386 matches
-
să cadă la învoială cu fochistul sau, în caz că acesta îl refuza, să sară într-unul dintre vagoane, după ce pornea trenul. Pe când stătea la pândă între două barăci care serveau drept magazii, auzi vocile: două voci de bărbați, care își țineau isonul cu o ilaritate amenințătoare, și una de femeie, cu un puternic accent oriental, pe care-l simți imediat. Curios, dădu colțul și-i văzu. Bărbații (unul din ei se sprijinea într-o mătură, celălalt își tot aprindea și își stingea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
s-o chemați pentru orice ; e sănătoasă și voinică și-i învățată cu bărbații. Procurorul adormise. Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rost această admirație. E tot așa de enervant ca și pentru un muzician, căruia în momentul interpretării unei sonate a lui Beethoven i-ai povesti despre o importantă teoremă algebrică. Un gramatic va face în timpul morții o observație gramaticală (în isonul lui Felix d'Arvers), un funcționar își va clasa actele, un avar își va aranja banii, unul care a avut impresia că a fost un tată exemplar va da povețe. Nu vor savura clipă cu clipă toată amplitudinea morții decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ridică Încet-Încet În capul oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și-și comandau café frapé și juice, pe care-l sorbeau, din pahare mari, cu paiul. Bătrâna se dovedi a fi și o dansatoare Înrăită, astfel, cum Începea să cânte muzica, se apuca de dans. Mașa trebuia să-i țină isonul, altfel bătrâna intra În isterie. În oraș, ieșea În pantalonași scurți și se tundea după ultima modă. Cheltuia o groază de bani pe toate fleacurile, intrând din magazin În magazin. „E timpul să recuperez, Îi spunea Mașei, tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aducă la ușă flori. Apoi o strângea În brațe cu atâta patimă și o săruta cu atâta foc, Încât aproape că o sufoca. Jucau jocuri dintre cele mai ciudate. Interpretau diverse arii din opere, bătrâna cânta, iar Mașa Îi ținea isonul. Începeau cu o arie din Boris Godunov, Încheiau cu Romeo și Julieta sau cu Othello. Își schimbau mereu rolurile Între ele. Mașa era când patriarh, când țar, când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai bine...“. Nici zece păhărele de rachiu fiert cu piper și scorțișoară nu-l scoteau dintr-ale lui. Privea cu ochii Înlăcrimați pe geam și repeta: „La noi e foarte bine, să tot trăiești“, În timp ce nevastă-sa Îi tot ținea isonul, tot dând din gură printre Îmbucături: „E bine, cum să nu fie bine. Nu ne lipsește nimic...“. „La voi, o completa unchiulețul, se face totuși prea mare risipă. Mă uit, În dreapta și În stânga văd o groază de coji de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După care, tușind scurt, dădea pe gât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu acel aspect de triunghi. Mâinile și brațele îi erau neașteptat de mari. Îi vedea începuturile țepilor pe bărbie. Sheba a susținut mereu că băiatul acela, Connolly, era teribil de atrăgător și, ca să fiu cinstită, câteva jurnaliste i-au ținut isonul. („Strălucitor și exotic“, îl numise o femeie de la Mail cu câteva săptămâni în urmă). Mie nu mi se pare, trebuie să recunosc. Sigur că niciodată n-am simțit vreo atracție fizică față de vreunul dintre elevii mei, așa că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
observatorul, adăpostul și scăparea de la o viață mediocră pe uscat. Îți aduci aminte de puștiu’ ăla ? l-a întrebat unul dintre vânători. Jesse nu-știu-cum. A murit primăvara trecută în Gunbarrel. Apa era la patruzeci de mii. Da, i-a ținut isonul un altul. Se spune că s-a speriat de fantoma lu’ Neal Allen. Nenorocitu’ ăla s-a făcut și mai rău după ce s-a sinucis. Și n-a murit cineva și-n Rainier, în iulie ? a zis primul vânător. Poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând: Fără cojones un bărbat nu valorează nimic! Vineri seară, când am intrat la chioșcul de ziare din cartier să-mi fac provizii pentru seara de plâns, mi-am dat seama în sfârșit de ce fusesem atât de irascibilă: mă coceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se soldaseră mai des cu accidente decât cu succese, cina ajungând fie pe iarbă, fie mai rău, împroșcând și scurgându-se, pe biata purtătoare a mâncării. — O, nu, spunea Sampath plin de tristețe, iar mațele care-i ghiorăiau îi țineau isonul. Era nevoie de mai multe încercări până să poată mânca ceva. Neliniștită, familia o privea pe Pinky urcând din