292 matches
-
reluată și în ediția din 2010, la editura Doxologia din Iași, sub titlul „Cuvinte și Scrisori Duhovnicești”. Cele două volume cuprind și celebrul „Sul în șase capitole despre rugăciunea minții ”, text de referință, citat aproape în toate lucrările despre istoria isihasmului. Un text cu paternitate controversată este „Crinii Țarinii”. Manuscrisul, descoperit la mănăstirea Putna și redactat în limba română cu grafie kirilică, nu poartă practic nici o semnătură, dar cercetătorii l-au atribuit lui Paisie Velicikovski. Acest manuscris este practic o culegere
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a fost confirmată și de Canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1988 (cu ocazia celebrării a o mie de ani de creștinism rus) și de către Biserica Ortodoxă Română, în 1992. El este considerat un inegalabil trăitor și reînnoitor al isihasmului, un păstor de vocație, un traducător aflat sub har, care a sfărâmat bariere lingvistice pentru atâtea scrieri patristice. Prea puțin însă, este semnalat ca model uman, un model uman de desăvârșire. Visat de el, încă din adolescență, acest model a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
perioadă de maturizare și descoperiri, atât în plan uman (Platon vine în contact cu personalități complexe și profunde ale monahismului românesc), lingvistic (învață limba română), cât și spiritual (se deprinde cu slujba bisericească după rit athonit, dar și cu valorile isihasmului). Este un prim episod al șederii sale pe teritoriul românesc. Al doilea se va desfășura la întoarcerea sa de la Muntele Athos, dar de astă dată în Moldova. Din petrecerea sa pământească de șaptezeci și doi de ani, Paisie Velicikovski și-a petrecut
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
revin la sentimente mai calme, apar stelele, se lasă o seară de vară, încep să se audă greierii. La Chirițoaia mă împac altfel cu istoria, citind, la întâmplare, aforismele extraordinare ale lui Hipocrat și alternând lectura cu pagini din istoria isihasmului. * Ne întoarcem acasă pe jos. Nu-s totuși nici antiistoric, nici acultural, nici anticultural, m-ar interesa câteva povești despre aceste terenuri aride, malurile Ciricului, aș vrea să știu cine o fi prins pește pe aceste meleaguri, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sprijini noua teorie a puterii și a guvernării basileice, prin planul aferent cu privire la oíkonomía creștină. Teocrația bizantină va fi supusă ulterior unor probe de relegitimare, în două momente distincte, secolele VIII-IX și XIV, respectiv iconoclasmul și isihasmul. Pentru că ambele mișcări au avut un suport instituțional, au ajuns să fie adevărate confruntări de putere în spațiul public, mai ales la nivelul discursului, textual și vizual; de aceea, problema imaginii tinde să rămână în cercetarea de față reperul teoretic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în imperiul bazileic, acest "plan" va fi integrat parțial, prin reformulare și adaptare la gândirea creștină, atât de "marii fondatori" - Constantin I, Theodosiu I, Iustinian I −, cât și de textele argumentative din perioada mai târzie a iconoclasmului și chiar a isihasmului. Faptul în sine reprezintă, în cheie istorică, a doua etapă majoră în revalorificarea moștenirii lăsate de lumea cetăților grecești (după ce latinii integraseră întreaga cultură a Eladei la baza propriei civilizații), dar deschide și o lungă perioadă de înfruntări politice și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
una din cele mai coerente și mai puternice reabilitări a imaginii divinului, dar se realizează totodată și o reconfigurare a structurilor imaginarului medieval. III. Oíkonomía creștină În timpul celor două crize religioase (dar și politice), iconoclasmul și isihasmul, s-au aflat în centrul dezbaterii atât problema imaginii naturale, cât și gestiunea destinului imaginii "artificiale"; implicit, conceptele eíkōn și oíkonomía − cu relevanța lor, deja subliniată, pentru imaginarul medieval de inspirație bizantină. Cel puțin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
niciodată la dispoziție după 1453), pe de altă parte, catolicismul a căutat să profite de situația militară și teritorială tot mai fragilă a Constantinopolului, în favoarea politicilor sale de prozelitism. Un alt paradox istoric, așadar, în relația dintre cele două "Rome". Isihasmul, deși a dorit să sprijine atât puterea imperială în refacerea valorilor mobilizatoare ale imperiului, cât și renașterea culturală paleologă, de ținută europeană, a adâncit de fapt falia dogmatică dintre orient și occident, dar și eșecul diplomatic și politico-militar, pecetluind fără
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai păstrat caracterul rațional al proiectului antic de formare a societății politice. În ce îi privește pe autorii medievali români, este limpede că nu au cunoscut direct teoriile politicului din filosofia antică greacă, dar au avut acces, mai ales prin intermediul isihasmului palamit, la interpretările date imaginii sacre în linia moștenirii platoniciene, la formulări și proiecții imaginative cu un puternic caracter simbolic și paidetic. Teoria și practica politică medievală au stat sub semnul modelului imperial bizantin, chiar dacă nefuncțional și abstract după 1453
