1,814 matches
-
lumea noastră de azi. E palatul corupției, al hedonismului, al nedreptății și al oricăror altor ticăloșii la care te poate duce mintea, așa da, În felul ăsta presupun c-ai putea să-l numești pe bună dreptate palat al președintelui. Isteț din partea ta, micuțul meu orfan! Vezi că am avut tot timpul dreptate, tu ai o inimă de revoluționar! S-ar fi zis că aveau să-și continue drumul dincolo de imensul rond, Înspre străduțele prăfoase, cu clădiri mai scunde și mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ta zice că ești grozav de deștept și de timid, că de-aia nu te-am Înțelege noi. Abia dacă scoți o vorbă, iar când o faci vorbești În pilde. Așa că mă-ntreb, asta-i pentru că ești tu așa de isteț, iar eu un idiot? Rahat, firește că nu. Asta-i doar pentru că-n căpșorul tău frumușel se-ngrămădesc tot felul de gunoaie. Poate că v am răsfățat prea mult pe toți trei. Da, da, eu sunt de vină. Eu și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar eu m-am detașat din filmul lor și sunetele s-au estompat, iar pe mine toată carnea s-a înfiorat de evidentă ce era realitatea, Prințesa semăna exact cu bunica mea, la buze, linia nasului, fața rotundă, plinuță, zâmbetul isteț din ochi și verva și ea toată îmi părea bunica mea, mi-au explodat celulele pe toată pielea, ochii mi s-au desprins de corp, au zburat și au panoramat ființa cea nouă cu dublă identitate, Mihai zice, cam nasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mai vorbi așa dacă ai fi citit tot interviul. — Hai să aruncăm o privire, spuse Adrian. Lua ziarul de la Șam, găsi pagina cu pricina și se afunda tăcut în lectură. După câteva clipe se porni să râdă pe înfundate. — E isteața, nu ți se pare? — Serios? îl întreba Șam glacial. — Cum e țipă? se interesa Adrian, continuându-și lectură. — E atrăgătoare, dar frigida. Are picioare că lumea. Țațele n-am putut să i le văd, ca a stat tot timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
într-un pătrat aproximativ în jurul nostru, la marginea luminii aruncate de lampă. Nu spuse nimic până când n-am terminat. — O buclă asociativă pe bază de sunet, îmi zâmbi el așa cum îi zâmbește șeful unui angajat care a făcut o șmecherie isteață cu cifrele contabile. Uau, pot să întreb cum a fost gândită? M-am așezat la loc. Simțeam ceva forfotindu-mi și firbându-mi în stomac, iar în gură aveam un gust amar, de fiere. — Îmi pare rău, am zis. Astăzi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de timp, nu? N-am spus: „Promit să-ți răspund la toate întrebările la treizeci de secunde după ce le-ai rostit“. Am spus doar că o voi face astăzi. Asta înseamnă că ai trișat. — Ba deloc. Înseamnă că am fost isteață. Există o diferență. Radioul scoase niște sunete stridente, fâșâi și scuipă o singură notă înaltă, de operă înainte să se stabilizeze la o piesă de Happy Mondays. — Excelent, zise Scout, lăsându-se pe spate în scaun. — Poți căuta alt post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru a observa că cineva era așezat la capătul patului. Fidorous. Mă târâsem sub pleduri încă îmbrăcat, așa că m-am ridicat încet în capul oaselor. — Ce? — În caietele astea, ai trecut ceva cu vederea. E într-adevăr o treabă foarte isteață. Am încercat să-mi concentrez privirea. Fidorous îmi citea caietele cu Fragmentul becului. — Hei. Nu poți să intri așa, pur și simplu, și să-mi cotrobăi prin lucruri. Dar n-am făcut asta. Ai uitat-o aseară. Avea dreptate. Uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pe puntea superioară. — S-a scufundat, am spus. — Poate face asta? — După cum se vede, zise Fidorous, coborând înapoi pe punte. Dar nu pentru mult timp. Butoiul ăla o să-l tragă la suprafață și atunci noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hmmm? — Din toate locurile unde rechinul ăla ar putea fi în ocean, de ce e chiar aici? Poate că nu este, zise Scout. Poate a scăpat de butoi. Fidorous încercă să pară calm. — Butoiul ăla nu plutește acolo pentru că ludovicianul e isteț, ci pentru că rechinul e prost. Scout, poți să ne duci mai aproape? Eric, e timpul să-ți pregătești sulița aia. — Și, zise Scout, fără a se mișca, ne înclinăm. — Uimitor. Doctorul se uită peste ape, strângând balustrada cu mâinile albite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prefăcea mort? Fidorous se desprinse din brațele mele și se întoarse să vadă butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un harpon. Eric, tu va trebui să cârmești. Repede, haideți amândoi, mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu ai cum să păstrezi amintirea unei persoane după ce aceasta dispare și asta pentru că orice ți-ai fi notat nu reprezintă adevărul, ci e doar o poveste. Tot ce ne rămâne în minte sau pe hârtie sunt doar povești: narațiuni istețe alcătuite din fapte selectate, din legende, basme bine redactate care ne au pe noi ca protagoniști. Am citit jurnalul de atât de multe ori, că frazele îmi par acum toate de lemn și străvezii, la fel de factice ca o telenovelă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un joc dublu și de ce sînt necesari doi timpi de filmare. Una e imaginea de fond și alta e prim planul, am tot încercat să-i explic. Varianta a doua e mult mai bună, e la mintea cocoșului, sesizează Santinelă. Isteț soldățelul, se gîndește Regizorașul. — Cum rămîne cu datoria față de țară, cu jurămîntul de credință? Nu vreau să le încalc, spune Comandantul. — Astea-s valabile doar pe timp de pace, vrea să-l liniștească Regizorașul, la noi o să fie război care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în eroare. Avem și noi partea noastră de vină, i se pare lui Gulie, ar fi trebuit să-i fi verificat mai bine sau să fi pus pe cineva să stea tot timpul să le urmărească mișcările. — Au fost mai isteți ca noi, recunoaște Roja, în timp ce noi făceam politică și încercam să adunăm cît mai mulți simpatizanți de partea noastră, ei gîndeau mult mai practic, știind sigur că nu va avea loc decît o schimbare de fațadă. — Habar nu am cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
