453 matches
-
el însuși inițiat, iar supușii lui admiteau numărul astrologic 7 ca fatidic - săptămâna, candelabrul cu 7 brațe, etc. După fiecare reîntoarcere din sclavie, numărul practicilor și al credințelor magice și astrologice au crescut. In mai multe locuri, Biblia spune că israeliții ajunseseră să prefere cultul lui Baal și al Astarteei, celui al lui Iehova. Clerul lupta din răsputeri ca poporul să nu cadă într-un politeism astrologic; îi decretară pe Belzebut- de la Baal- Zebub, pe Astarot- de la Astarteea și pe Belial
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
identifică originea protestantă a paradigmei de interpretare a religiei prin prisma creștinismului. Etapizarea ternară (stadiile magic/mistic/secular) a istoriei religiei e datorată în bună măsură lecturii sociologice a Vechiului Testament propusă de E. Troeltsch. Istoricul german simplifică evoluția credinței israeliților prin postularea unui clivaj între vocația sacerdotală (mistică, rutinizantă, autoritar-tradiționalistă) și vocația profetică (harismatică, ascetic-intramundană). Analogia între atributele „vocației profetice” și proclamația reformatorilor din secolul al XVI-lea aproape că nu mai trebuie subliniată. Astfel, „pentru Weber lumea modernă este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Zaccaria, Marele Preot al evreilor Voce: baș Fach : baș liric Loc de desfășurare: Templul lui Solomon Rezumat: Armata asiriana condusă de Nabucco a învins armata evreilor și este pe punctul de a intra în oraș să-i învingă definitiv pe israeliți. Zaccaria îi însoțește pe evrei și încearcă să le insufle speranța spunându-le că fiica lui Nabucco este prizoniera lor. Oricum el le reamintește că la începuturile credinței Dumnenzeu i-a eliberat din robia egipteană. În mod similar Dumnezeu va
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este către Dumnezeul evreilor, Jehova. În ea Zaccaria cere ajutorul lui Jehova pentru că cei care nu acceptă învățăturile lui (în particular asirienii) să-și găsească calea spre Jehova astfel că în toată omenirea să se audă numai laude aduse Dumnezeului israeliților. Rezumat : Nabucco nu și-a regăsit capacitățile mentale după ce fusese lovit de trăznet. Singurul lucru la care îi mai rămăsese pentru a se salva era să se roage lui Jehova pentru iertare și putere. Rugăciunea nu va rămâne fără răspuns
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fiind întotdeauna victima nevinovată a goimilor fioroși. Agresorul pozează în victimă. „Pieirea ta prin tine” este doar vorbă aruncată în vânt, de prooroc? Ne punem serios întrebarea: nu cumva actul pe care și-l revendică acești hazari, de a fi israeliți infiltrați dinspre nord, arată că au fost aduși la mozaism de elemente ebraice propriu-zise, din seminția lui Dan, care după dărâmarea Ierusalimului la 70 d. Hr. ar fi plecat spre nord? Atunci proorocia patriarhului Iacov, cu privire la viitorul acestei seminții s-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
indiferent de vârstă, aveau la ele masca de gaze, iar peste tot, în instituții, magazine, restaurante, locuințe, fuseseră amenajate spații speciale izolate împotriva gazelor toxice. Negocierile s-au desfășurat în bune condiții la sediul din Ierusalim al Ministerului de Externe israelit. La ceremonia de semnare a documentului, a fost prezent ministrul de externe, care a felicitat cele două delegații pentru activitatea depusă și a mulțumit Delegației române pentru acceptarea deplasării în condiții de conflict militar. A solicitat să se transmită autorităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
ateliere de confecții „la comandă”, bijuterii, blănării, cojocării, „fabrici de sifoane” dar și de pâine, precum și cofetării sau patiserii. Farmaciile umane ale orașului aparțineau în proporție de 90% tot evreilor, iar cele două spitale existente în perioada interbelică („Drăghici” și „Israelit”) erau încadrate cu numeroși licențiați în medicină de aceeași etnie. Întradevăr, încă de la sosirea primilor evrei pe la noi, a luat ființă și un puternic curent antisemit la care au aderat și oameni foarte importanți, sau „cu scaun la cap”, cum
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Facere 16, 15, Ieșirea 2, 22). În ceea ce privește creșterea și educația copiilor în vechiul testament ne sunt prezentate numeroase pasaje privind modul dar mai ales scopul educației. Vechiul Testament fiind o carte prin excelență educativă, evident că una din preocupările majore ale israeliților era aceea de a învăța pe copii lor mai întâi Legea lui Dumnezeu. Mama avea datoria să educe mai întâi copiii, primele elemente de educație fiind cele de morală (Pilde 1, 8; 6, 20). Centrul educației israelite îl constituia ansamblul
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
