239 matches
-
Pippidi pun în lumină mizele acestor ultimi ani ai secolului. În cadrul Bisericii se opun două tendințe: una de evicțiune a otomanilor și de restituire a credinței, cealaltă de menținere a bunelor raporturi cu Constantinopolul. În 1597, Mihai Viteazul se lasă ispitit; el cere patriarhului să îl ajute să încheie pacea, dar înțelege în schimb să fie confirmat ca domn ereditar. Va aștepta însă în van venirea patriarhului în țările române. În schimb, Dionisie Ralis îl presează să înceapă ofensiva la sudul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
această direcție. Prezentul este unul al ignoranței, al insignifiantelor griji cotidiene: a face teatru pentru vecinii din cartier și pentru copii, a regăsii liniștea de la sfîrșitul zilei, a încerca să menții o dietă pe care niciodată nu o poți respecta, ispitit fiind de micile vicii omenești. Trecutul este unul tulburător, este colțul tăinuit și acoperă pereții interiorului fiecăruia. Incursiunea în trecut reprezintă o retrospecție în ființă, iar operația este una dureroasă, se face fără anestezie și pe organe vitale. Totuși, oricît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ancestrale ale universului rural (învățătorul, preotul, Țăranul cel tânăr ca bobul de rouă, Țărăncile zidind sfinte odoară, Țăranca nebună de dragoste, bunicii și părinții ce "beau lumină din cântecele-ncinse"), de a căror fascinație poetul nu încetează să se lase ispitit. Satul său nu devine însă un locus amœnus decât atunci când este trecut prin filtrul anamnezei ce poate readuce ființa poetică aproape de stadiul infantil: Atingem blând cu pleoapa dimineața/ Și rana curge-ncet peste priviri/ Călătorind ni se subție viața/ Și-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lăsat să se întrevadă nici una din înzestrările muzicale și literare timpurii ale acestora. Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat, spre deosebire de frații și surorile sale, nici un instrument muzical și nu s-a lăsat ispitit, ca mulți alți adolescenți, de exerciții literare diletante. Lipsit de încredere în sine, sfios și reținut, se distingea prin bună creștere, printr-o politețe fără cusur și prin dorința de a fi bine văzut de familie, de a răspunde așteptărilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ce s-ar putea încadra ușor în ceea ce se numește tehnic „teologia rugăciunii”, ci o lucrare practică, experimentală, din care își poate culege îndemnuri și sfaturi de viață creștină. Nu o lucrare de speculație cu privire la cea mai înaltă și mai ispitită lucrare a minții umane, ci o scriere de zidire sufletească și de dobândire a deprinderilor duhovnicești. Dacă rugăciunea curată este o culme a nevoințelor umane, această lucrare a P.C. Părinte Ion Cârciuleanu este o culme a vieții sale creștine și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a lăsat să se întrevadă nici una din înzestrările muzicale și literare timpurii ale acestora. Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat, spre deosebire de frații și surorile sale, nici un instrument muzical și nu s-a lăsat ispitit, ca mulți alți adolescenți, de exerciții literare diletante. Lipsit de încredere în sine, sfios și reținut, se distingea prin bună creștere, printr-o politețe fără cusur și prin dorința de a fi bine văzut de familie, de a răspunde așteptărilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
coșul unei cărămidării dintr-un orășel nord-transilvănean - tinde a se motiva ca o răscumpărare, în ordine morală, a clipelor de lașitate care duseseră la o „imperceptibilă decădere din bărbat în bărbat” a unui neam. Personajul central pare a fi, astfel, ispitit să compenseze lipsa de demnitate a celor care își trimiseseră cândva nevestele în brațele unui fantomatic strămoș voievodal, ahtiat să își exercite, ca stăpân al locului, „dreptul primei nopți”. Interesantă în sine, explicația rămâne exterioară psihologiei personajului, prilejuind doar o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