evite durerea. Renunțarea la libertate într-un viitor oarecare și durerea sclaviei nu sînt la fel de importante ca prezentul. Nu avansăm deloc dacă nu gîndim analitic. Menținerea ideii că "știu ce mi s-ar putea întîmpla și voi fi îndeajuns de isteț să evit asta" nu a funcționat nici atunci și nu va funcționa nici de acum înainte. Rezultatul final nu este nici pe departe atît de devastator ca cel al babilonienilor, dar tot sclavi se cheamă că sîntem dacă ne înglodăm
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
vreun rost să te zbați. Este mai greu să scoți o roabă din tină decît să cumperi una nouă. Trebuie să te decizi cu mare grijă cînd să declari falimentul. Varianta "Douăsprezece fără cinci minute" este o alegere mult mai isteață decît "Al doisprezecelea ceas". Asemenea decizii se iau foarte greu deoarece sînt legate de soarta "odraslei" tale. Sînt sigur că ești foarte atașat de afacerea ta; ai investit prea mult timp, energie, putere și bani. În plus, ești un om
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
spune fericit un grăsuliu. Vasile se enervează și țipă: Da' ce, rachiul este de post? Beți ca porcii și nimeni nu zice nimic. Băieții stau puțin pe gînduri. Asta cam așa era, adică se postea, dar se bea. Unul mai isteț găsește soluția: Este purificat, că este trecut prin foc. Toți sînt de acord, îl înșfacă pe Vasile și-l dau afară din baracă. Printre uși, el mai vine cu un argument: "Dar berea...", însă nimeni nu-l mai ascultă. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un bărbat bine, ea încă era o frumusețe de fată. Viorel părea că-i citește gîndurile și i se adresează direct, jovial. Sînt cam departe de un Făt-Frumos. Poți s-o spui de două ori. Frumos n-am fost niciodată. Isteț însă ești. M-ai amețit pe internet. Auzi, Vila "3 cireși"... Mi-ai spus că ai publicat trei cărți. Ți le arăt, hai înăuntru. Pacoste a scris trei cărți, le-a aranjat singur pentru tipar și a plătit editurii cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scurtă și casa să fie casă. Ionel avea grijă să n-o lungească prea mult, ca de obicei, și cu Nora, o fătucă extra, care pierduse deja cîteva trenuri bune pe motiv de infidelitate. De frumoasă Nora era trăsnet, de isteață așijderea și de experimentată nici să nu mai vorbim. Un singur cusur avea, își căuta jumătatea de vreo trei ani. Cînd l-a văzut pe Ionel, l-a introdus în tiparul jumătății sale și acesta s-a potrivit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru a-l avea sub control În caz de atac din partea inamicului... „Harașooo! Numai că nu ați nimerit-o, deștepților. Nu bănuiați că există și un inamic isteț, care știe ce trebuie să facă”... Toader m-a Întrebat: „Ce facem cu rusnacii, Petrache băiete? Ne-a căzut mare belea pe cap”. „Uite ce cred că-i de făcut - am răspuns eu: să-i Întrebăm care dintre ei este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mărie, dar nu cu altă pălărie” - mi-a răspuns pezevenghiul de Undiță. „După ce ți-ai dat tu seama că e aceeași patrulă?” „După felul cum Își purta boneta unul din rusnaci și după vârstă”. „Hopaaa”!!! - Îmi zic eu. „Aista Îi isteț, nu șagă!” Dar Îl Întreb: „Ia spune-mi, cum ai dedus tu astea?” „Păi, cel mai tânăr purta boneta - ca orice tânăr - mai puțin militărește. Mai pe o sprânceană. Și călca cu pas elastic, ca atunci când mergi În sat la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nimeni nu se arătă dispus să stea și să-l asculte. Fiii clasei muncitoare nu doreau decât să se facă nevăzuți cât mai repede de acolo. Totuși, ceva mai târziu, după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la pachet sau poate vreo trusă de scule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tovarășe, văd că ai înțeles... Dumitale nu-ți este teamă de adevăr, nu-i așa?... Da, prietene, Lucrețiu Pătrășcanu a fost aruncat în închisoare fără nici o vină!... Să ne unim glasul și să cerem: libertate pentru Pătrășcanu!... Muncitorul cu figură isteață și servietă de mușama păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Picior de Lemn, cel despre care Stelian nu avusese niciodată o părere prea bună, socotindu-l un om nesincer și cu apucături pungășești. Cu toate acestea, pe Virgil nu îl deranja deloc prietenia cu Picior de Lemn. Omul îi părea isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acum, tot ei, nenorociții, nu mă lasă să te văd!" Un soldat mai mintos a găsit calea de a mă scoate din casă, rugându-mă frumos să-i fac rost de un pachet de țigări, pentru că am figură de copil isteț și este sigur că pot rezolva misia asta și la ceas de noapte. M-am dat dus fără tragere de inimă, dar, la întoarcere, trăgând delicat cu urechea la ce vorbeau aproape șoptit trei soldați ieșiți la aer, prin preajma blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a adus imediat cu picioarele pe pământ, cu "dar taci odată tu-ți Dumnezeii mă-tii, și ascult-o pe mă-ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]