăcea cum arată, sigur acum nimeni nu o să-l mai confunde cu o fetiță. Ieșiră mulțumind și mulțumiți de cum arătau amândoi, fercheși nevoie
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
vecina Smarandei. Dacă avusese sau nu, un soț, Smaranda nu aflase, pentru că despre el nu vorbea niciodată. Ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Și îi respectase tăcerea. Poate tocmai de aceea și rămăseseră prietene. Iolanda nu suporta să fie iscodită de nimeni sau, să fie presată cu tot felul de obligații, cu toate că ori de câte ori observa că cineva are nevoie de vreun ajutor, i-l oferea din proprie inițiativă atunci când îi stătea în putință. După mutare, continuase să trăiască retrasă, făcând lungi
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile, însemnându-le cu arătătorul mâinii drepte și pronunțând doar din buze numele celui găsit. Și, după fiecare identificare, arunca spre Bunu din ochi întrebarea Ăsta să fie...? Și-apoi mergea cu cercetarea mai departe. Băiatul se vârâse între cei
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
un om și o soție de cândva, făloși, frumos înveșmântați. Apoi, oftând prelung, îi povesti băiatului de cei care-i trecuseră prin minte, deși nu-i cunoscuse - bunicii lui, Culai și Agripina, pieriți năpraznic laolaltă. Îi era greu nepotului să iscodească despre motivul morții lor deodată, dar Buna, ștergând pe furiș o lacrimă călătorită spre coada ochiului, îi desluși din cele aflate demult de la Zain: -Nu erau bătrâni... doar la mijlocul vieții... Au căzut pe loc trăzniți în plină vară... Veniseră pe
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
mieros dacă iepuroaica i-a mai născut vreun pui, chit că erau la curent cu numărul odraslelor omului. Azi așa, mâine așa, până bietul creștin se simți copleșit. Într-o dimineață, se sculă la primul cântat al cocoșilor. Nevasta îl iscodi: încotro avea să plece cu noaptea în cap?! Era toamna târziu, muncile câmpului se mântuiseră, avea să vină vremea rea, erau lemne de tăiat, niște buturugi ciotoase, pe care doar el ar fi putut să le despice... Ca și când nici n-
LOCUL UNDE CERUL SE UNEŞTE CU PĂMÂNTUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382019_a_383348]
-
Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Noapte de iarnă și dor E noapte și e iarnă iar, se aud câinii cum urlă în zadar la vânt, la stele, la pământ. Iar luna albă și tăcută îmi iscodește parcă sufletul prin geam. În mine adânc își face drum o teamă fără nume, un plâns păgân și un dor ca de pe alt tărâm, venit să-mi toarne chin în cupe- iar când mi-e sete beau amar!... Și câinii
NOAPTE DE IARNA SI DOR de NINA DRAGU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374337_a_375666]
-
Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile, însemnându-le cu arătătorul mâinii drepte și pronunțând doar din buze numele celui găsit. Și, după fiecare identificare, arunca spre Bunu din ochi întrebarea Ăsta să fie...? Și-apoi mergea cu cercetarea mai departe. Băiatul se vârâse între cei
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]