367 matches
-
capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas; În continuare, personalitatea lui Varlaam ( În ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit de scrupule); mișcarea isihastă; tomos-ul de la Muntele Athos; sinoadele legate de controversa isihastă; disputa cu Akindin; disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici În discuție cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane pentru mântuirea omului; rugăciunea inimii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
prin har. Prima este naturală, a doua, supranaturală. Știința spirituală se dobândește prin asceză și rugăciunea inimii. Înainte de a discuta teoria lui Palamas despre lumina dumnezeiască pe care călugării pretind că o văd În timpul rugăciunii, Stăniloae se apleacă asupra metodelor isihaste transmise prin câteva texte anterioare: este vorba de Pseudo-Hrisostom (data acestei mărturii rămâne incertă; ar putea merge până către secolul al XI-lea); de Pseudo-Simeon Noul Teolog,la puțină vreme după primul); de Nichifor Monahul și Grigore Sinaitul (ambii trăitori
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
n. tr. Descoperirea „teologiei dialectice” germane este contemporană cu descoperirea lui Palamas. Y. Spiteris, La teologia ortodossa neo-greca, Bologna, 1992, pp.125-136. Titlul complet al lucrării este Grigore Palamas, arhiepiscop al Thesalonicului. O contribuție etică și patristică la istoria disputelor isihaste din secolul al XIV-lea. O foarte bună prezentare a vieții și gândirii lui Papamihail, În Spiteris, op. cit., pp. 159-169. Spiteris, op. cit., pp. 169-183. Despre profesorii români pe care i-a avut Stăniloae la Universitatea din Chișinău (Între 1922 și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o cronică despre Imperiul Trebizondei, cuprinzând evenimentele consumate între anii 1204 și 1426. Ar trebui adăugată aici foarte diversa literatură religioasă produsă de adepții lui Grigorie Palamas, care, după conciliul din 1351, scriu cu frenezie spre consolidarea și propensiunea mișcării isihaste. Cât și în ce măsură i-a interesat pe cărturarii bulgari, contemporani cu veacurile de înflorire culturală bizantină, producția literară a „Renașterii Paleologe”? Care au fost „genurile” literare care, prin tălmăciri din grecește ori prin eforturi proprii (jalonate de aceleași modele bizantine
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Îndeletnicirea lor de bază o reprezentau mai cu seamă tălmăcirea și copierea de texte bizantine. Continua, deci, activitatea de transferare a unor „bunuri” literare, începută în veacurile precedente, dar care acum era plasată sub niște comandamente sensibil modificate de programele isihaste. Sunt traduse operele marilor scriitori bizantini ai isihasmului, cu deosebire cele care sprijineau canonizarea unor fruntași ai mișcării, cum ar fi Viața lui Grigorie Sinaitul și Viața lui Theodosie de Târnova, scrise de patriarhul Callist, Viața Sfântului Romil, compusă de
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
lui Esop, deși ideea traducerii lor în mediul cultural bulgăresc nu este acceptată de toți cercetătorii. Acest tablou, departe de a fi complet, poate totuși convinge că între „breșele” importante făcute către contemporaneitatea bizantină se află cea produsă de literatura isihastă. Se poate spune că această breșă este cu deosebire importantă, pentru că literatura curentului palamit transfera în Balcani un set nou de principii în interpretarea raportului capital dintre om și univers, o atitudine modificată față de exercițiul spiritual și față de imaginea lui
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
starea de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma supremă și ultimă de eliberare a persoanei umane din situațiile Închise ale vieții. Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
există o formă de intimitate, cea a deschiderii și a depășirii condiției sufletești și morale a persoanei umane. Aceasta este reprezentată prin comuniunea mistică, acea relație de intimitate dintre persoana umană și persoana divină, dintre om și Dumnezeu. Rugăciunea, practica isihastă, extazul mistic, toate reprezintă o deschidere interioară a persoanei umane În plan sufletesc și spiritual. Este un act de transcendență, o depășire a umanului limitativ și o unire cu divinitatea. Ea este o experiență ontologică și spirituală unică. Prin rugăciune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
București, 2003; Dante, Opere minore, introd. edit., București, 1971; Pentru singurul țiitorul gând, în Crestomație de literatură română veche, îngr. I. C. Chițimia și Stela Toma, III, Cluj-Napoca, 1989; Paisie Velicikovski, Cuvinte despre ascultare, postfața edit., București, 1997; Românii în reînnoirea isihastă, Iași, 1999; Cele mai frumoase rugăciuni ale ortodoxiei pe slovă nouă și grai îndreptat, postfața edit., București, 1999; Axinte Frunză, Un modern la Athos, pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Edmond-René Labande, Bernadette Leplant, Répertoire international des médiévistes, Poitiers, 1971