6). Tot în spiritul unei bune creșteri, tatăl era de asemenea responsabil și de contractarea căsătoriilor fiilor săi (Facere 24, 4) și tot el întocmea acte de căsătorie pentru fiice. Nici educația fiicelor nu era neglijată. Legea sfințeniei interzicea tatălui israelit să-i permită fiicei sale să cadă în păcatul desfrâului (Leritic 19, 29). În afară de părinți, rol determinant în educarea moralreligioasă a poporului îl aveau preoții și leriții. Ei trebuiau să fie nu numai îndeplinătorii cultului impus de voia divină, dar
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
trăiască despărțiți unul de altul, ci să trăiască toată viața lor uniți în căsătorie nedespărțită”. Dispoziția respectivă (referitoare la cartea de despărțire) din Legea lui Moise nu era o obligație ci era de fapt „o concesie provizorie datorată învârtoșării inimii israeliților, adică incapacității lor de a se supune voii divine”. Ei primiseră permisiunea desfacerii căsătoriei pentru a se evita fărădelegi mai mari, cum ar fi fost maltratarea sau uciderea soției. Deci destrămarea familiei, prin desfacerea căsătoriei, este contrară voii lui Dumnezeu
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și a prejudecăților sălbatice ale norodului” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Nu este Întâmplător faptul că În programul revoluționarilor români din 1848 se cereau „emancipația graduală a israiliților” (În Moldova) sau „emanciparea israeliților și drepturi politice pentru orice compatrioți de altă credință” (În Țara Românească) <endnote id="(536, p. 492)"/>. Dar toate acestea s-au dovedit a fi doar „făgăduieli iluzorii” <endnote id="(125, pp. 51-54)"/>. Chiar și după unirea Moldovei cu Țara
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(125, p. 96)"/> și ca o consecință a protestelor exprimate În această privință de unele cancelarii occidentale, prințul Carol a socotit de cuviință să includă În Mesajul Tronului - adresat Parlamentului român În 1868 - mai multe referiri la „cestiunea israeliților”. „Dacă națiunea română În alte timpuri nu s-a abătut de la principiile de umanitate și de toleranță religioasă - a spus suveranul -, ea nu va Începe astăzi, În al XIX-lea secol, supt domnirea mea, a viola aceste sânte principii.” Ambele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Europei - care a blocat emanciparea politică a evreilor din România (chiar cu modificarea formală din 1879) timp de peste o jumătate de secol (până În 1923). Dezbaterile animate din Parlament și din presă care au avut loc În perioada 1866-1868 În jurul „cestiunii israeliților” l-au determinat pe B.P. Hasdeu să redacteze și să publice un Întreg studiu cu titlul Istoria toleranței religioase În România (1868). Încercând să combată ideea că românii ar fi xenofobi și, mai ales, antisemiți, tânărul deputat Hasdeu contraargumentează cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Române] cu mult mai puțin desvoltată decât aiurea”, scria Iuliu Barasch Într-un studiu apărut Într-o publicație vieneză În 1854 <endnote id=" (778, p. 32)"/>. Peste câteva decenii, Elias Schwarzfeld a tradus acest text, publi- cându-l În Anuarul pentru israeliți (vol. IV, 1881, pp. 1-29). Încercând să explice concluzia lui Barasch, E. Schwarzfeld făcea Într-o notă următorul comentariu : „Singurul motiv real ni se pare acela ce-i azi de toți recunoscut, blândețea și spiritul de toleranță Înnăscut românului neaoș
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu frica lui Dumnezeu, românii au fost și sunt un popor de o evanghelică toleranță și Înțelepciune, ca puține altele” <endnote id="(653, p. 58)"/>. La rândul său, vorbind În 1913 despre pericolul pe care Îl reprezintă „marea masă a israeliților” stabilită În România, Ion I.C. Brătianu sublinia faptul că poporul român „a considerat Întot- deauna ospitalitatea ca cea dintâi dintre virtuți” <endnote id="(754, III, p. 64)"/>. În 1938, scriind despre convertirea unor evrei la creștinism În Moldova primei jumătăți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unul moral (Înșelător, viclean etc.). În 1884, un interlocutor (poate imaginar) al lui Ion Ghica face distincția clară Între noțiunea de „evreu” și cea de „israelit” (a făcut-o În epocă și Mihai Eminescu ; vezi capitolul „Evreul bun, evreul rău”). „Israeliții” sunt evrei din punct de vedere etnic și confesional. Ei sunt priviți cu oarecare simpatie, fiind „mai toți meseriași, lucrători, meșteri sau negustori, oameni producători”, chiar crescători de animale (oieri și porcari). În schimb, „evreii” sunt afaceriștii venali și corupți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din zonă - pentru că le-a fost interzis vreme Îndelungată accesul la orice altă meserie din care să-și asigure existența. [...] De ce să nu le dăm pământ evreilor ? De ce să nu-i admitem În corporațiile meseriașilor ?” <endnote id="(557, p. 87)"/>. „Israeliții din Ardeal” se plângeau În 1842 Dietei transilvănene că „sunt obligați să practice exclusiv negustoria [...], din cauza faptului că toate celelalte posibilități de trai le-au fost Închise” și că ei „se orientează Înspre cămătărie nu din cauza firii lor, ci din cauza
