750 matches
-
unor bani, Soarele n’are: el nu poate face altceva decât să se ardă pe sine, producând energie. Dar e scuzabil, el Însuși fiind o unealtă a Naturii, a evoluției ei. Coane Aurel, ești desigur dezamăgit. Dar numai asta apare iscodind Natura. Astăzi. Altceva ai vrut poate, dar altă dată. Dacă știi să Împrumuți... „Perpetuum duminical“, 29 august 1999, ora 17,17 2. Ciudățenii evolutive Dacă delicata mea prietenă 41, amfitrioana noastră, m’ar fi Întrebat doar dacă omul va evolua
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de căldura verii care sunt; noroc că’n cabina de emisie e o răcoare plăcută, plătită Însă scump prin aer condiționat; poate am să mă leg și de asta... Greu de intuit, dar musai repede, căci sunt În direct, ce iscodește interlocutorul, un fel de anchetator de fapt. Deocamdată aruncă o nadă... apoasă (rachiul va urma, desigur, mai târziu). Păi bețivul a urât Întotdeauna apa din vin, mai ales pe aceea adăugată la „botezul“ oficiat de cârciumar. Că François Villon i-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
afectat traiul localnicilor. Lumea este circumscrisă unei patrii atemporale, unde oamenii viețuiesc după legi înscrise în piatră, au practici și datini milenare; timpul segmentat istoric apare doar când acești oameni sunt tulburați în existența lor, de străinii care-i tot iscodesc. „Acești oameni ce trăiesc în sălbăticie văd ceea ce noi nu mai putem vedea: lucruri magice care se-ntâmplă în jur. Trei patru case risipite în cotloanele munților, pe piscuri sau văioage sălbatice ei încă mai trăiesc în locuri de munte
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
pasivă încearcă s-o dinamiteze, invitând privitorul să participe la actul creației: îi oferă "cuburile" din care singur să-și alcătuiască "Gioconda" clipei, în funcție de dispoziția și starea momentului. O curiozitate copilărească, aceeași care ne făcea, la vârsta pantalonilor scurți, să iscodim ce se petrece în spatele cutiei cu minuni a păpușarilor, ne arată două "sculpturi" unite în echilibru, care se rotesc în funcție de dorința omului de la pupitrul cu butoane. "Tot spectacolul continuă Darie apelează la metaforă, iar metafora lizibilă te ajută să sugerezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
am dezbrăcat-o pe Motănica, pe mămicuța mea care m-a făcut... Și iar se smiorcăie și râde și râdem și fugim toți trei. Nu i-am lăsat barem o lumânare lu’ moșu', face Andrei. — Ce să facă cu ea? iscodește Laur, Însuflețit de curiozitatea lui de târfă prostovană. — Să și-o bage-n cur, vere. — Bine, vere, m-ai lămurit. Da’ unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Nu, ea În nici un caz, deși de Viorel știa, el catadicsise să-i spună. Au fost doar prieteni, fiindcă se simțeau bine Împreună, tot așa cum se simte și cu mine până nu m-apucă s-o sâcâi și s-o iscodesc despre perversiuni de care n-are habar, iar În momentul următor Își aminti ca din senin: Viorel a fost arestat cu trei luni până-n Revoluție, fiindcă l-ar fi omorât pe tac-su. Știam? I-am spus că am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
monotonie De marmură, metal și ape. Un Babilon de scări și-arcade Se întindea la nesfârșit; Havuzuri împroșcau cascade Pe aur mat sau șlefuit; Și mari șuvoaie-apăsătoare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, strălucitoare, Pe niște ziduri de metal" Contemplând, iscodind „zări depărtate", mintea poetului creează spații „nesfârșite", imagini și sugestii ce uimesc prin forța lor plasticizantă. Această deschidere către „metaspațialitate" se conturează pe de o parte la nivelul conținutului imagistic -fantezia creatoare a artistului făurind contururi de orizonturi și de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
are ceva de spus. Cum poate deveni această aventură silențioasă a sufletului o aventură istoric-destinală? Ce conexiuni simbolice suplimentare și inaccesibile logos-ului promite iconicul ? A comunica este, între altele, o formă specific umană de exercitare a puterii. Omul a iscodit în marginile propriei istorii tenebrele gloriei discursive. Numai „omul regal” poate disprețui temeinic cuvântul. Pentru că e conștient de orgoliile sale. Poetul ispitit de idei devine filosof. El înțelege că adevărul poate fi oricând văzut și numai uneori rostit. Obișnuința de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și mai înțelept nu numai din pricina farmecului vorbirii și a ascuțimii judecății sale, ci și pentru forma învelișului din afară al trupului, care-ți devine foarte dragă, cum se întâmplă cu făptura tatălui, căruia-i cercetezi gesturile, mâhnirile și îi iscodești zâmbetul - fără ca vreo umbră de desfrâu să murdărească felul acesta (poate singurul neîntinat) de dragoste trupească. Așadar, înfățișarea fizică a fratelui Guglielmo era în așa chip alcătuită, încât atrăgea atenția chiar și celui mai distrat observator” (Umberto Eco, Numele trandafirului