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ea și domnitorii români care o aleseseră drept reper politic și spiritual. Faptul s-a petrecut în ultimul ei secol de existență, chiar atunci când a avut mai multă nevoie de sprijin militar. Esențial pentru demonstrația de față este faptul că isihasmul a reevaluat sursele filosofiei grecești și le-a reintegrat, prin apelul la patristică și la tradiția monastică ascetică: Metoda rugăciunii lăuntrice sau a minții, cunoscută sub numele de isihasm, ține de tradiția ascetică a Bisericii de Răsărit și urcă, fără
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de sprijin militar. Esențial pentru demonstrația de față este faptul că isihasmul a reevaluat sursele filosofiei grecești și le-a reintegrat, prin apelul la patristică și la tradiția monastică ascetică: Metoda rugăciunii lăuntrice sau a minții, cunoscută sub numele de isihasm, ține de tradiția ascetică a Bisericii de Răsărit și urcă, fără îndoială, la o antichitate îndepărtată. Trecându-se de la dascăl la ucenic pe cale grăită, prin pildă și îndrumare duhovnicească, această învățătură a rugăciunii lăuntrice nu a fost fixată în scris
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la această tradiție ascetică la Sfântul Ioan Scărarul (veacul VII), la Sfântul Isihie Sinaitul (veacul VIII), la alți dascăli ai vieții duhovnicești din Orientul creștin. (Lossky 209-10) Cu o bază teologică stabilită în cea mai mare parte de Grigorie Palamas, isihasmul, al cărui triumf a fost asigurat de sprijinul politic al lui Ioan VI Cantacuzino (împărat care nu a excelat prin știința de a practica puterea, ci prin anvergura sa culturală, dovedită și ca monah, după ce a ieșit din funcția basileică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
precum primul, a formulat o argumentație vehementă anti-palamită, ceea ce a dus la întemnițarea sa în 1351, după ce a fost confirmată teologia isihastă, canonizată mai târziu, în 1368). Alegând să se închine ortodoxiei, în perioada de afirmare și de recunoaștere a isihasmului, românii medievali optează implicit și pentru accepțiunile sale filosofice de sorginte platoniciană. Mai ales că, în viziunea lui Palamas, filosofia era: ... un instrument de exprimare a experienței creștine în termeni teologici, care se inspirau din vocabularul și imaginile filosofice, fără
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
exprimare a experienței creștine în termeni teologici, care se inspirau din vocabularul și imaginile filosofice, fără a se limita însă la acestea. (Arh. Crysostomos 208). Cum una din mizele principale ale înfruntării catolicismului cu ortodoxia era tocmai doctrina trinității, teoreticianul isihasmului s-a opus atât metodei scolastice cu care Varlaam, în preajma dezbaterilor ce au avut loc la Constantinopol în 1333 și 1334 între ortodocși și catolici, a interpretat termenul filioque, cât și afirmației conform căreia filosofii greci ar fi putut avea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
palamite denotă un spirit soteriologic ortodox. Mai mult, Palamas vorbește despre o "trăire a Bisericii", care este rezultatul deja numitei "îndumnezeiri". Apropierea de oíkonomía credinței creștine este evidentă, ca temă necesară mai curând discursului eccleziei, în timp ce isihasmul ascetic este legat de discursul monahismului athonit; ambele propun însă asumarea "renașterii" omului în trupul lui Iisus. Pentru această împlinire, este recomandată rugăciunea, ca modalitate purificatoare de cunoaștere. În termenii lui Platon, gândirea intelectuală (noēsis) se eliberează − prin influența Sfântului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
legat de discursul monahismului athonit; ambele propun însă asumarea "renașterii" omului în trupul lui Iisus. Pentru această împlinire, este recomandată rugăciunea, ca modalitate purificatoare de cunoaștere. În termenii lui Platon, gândirea intelectuală (noēsis) se eliberează − prin influența Sfântului Duh, adaugă isihasmul −, și de patimile trupului, și de gândirea discursivă (diănōia) și devine cunoaștere pură, nemediată. Spre diferență însă de filosoful antic, Palamas înțelege eliberarea intelectuală drept o practică ascetică (prelucrând din textele lui pseudo-Dionisie Areopagitul și ale lui Simion Noul Teolog
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și credința (noēsis și pīstīs, la Platon) sunt conciliate, în sensul în care gândul este iluminat de puterile necreate prin aplicarea terapeutică a sfintelor taine și prin recitatea neîntreruptă a rugăciunilor (Arh. Crysostomos 219). Comentatorii actuali au reperat în polemica isihasmului, tratată ca ultima mare dispută teologică de dinainte de 1453, două probleme majore: 1. o înfruntare între, pe de o parte, gândirea neotomistă occidentală de influență aristotelică și, pe de altă parte, neoplatonismul patristic reinterpretat, combinat la rândul lui cu tradiția