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din cauza firii lor, ci din cauza acelor hotărâri potrivit cărora li se Închid toate căile de acces spre alte domenii și Înspre propășire”. În alte țări, conchid petiționarii, „evreii practică demult meseriile, iar acolo unde emanciparea a devenit realitate, peste tot, israeliții, Într-un număr tot mai mare, se orientează dinspre negustorie spre meserii” <endnote id="(536, pp. 287-288)"/>. Din cauza restricțiilor administrative, procentul comercianților evrei Înregistrați În Transilvania (negustori, cârciumari, hangii) era În epocă relativ mare, chiar dacă În scădere (69,8% În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
avea curajul să contrazică opinio communis : „Camăta nu este un sentiment sufletesc evreiesc, el este un sentiment al tuturor oamenilor de orice religie ar fi, [dar] e folosit pentru a pune Într-o lumină odioasă pe o anumită clasă de israeliți”. Poetul Macedonski se lupta, fără șanse de izbândă, cu o părere generalizată În epocă. O părere alimentată de zeci de personaje din literatura cultă, de la „zaraful Imergold” al lui Alecsandri și „Goldman de la Credit” al lui Topîrceanu, până la „jidovul cămătar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
asemenea, orgoliul rănit a generat o legendă născocită de evrei, conform căreia ei ar fi apărat spațiul carpato-dunărean Încă din Antichitate, În epoca cu accente mitice a etnogenezei românilor. În 1846, de pildă, prin intermediul unei reviste din Brașov, „mai mulți israeliți din Transilvania” solicitau contelui Iosif Kemény să nu uite să scrie „În studiile sale istorice” (cum ar fi De Judaeis. Die Geschichte der Juden in Siebenbürgen...) despre presupusele fapte de arme ale strămoșilor lor În Dacia : „În Transilvania, unde nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mea israelită și să fie de români În ochi bine privită” <endnote id="(649, p. 102)"/>. Similar, În 1879, În editorialul primului număr al ziarului evreiesc Fraternitatea se scria că „scopul acestei foi” era „mai cu seamă” să facă din israeliții din România „cetățeni buni și folositori societății [românești]” (Fraternitatea, București, nr. 1, 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 194"/>). În aceeași epocă, antilibe ralul Eminescu nega orice posibilitate ca evreul să devină „român”, În prezent sau În viitor : „Ei [= evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu evreii, spunând că sunt două „popoare Înfrățite”, ambele fiind asuprite și lipsite de țară, dar având misiuni mesianice supranaționale <endnote id="(621, p. 21)"/>. După nouă ani de rătăcire În exil, În 1857, revoluțioarul pașoptist C.A. Rosetti scria „israeliților români” o scrisoare plină de empatie : „Israeliții știu ce este exilul [...]. Seminția aceasta va avea totdeauna În mine un frate adevărat [...]. Ca și voi și eu am ziua de suferință a Macaveilor români, ziua legilor precum și ziua zdrobirii lor și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înfrățite”, ambele fiind asuprite și lipsite de țară, dar având misiuni mesianice supranaționale <endnote id="(621, p. 21)"/>. După nouă ani de rătăcire În exil, În 1857, revoluțioarul pașoptist C.A. Rosetti scria „israeliților români” o scrisoare plină de empatie : „Israeliții știu ce este exilul [...]. Seminția aceasta va avea totdeauna În mine un frate adevărat [...]. Ca și voi și eu am ziua de suferință a Macaveilor români, ziua legilor precum și ziua zdrobirii lor și ziua arderii Templului și, ca și voi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de sacrificiu»” <endnote id="(vezi 831)"/>. Câteodată, atunci când se adresau autorităților creștine, chiar și evreii utilizau clișeele și retorica legendei „evreului rătăcitor”. Într-o petiție semnată la Alba Iulia În 1842, prin care se cereau Dietei transilvănene drepturi cetățenești pentru „israeliții din Ardeal”, aceștia se descriau ca fiind „un popor fără patrie”, care „rătăcește fără odihnă, Împrejur, ca o fantomă fără trup, printre chinuri”, ca fiind „un cetățean al unor vremuri trecute, Înstrăinat de cei vii, din partea cărora regăsește numai ură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Gilbert, Jewish History Atlas, Steimatsky, Ierusalim, 1992. 51. Vezi 13, p. 87. Pentru același subiect, vezi prezenta carte, capitolul „Xenocid ritual ?”, subcapitolul „Jidul nu e om”. 52. Elias Schwarzfeld, „Evreii În legislația lui Matei Basarab al Munteniei”, În Anuar pentru israeliți, XVII, 1895-1896, pp. 77-104. 53. Marcel Olinescu, Mitologie română, București, 1944, p. 153. 54. Tudor Pamfile, Diavolul Învrăjbitor al lumii, București, 1914, pp. 39 ș.u. 55. Petru Rezuș, Dochița Împărătița, Editura Minerva, București, 1972, pp. 172-180, și I.-A
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]