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
oaspeți, cu ochii Ei încercănați, îndurerați de toate netrebniciile și silniciile lumii. Împrejur, Căpeteniile Celor fără de Trup, Cei Patru Evangheliști, Apostolii, Botezătorul, Teologul, Magii, Mironosițele, Păstorii, cu oile, cu boii și cu asinii lor, cuvioșii Sfinți Părinți, Proorocii și Mucenicii isihaști, din Vechiul și din Noul Testament, sub ramuri de măslin și de finic, păstrau o tăcere mormântală, încordată, ca și când s-ar fi pregătit să se pogoare, dintr-un moment în altul, din lăcașurile lor poleite, din fresce, de deasupra stranelor și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Gîndiri de la începutul anilor ’20. Un colaborator minor, dar interesant, al Contimporanului a fost ortodoxistul de stînga Sandu Tudor: disident al Gîndirii, ulterior director al revistelor Credința și Floarea de foc, călugărit după război sub numele Daniil, membru al grupului isihast clandestin de la Mînăstirea Antim, victimă a închisorilor staliniste... Considerat de critică - pe bună dreptate - mai curînd un poet „ritualist”, „bisericos” decît religios, acesta publică în paginile revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putut zice: sunt om prin natură și Dumnezeu prin har<footnote Sf. Simeon Noul Teolog apud Nicolae Mladin, op. cit., p. 67. footnote>. Retragerea luminii dumnezeiești În privința retragerii luminii dumnezeiești există o mică deosebire între Sfântul Simeon Noul Teolog și călugării isihaști. Aceștia din urmă spuneau că vedeau în continuu pe Hristos în lumină, în ei, fiind mereu într-o depășire de ei și totuși știind că sunt păcătoși. Dar era o stare continuă. La Sfântul Simeon însă, vedem și o schimbare
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
păcătoși. Dar era o stare continuă. La Sfântul Simeon însă, vedem și o schimbare a relației: când este plin de Hristos, când parcă nu-L mai simte, și atunci se întristează. Poate că aici e deosebirea între el și călugării isihaști și, deci, între el și Sfântul Grigorie Palama<footnote Pr. Stăniloae, 7 dimineți cu părintele Stăniloae - convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu,,Editura Anastasia, București, p. 147. footnote>. Prezența luminii nu este permanentă, de aceea Sfântul luptă pentru a fi în
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
traduse acum. Prin urmare, singura șansă de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul nu-i pierdut; oricum Andru este un ascet isihast ]n spiritul filonului filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre trup". Cu ocazia Premiului "Balkanika" primit pentru "Păsările cerului" (apărută și în limba italiană), regretatul critic și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cauză, ecumenismul. Se va călugări în 1980, cu numele de monahul Nicolae de la Rohia, primit cu caldură la mica mânăstire maramureșeană din Rohia. În ciuda bolilor agravate în detenție, a accidentului de mașină de după eliberare, călugărul nu împărtășește asceza de tip isihast, creștinismul fiind pentru el o religie a iubirii de oameni, nu una a retragerii din lume și a aversiunii față de aceasta. În ultimii ani de viață, cei mai intenși în privința activității sale de eseist înduhovnicit, va scrie cronici literare, muzicale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-l bănuise, probabil, atunci când se gândise să apeleze la serviciile fostului înalt prelat (dacă nu cumva țara stăpânită de fiul lui Vlad Vodă Călugărul reprezentase un loc de refugiu). Un Nifon energic, extrem de eficient, rigorist, deloc temător - în intransigența lui isihastă - să-l „învețe”, într-o veritabilă predică, pe voievod („Să cade să îndreptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă. Ce să nu fățărești nici a mic, nici a mare, nici a văduvă, nici a venetic, nici
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate intra într-o relație dialogică cu Divinitatea. De fapt, întreaga Tradiție subliniază importanța creării unui astfel de trup - prin practica isihastă a rugăciunii minții și a inimii - care să relaționeze cu Puterea divină, în vederea desăvârșirii și atingerii treptelor de sfințenie. Revoluția spirituală trebuie să plece de la recuperarea fondului de credință pe care omul l-a pierdut în timpul mutilării ateiste, prin întoarcerea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