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ca atitudinea critică și chiar tăioasă a lui Varlaam față de mai multe aspecte ale practicii credinței ortodoxe în partea orientală a Europei să fi accentuat poziția antiunionistă a partidei monahale athonite și a populației capitalei bizantine, precum și formularea teologică a isihasmului, noua orientare. "Îndumnezeirea", la care se referă și Vladimir Lossky (196), îl privește pe fiecare credincios, însă în interiorul oikonomiei christice: credincioșii nu doar devin parte a lui Christos, ci Christos devine parte a lor (Pelikan 257). Din nou se întâlnesc
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oricum garantat de argumentația teocratică și teologică, pe care o poate invoca și utiliza și singur, atunci când are nevoie (cazul lui). Adaptarea locală a planului oikonomic s-a făcut totuși într-un mod nu lipsit de interes, pentru că opțiunea pentru isihasm a dus la o deschidere mult mai mare față de mediul intelectual bizantin, cu toate "distanțele" de înțeles. Pe lângă texte juridice majore (precum Sintagma lui Vlastaris) sau de exegetică generală, teologia isihastă a dus și la integrarea prin citare (dacă nu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
religioase post-bizantine, cât și pe cele ale teoriei puterii laice. Cum în toată istoria imperiului bizantin summum-ul întâlnirii dintre teologie și teocrație l-a constituit persoana împăratului-sacerdot, este aproape imposibil de discutat conținutul ideatic al iconoclasmului sau cel al isihasmului în absența precizărilor legate de implicarea politică a instituțiilor puterii. Oamenii de cultură bizantini, deopotrivă teologii și scriitorii laici, pentru a întări teoria puterii Imperiului și a Ecclesiei, s-au referit cu consecvență la aceleași nume prestigioase din tradiția de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Bizanțul lui Constantin I. Pe tot traseul, ne-am oprit doar asupra a patru perioade (secolul V-IV î.Ch, ultima vârstă a democrației grecești; secolele I-IV d.Ch, principatul roman; secolul IV constantinopolitan; secolele VIII-IX, iconoclasmul; secolul XIV, isihasmul) și am trimis, punctual, către un moment sau o mărturie relevantă în analiză. De fapt, culisările est-vest au fost mai numeroase, iar influențele la distanță, interferențele, disocierile și rupturile de până în anul 1054, chiar 1453, au fost și ele destule
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
privirea devine tot mai cuprinzătoare. Imaginarul bizantin poate fi cercetat în numeroase feluri, dar am ales să indic doar două momente după secolul IV, în care problema imaginii a fost centrală și a reamintit de filosofia antică: disputa icoanelor și isihasmul. Conflictele dramatice iscate în jurul relațiilor dintre instituții și dintre viziunile lor asupra modului de a gestiona imaginea sacrului au dus la schisme și la radicalizări doctrinare ale centrelor ecclesiastice Constantinopol și Roma, dar și între basilëía și monahismul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
d'Orient XIe et XIIe siècles. Paris: Les Belles Lettres, 2005. [1955] Santoto, Rodo. Palermo. La "Martorana" e San Cataldo. Palermo: Arnone, 2005. Skinner, Quentin. Les fondements de la pensée politique moderne. Paris: Albin Michel, 2001. [1978] Stăniloaie, Dumitru. Din istoria isihasmului în ortodoxia română (texte selectate din Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii). București: f.ed. 1979. Strauss, Leo. Cetatea și omul. Iași: Polirom, 2000. [1964] Talbot Rice, David. Byzantine Art. Oxford: Penguin, 1968. Tatakis, Vasilie. La philosophie byzantine. Paris: PUF, 1959. Theissen
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
editate Intrarea în infinit sau Dimensiunea Eminescu (1992), Predici profane pentru dezmorțirea minții (1997) și traducerea Plugarul și moartea din Johannes von Tepl. Concomitent colaborează la Encyclopédie des religions (1997), în care semnează articole despre icoană și valoarea inimii în isihasm, despre sensul mistic al rugăciunii în ortodoxie ș.a. Încă de la volumul de debut, critica descoperă în versurile lui T. un autor având cultura imaginii intelectuale, pasionat al extazului și al dicțiunii lirice impregnate de erudiție. Poeziile sunt de mici dimensiuni
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
vorbim în termeni inginerești. Ceea ce se întâmplă și în culturi mai răsăritene decât a noastră. Celibidache a studiat pe "pielea" lui în mănăstiri din Tibet, anumite exerciții de umilință. Cred că putea să le exerseze și mai pe aproape, pentru că isihasmul nostru cunoaște și pe aici anumite tipuri de exerciții de întărire a caracterului, de găsire a esenței adânci, profunde, a sufletului nostru. Această valoare a relației magistru-discipol este cu totul altceva decât se întâmplă astăzi. De exemplu, a venit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]