întrebăm cu îndreptățire de ce Adam și Eva nu s-au înfruptat de la bun început din rodul "vieții fără de moarte". Un posibil răspuns oferă Sfîntul Damaschin, care consideră că "nu era folositor ca omul să dobîndească nemurirea, fără să fie încă ispitit și încercat, ca să nu cadă în mîndria și osînda diavolului" [1993: 93]. Cîteva nuanțe se cuvin să completeze, totuși, o atare opinie, avînd în vedere că: deși existența pomului vieții este consemnată explicit în textul biblic " Iar în mijlocul raiului era
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a Evangheliei sale. Biserica este datoare să propovăduiască evanghelia mântuirii nu lumii capabile să primească evanghelia, ci lumii reale, în complexitatea și ambiguitatea ei, lume ce trebuie să fie însuflețită și readusă la frumusețea ei originală prin evanghelie. Suntem mereu ispitiți să dăm deoparte evanghelia întrupării. Întrupându-se și asumând complexitatea umanității noastre în noroiul Iordanului, Cristos Domnul - homo certior et verior, după cum spunea Tertulian - se obișnuiește cu orice mediu uman pentru a-l mântui și nu condiționează darul mântuirii de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să se gândească că acești tineri poeți nu s-au format În chip spontan și au trebuit să treacă printr-o școală Îndelungată și aspră, muncind din greu pentru a-și Însuși cultură și meșteșug. Mulți poeți tineri sunt Încă ispitiți să ia totul de-a gata. E deajuns să apară Într-o revistă un poem de oarecare răsunet ca Lazăr de la Rusca pentru ca săptămâni de-a rândul publicațiile literare să fie copleșite de nenumărații Lazăr de la Rusca, din care, din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că ați face mai bine să nu manifestați o prea mare curiozitate față de Leviatan. Capitolul LV DESPRE REPREZENTĂRILE MAI PUȚIN ERONATE ALE BALENEI ȘI DESPRE TABLOURILE VERIDICE AVÎND CA SUBIECT VÎNĂTOAREA DE BALENE în legătură cu imaginile deformate ale balenei, mă simt ispitit să redau aici unele povești, încă și mai monstruoase, pe care le putem găsi în legătură cu această temă în anumite cărți, antice sau moderne, îndeosebi la Pliniu, Purchas, Hakluyt, Harris, Cuvier etc. Trec însă peste ele. Nu cunosc decît patru descrieri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a renaște împreună cu el ; a deveni celălalt. Să facem loc în noi, în rugăciune, în meditația și conformația noastră, celuilalt. E începutul umil al extazului. Ieșire din tine prin interioritate și prin celălalt. în contrast cu identitatea statică centrată pe ego, mereu ispitită să-și obiectiveze și să-și justifice limitările, potențial născătoare de exclusivism, atenția față de semenul diferit se corelează cu o identitate a depășirii și a completitudinii persoanei, cu o identitate dinamică. Ea se leagă strîns, pentru André Scrima, de tema
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lase un vid, semnificîndu-și astfel menirea supranaturală. Totuși, în Occidentul abandonat de Bizanț, Biserica va avea de asigurat, pe lîngă funcția spirituală, și pe cea de organizare socioculturală a unei noi civilizații creștine. întîi nevoită din rațiuni istorice, iar apoi ispitită să preia atribute ale puterii temporale, Biserica se lasă treptat și parțial atrasă într-un raport orizontal, intra-mundan și concurențial cu Imperiul, a cărui tensiune izbucnește, de-a lungul secolului al XI-lea, în cearta învestiturilor, apoi în secolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dacă mă sinucid?”), cu jovialitate și comprehensiune, pentru imprudența chitului, tânăr, „fără experiență", cuțitul sugerând o variantă, o cale de ieșire din această situație limită: „sunt primul pescar pescuit de el”. In finalul tabloului, Iona devine visător și se simte ispitit să construiască „o bancă de lemn În mijlocul mării”, pe ea să se odihnească „pescarușii... și vântul. „Construcția grandioasă", singurul lucru bun făcut În viața lui, ar fi „această bancă de lemn „având” de jur Împrejur marea", comparabilă cu „un lăcaș
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]