românești, unde figuri precum: Pr. Arsenie Boca, Pr. Ilie Cleopa, Pr. Ilarion Argatu, Pr. Sofian Boghiu, Pr. Paisie Olaru, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Justin Pârvu și mulți alții, au întreținut flacăra vie a credinței ortodoxe și care, prin practica lor isihastă, au conferit dialogicului, la un mod teandric, valoarea supremă a conlucrării harice dintre Dumnezeu și om. La nivelul discursului subversiv, de factură elitistă, se cuvine să amintim și cazul filosofului Constantin Noica care, în buna tradiție a Maestrului său, Nae
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
major în regiunea Balcanilor. Și nu atât din cauza distanței propriu-zise de capitala constantinopolitană, ci pentru că formele de educare, spre exemplu, au fost exercitate de un sistem monastic el însuși secundar, deși profund ortodox (accent pus pe viața contemplativă, pe recluziunea isihastă, subordonarea totală față de mitropolie etc., într-un mod asemănător monahismului ortodox de sorginte micro-asiatică și athonită). Performanțe culturale și dogmatice ale clericilor au existat totuși, ca și semnele prezenței lor pe scena internațională a ortodoxiei. Această cultură religioasă de tip
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din "absolutul" creștin, coborâtă pe pământ și modulată spre împlinirea (cu deosebire în faza "mobilizărilor" spirituale) unor țeluri particulare și naționale. (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 234) Dincolo de modelul Învățăturilor lui Neagoe Basarab, în care programul politic al domnului isihast (portret fără trăsături particulare) are o amplă vocație creștină și este așezat în descendența directă a voinței de inspirație divină a lui Constantin I, domnii celor trei țări românești și-au păstrat individualitatea în cadrul imaginarului cult (reflectat în cronici și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din fragmente din textele considerate până atunci ca fiind "incontestabila literatură". Autorul nu poate reveni nicicum asupra operei de tinerețe pentru a o reformula. "Stilistica" propriului sistem cultural, care lua în calcul, spre exemplu, o renaștere locală, fie ea și isihastă, în trena marilor renașteri bizantine, avea cândva tonuri înalte, sobre, oratorice. Când metoda se schimbă, istoricul literaturii devine istoric literar și trece din fotoliul din loja centrală în cel din fosă, ca regizor sau dirijor, pentru că îl interesează mai mult
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Amsterdam: Koninklijke Nederlandse Akademie, 1989. ---. History and Tropology. The Rise and Fall of Metaphor. Berkeley: U of California P, 1994. ---. Historical Representation. Standford: Standford UP, 2001. Arh. Crysostomos. Relațiile dintre ortodocși și romano-catolici. De la cruciada a IV-a până la controversa isihastă. București: Vremea, 2001. Ariés, Philippe și Georges Duby. Istoria vieții private. București: Meridiane, 1994-1996. [1985-1987] Ariés, Philippe. Omul în fața morții. București: Meridiane, 1996. 2 Vol. [1977] ---. Timpul istoriei. București: Meridiane, 1997. [1954] Armbruster, Adolf. Romanitatea românilor. Istoria unei idei. București
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o avea fiecare - care constituiau hrana și îndrumarea pe drumul hotărât de Mântuitor prin Apostolii și Părinții Bisericii. Anghel Papacioc era monah în haina laică. Ca el erau mulți, unii complet necunoscuți celor din jur. Când am închinat unele poeme isihaste „cinului călugăresc și monahicesc”, am îndrăznit să adaug: „Nu toți cei cărora le-am dedicat poeme erau preoți sau călugări, dar toți cei cărora le-am dedicat poeme erau preoți sau călugări”: Gafencu Valeriu, Trifan Traian, Marian Traian, Schiau Ion
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era „Timp Hristic”, nu întâmplare sau succesiune de evenimente din care nu știi ce să alegi. Împreună cu Anghel Papacioc, care era de o râvnă rar întâlnită pentru câștigarea stadiilor de viață virtuoasă, pură, sfântă, și un fervent animator pentru rugăciunea isihastă, erau lumină și îndemn de a ne integra în Hristos ca mădulare sfințite. Valeriu Gafencu, un inspirat al lui Dumnezeu, nu avea nevoie de cele predate de părintele Serghie, căci îi izvorau din suflet ca și cum își aveau rădăcina într-însul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu se bucure diavolul că a înșelat făptura lui Dumnezeu. Viața de chilie Prin Martie, cum a început să se încălzească, am luat hotărârea să ne mutăm câte unul în celulă, ca să facem o experiență duhovnicească; să intensificăm exercițiul rugăciunii isihaste și să avem timp să studiem cât mai mult literatura patristică ce o aveam la dispoziție. Sub binecuvântarea părintelui Serghie și-a organizat fiecare pravila, nelipsind controlul întâlnirii periodice comune. Părintelui Vasile Serghie i-a expirat pedeapsa și, la sfârșitul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]