creangă în creangă, ținând un vas cu linte sau niște naan între dinți. — Ai grijă, beti, ai grijă, dar, fleoșc! până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele să se avânte spre El. Țăranii îi țineau isonul bătrânului, cântând atât de sfântul și tainicul „Hristos a înviat“. Cred că niciodată nu am trăit mai intens minunea credinței că, într-adevăr, Iisus nu s-a jertfit în zadar pentru noi. Că ne adună și ne veghează cu jertfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt, leșina. Apucându-l unul de cap, altul de picioare, infirmierii Întindeau corpul Învinețit de atâta râs al lui Oliver pe pat. După care măturau frunzele și le aruncau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rugându-i să se potolească, continua până noaptea târziu. Luându-se parcă la Întrecere, Bikinski și cu Lawrence lătrau de zor, acompaniați din când În când de urletele lui Satanovski, care, stând la masa lui picior peste picior, le ținea isonul. Când se făcea ora Închiderii, cei doi, scoțând câte un ultim urlet, se Îndreptau spre statuia lui Cuza, unde țineau un adevărat concert. Ajungând după miezul nopții acasă, Oliver Îi ținea companie lui Spinoza, descoperind mereu câte un alt adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și cele două manechine, aflate În „călduri”, Își reluau activitatea, Încolăcindu-se unul peste altul În poziții atât de nefirești, Încât În cele din urmă Noimann și Mathilda, bătând din palme, izbucneau În râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se bătea cap În cap: „Pe loc repaus, marș!”. Costumele Își umflară pieptul, apoi se destinseră. După care Începură să mărșăluiască pe loc, mișcându-și umerii În sus și În jos. Mulțimea de pantofi aflați În debara le ținu isonul. Îmbărbătat de ordin, medicul Noimann se Îndreptă, Într-un marș triumfal, spre acvariu. Peștișorii nu-și primiseră Încă doza obișnuită de alcool și stăteau cu burțile În sus, clătinându-se ușor deasupra apei. „Drepți!” făcu Noimann. Cei doi pești Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe de ce, Îi părea din ce În ce mai vie. De altfel, și dinspre havuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta a fi cu chef; văzându-i fața roșie și mustățile răsucite cu semeție În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT, vecinul, strângând-o de umeri pe femeie, intonă, cu glas dogit, un cântec de dor și jele, plin de foc. Femeia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
loc important în componentele numeroase ale amorului, dar credea că e un rol pentru care trebuie să fii născut. Sunt oameni într-adevăr delicioși în acest număr fatidic si complimentar, al căror glas îmbină pe al celor doi într-un ison prielnic, oameni cari pot trăi lingă alții fără a-i stânjeni cu existența lor, accentuând plăcut la ceilalți sentimentul existenței. Ltii Mini talentul ăsta îi lipsea. Și pe urmă, amorul altora e totdeauna plictisitor. Dacă cel puțin ar fi fost
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a răspuns Sadie zâmbind. îZâmbind! Eu l-aș fi pocnit!) —Sadie nu știe decât să gătească și nici asta nu-i iese cum trebuie, a zis Mike arătând spre mâncarea din farfurii în timp ce un cor de voci entuziaste îi țineau isonul. Ești o tipă de rahat, Sadie! a strigat cineva din capătul camerei. Da, nu ești bună de nimic, a urlat un tânăr care nu arăta mai în vârstă de paisprezece ani. Cum de putea fi alcoolic? După ce ne-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alcoolică. —Exact așa e, Brigit. Atâta doar, am adăugat, că Andy Garcia nu aleargă către mine la final, ca să încerce să-mi vorbească. —E mai bine așa, a zâmbit Brigit. Garcia e morbid. —Ca o reptilă, i-am ținut eu isonul. —O reptilă arătoasă, nu uita! Dar, până la urmă, o reptilă e tot o reptilă. Pentru câteva clipe, a fost ca și cum nimic rău nu s-ar fi întâmplat. Amândouă am fost catapultate înapoi în timp și-n spațiu până la momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și inutil? Tom, care până acum câteva clipe era pe punctul de a-i suci gâtul, izbucnește pe neașteptate în râs. — Fă bine și scoate banii, spune el. Nu vrei să-și piardă respectul față de tine, nu? — Da, îi ține isonul Lucy. Vrei să te iubesc, nu-i așa, unchiule Nat? Cam fără chef, scot portofelul și îi întind cei cincizeci de dolari. — Mare șmecheră ești, Lucy, mormăi. — Știu, mi-o întoarce ea, îndesând bancnotele în buzunar și blagoslovindu-mă cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]