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lor (Papadima, 1936-1938/1985, p. 119). De aceea: Ceea ce pare fatalism nu sunt decât rigorile lucid acceptate ale unei severe concepții despre ordine, adică rânduială (Ibidem, p. 117). Omul știe că poate abate prin înșelăciune sorții dați de Ursitoare, poate iscodi prin încăpățânare, prin viclenie, prin impertinență rânduielile dumnezeiești, dar e păcat. În moarte nu vede un despot crunt al lumii, ci o biată bătrână, care duce la împlinire rânduielile lumii; încearcă s-o înșele, și moartea trebuie să-l prindă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pentru interpretarea semnificației interlocutorii detaliază elementele contextului în care s-a produs comunicarea: „și ce a mai spus?”, „și era nervos?”, „cum a spus, exact?”, „tu ce i-ai răspuns?”, „dar nu a întrebat de ce?”. Prin acest mod de a iscodi - aparentă curiozitate -, interlocutorul caută să afle cât mai multe detalii care să-i permită să contextualizeze și să interpreteze mesajul cât mai corect. Elementele nonverbale joacă un rol important, iar intuiția îi ajută pe români să înțeleagă foarte bine semnificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ordonează, la fel de neașteptat se pot iar desface nodurile. Deocamdată, iată unde am ajuns: când intuiția profesionistă a căpitanului jurist Waich R. Schluck a sugerat că numitul Julius W. Zimberlan, fiul lui Raul S. Zimberlan, fiul lui Julius Zimberlan al Patrulea, iscodește sub numele de cod "Lamă de oțel", așa cum reiese limpede și din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, un val de indignare a cuprins întreaga populație din Republica Vandana de Nord. Fenomenul este cunoscut drept "neoantivündünism", întrucât, după primele dezvăluiri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
unde s-a născut pe 27 martie 19221, fost șef al grupului legionar de la Facultatea de Medicină din București, a ajuns în Pitești în martie 1949, iar pe 19 ianuarie 1950 a fost transferat în camera 4-spital, unde a fost iscodit de Pătrășcanu. Deși „Nutti” pretinde că Țurcanu l-ar fi luat la discuții pe Jianu și l-ar fi forțat să bată fără a-l fi agresat înainte, realitatea este că el a fost torturat începând din seara zilei de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sosiți în vara lui 1949, unii își reveniseră și i-au avertizat pe ceilalți elevi să se ferească de Stoian și Cobzaru 4. De la Târgșor a fost mutat la Gherla, unde a făcut cunoștință cu acțiunea violentă, prima dată fiind iscodit într-o celulă, apoi introdus pentru torturi în camera 99, unde s-a reîntâlnit cu Maxim, Stoica, Lupoaie, dar și cu Stoian și Cobzaru. Susține că, în afară de bătăi, au fost puși să se scuipe unul pe altul în gură, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
camera 6, iar în august 1949 a stat la camera 39 din secția SSI, unde fuseseră izolați mai mulți deținuți notorii. După sosirea lotului mare din Suceava, la începutul lui noiembrie, Pătrășcanu a trecut prin două camere, în ultima fiind iscodit de Istrate. Pe 2 decembrie 1949 a fost dus înapoi la camera 1-corecție, împreună cu Sobolevschi, Coriolan Gherman, Aristotel Popescu, Aurel Tacu, Blaga, Gheorghe Soroiu, Ghițulescu, Paul Dumitrescu, Beșchea, Murărescu, iar în cameră au fost întâmpinați de Țurcanu, Gheorghe Bâgu și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să evite contactele cu aceștia. După conflictul provocat de refuzul celor din camera sa de a asculta cererea lui Țurcanu referitoare la „reeducare”, a fost izolat alături de colegii săi și alte vârfuri în secția SSI. În luna noiembrie a fost iscodit într-o celulă de către Constantin Istrate, iar pe 2 decembrie 1949 a fost mutat la camera 1-corecție împreună cu Sobolevschi, „Cori” Gherman, Pătrășcanu, Tacu, Blaga, Soroiu, Ghițulescu, Paul Dumitrescu, Beșchea, Murărescu, Vasile Ionescu și alții. A fost torturat începând cu seara
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și plângea alături de păcătoși. Fără a face din canoane o literă moartă de lege, nici din iconomie o iresponsabilă obișnuință, duhovnicul de la Sâmbăta are acel tip de prezență care impune fără să umilească. Figura sa molcomă ne cheamă întrucât nu iscodește, ne luminează pentru că nu răscolește. Părintele Teofil personifică harul bucuriei (nulla dies sine laetitia). Senin, spontan și uneori ironic, părintele Teofil e un zoon gelastikon slujindu-și aproapele. Surâsul îi este de copil, nostalgiile nevinovate, iar naivitatea candidă. Repetatele succese
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Peste puțin timp zice dinnou: «Iată, a venit corul profeților». Și iar fața lui a strălucit foarte tare.A zis: «Iată, a venit corul apostolilor». Atunci strălucirea feței sales-a dublat. Dintr-odată părea că vorbește cu cineva. Bătrânii l-au iscodit: «Cu cine vorbești, părinte?». El a zis: «Au venit îngerii să mă iași-i rog să-mi mai îngăduie să mă pocăiesc puțin». Bătrânii îi zic:« Dar nu-ți trebuie nici o păcăință, părinte». Bătrânul le zice: «Dreptsă vă spun, nu știu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; în temniță și M-ați cercetat» (Matei, 25, 35-36). Ce poate fi mai ușor ca poruncile acestea? Hristos nu ne-a poruncit să iscodim și să cercetăm pe cei pe care vrem să-i ajutăm. Tu fă-ți datoria ta, ne spune Hristos, chiar dacă-i om de rând, chiar dacă după înfățișare este un om de lepădat! Eu primesc tot ce faci pentru aceștia. De
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
al textului. Eminescu și literatura ucraineană Dacă Elena Loghinovsky părea ușor dezarmată de raportul dintre limba română și cea rusă, despărțite de familiile atât de diferite cărora aparțin, cu limba ucraineană situația pare mai încurajatoare, într-o abordare biografică, ce iscodește arhivele școlilor cernăuțene: note bune la limba ucraineană, conform documentelor școlare. Ștefan Hreniuc se bucură de avantajele oferite de paralelism, în raport cu influențele, atunci când punctează elemente de convergență între opera eminesciană și literatura ucraineană, în special Taras Șevcenko. Dacă între operele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de a-și păstra valabilitate pentru generațiile următoare. Deschiderea epistemologică realizată de raționalismul paradigmei psihologiei actuale se păstrează, atât în ceea ce întreprind cercetătorii aflați în prima linie de confruntare cu domeniul lor de cunoaștere, cât și în ceea ce tinerii studenți iscodesc încercând să-și găsească identitatea profesională ca viitori cercetători. Ea rezistă imaginației lor celei mai năstrușnice, în formularea ipotezelor propuse pentru explicarea problemelor dificile ale vieții psihice; rezistă deopotrivă acțiunilor aplicative asupra conștiinței oamenilor din domenii de cunoaștere doar înrudite
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai întâlniseră. Cităm din „Sfârșitul unei domnii sângeroase”(pag. 73). „Din cauza unei vagi asemănări cu Căpitanul, Neagu își închipuia că îl are în casă chiar pe el în persoana mea, scăpat cum se zvonise pe atunci, din mijlocul călăilor. Îl iscodea mereu pe Petrașcu. Ca să-i scoată din cap această idee primejdioasă în împrejurările în care ne găseam Nicolae Petrașcu a izbucnit într-un hohot de râs și i-a spus: „Bine, omule, nici atât nu știi: Corneliu Codreanu era un om
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
decât înainte de a pleca din cameră; se mișca rezemându-se de pereții celulei. Nu ne-a spus unde fusese dus și care a fost subiectul anchetei. Văzând că nu are chef să vorbească despre asta, nici noi nu l-am iscodit. Am interpretat starea lui mai rea datorită faptului că nu mai făcuse mișcare la Interne și nici nu fusese scos la aer. Viața a început să curgă în celula noastră în același ritm monoton, de data asta numai în trei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
microcâmpuri identificate - al percepției vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative -, verbele se pot clasifica pe baza unor seme variabile ca [±Intenție], [±Manieră], [±Durată]. Astfel, se disting ca membri ai câmpurilor lexico-semantice delimitate 13 următoarele verbe: arătaintranz., a contempla, a întrevedea, a iscodi, a privi, a observa, a scruta, a se zgâi, a se uita, a vedea, a zări (câmpul vizual), a asculta, a auzi, a audia (câmpul auditiv), a atinge, a mângâia, a palpa etc. (câmpul tactil), a adulmeca, a mirosi (câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]