449 matches
-
le-a luat, dracul i le dă înapoi. Căci prin întrecerea cu mulțimea de draci, trimiși unul după altul să-l dovedească într-o probă sau alta, Dănilă “schimbă” prostia pe istețime, o prostie de neînchipuit pe cea mai uimitoare istețime (e singurul troc care îi reușește, marele troc al vieții sale). Fiecare element al trocului poate fi interpretat simbolic, pentru desemnarea involuției în plan material, dar și ilustrarea evoluției în planul vieții spirituale, finalizată cu deschiderea ochiului intuiției: “Da’ de-
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
care dincotro cu blastămurile părințești în mână.” În final se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite personajele. Dacă în prima etapă a drumului, fabuloasă este prostia lui Dănilă, în ultima etapă, miraculoasă este metamorfozarea ei în istețime, metamorfoză probată prin înfruntarea a ceea ce reprezintă sublimarea vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
cu mine începusem să folosim această expresie în mod ironic între noi pentru a spune, cu alte cuvinte, că nu mai fusese înnodată funia nimănui. Îi explicase expresia lui Lurch, care, bată-l vina, a crezut că asta e culmea istețimii. Unul dintre cei care lucrau în zona de servicii fusese însărcinat să verifice cablurile chiar înainte de pauză și, după ce acesta dădea undă verde, Steve, Bez sau electricianul șef aveau să patruleze prin zonă ca să se asigure că nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceleași eforturi. — Ce castron frumos, a remarcat mama lui Alice uitându-se la varza de Bruxelles. Jake i-a zâmbit larg doamnei Duffield. Mă bucur că vă place. Înainte a fost partea din față a unei mașini de spălat. — Câtă istețime din partea ta să te gândești să faci așa ceva cu vechea ta mașină de spălat! — A, dar n-a fost mașina noastră, a răspuns Jake fericit și plin de încredere. Am găsit-o la groapa de gunoi și am adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-și apăra țara. Invazia Afganistanului și a Irakului a conferit Iranului suficientă influență în aceste două țări vecine. Simultan, susținerea de către administrația Bush a schimbării regimului a îngreunat situația opoziției politice. Alegerile din 2004 din Iran au fost dirijate cu istețime de stat în așa fel încât opoziția și-a pierdut influența în parlament și, în 2005, un extremist înverșunat a fost ales președinte. Președintele Ahmadinejad nu este atât de puternic cum poate părea din afară, din cauza incompetenței sale. Trei dintre
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
atîtea flăcări, are și un personaj ideal, altul decît cel care vorbește: personajul absent, obiect de adorație și de tortură. Acesta Întrunește, după Alecu Văcărescu, următoarele Însușiri: frumușele, Înțelepciune, vorbă, duh și isteciune. Concentrate, virtuțile modelului sînt două: frumusețea și istețimea (Înțelepciunea). Însă versificatorul nu prea vorbește de ele. Îi place să vorbească mai ales despre sine. Nici o Încercare de a da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l „coborî” În poezie. Femeia rămîne În zona de sus a firii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că lumea-l știe.” Un dialog (Afrodita și Amoriul) reia tema fatalității erosului. Afrodita se plînge fiului său, Amor, de tînărul Ikanok care, plin de mîndrie („cu firea pe sus”), nu se supune dragostei. Femeile frumoase, pline de duh și istețime, „n-au prins loc la ochii săi” și, În genere, Ikanok (numele lui Konaki citit invers!) adiaforisește adică, este nepăsător față de acest subiect. Afrodita este jignită și pune pe capul indiferentului tînăr un premiu regal: „voi da stemampărătească/orișcăreia femei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că niște ființe mici ca voi s-ar amesteca în filosofie sau teologie. Vezi cum te contrazici, mai întâi ne crezi niște creaturi extraordinare și importante precum îngerii, ca apoi să ne denigrezi și să ne consideri incapabile de oarece istețime sau sentiment. Doamne iartă-mă, voi n-ar trebui decât să cântați și iar să cântați, iar nu să vă băgați în treburi omenești sau spirituale. Vai, vai, te-mpovărează gândurile și ești abătut, nu te străduiești să-ți închipui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
criterii de bine și rău. Din această perspectivă, miniaturala societate a tinerilor nobili este hotărâtă și este organizată spre a oferi plăcerea. Sosind la castel, Dioneo dă tonul: <<Doamnelor, iată-ne în sfârșit aicea unde ne-a adus mai degrabă istețimea dumneavoastră decât priceperea noastră; nu știu ce aveți de gând să faceți cu gândurile ce vă apasă, că eu unul pe ale mele le-am lăsat pe toate înapoia porții, în oraș, când am plecat împreună la drum mai adineauri. De aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu știu să șadă de povești decât cu slujnica, cu spălătoreasa sau cu brutărița.”167 Prostia este păcatul cel mai stigmatizat și mai ironizat în toate povestirile Decameronului. Orice se iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia de acumulare a unor cunoștințe ce vor garanta o minte deschisă și o gândire limpede, educația devine cea care le poate distanța de spațiul restrictiv al căminului, unde atribuțiile femeii sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să nu dea curs povestirii începute pentru că nu avea un discurs frumos. Arta povestirii implică, în egală măsură, tehnică și talent. Beatrice, eroina povestirii din ziua a șaptea, cu preocupări distinse (joacă șah în absența soțului), își dovedește inventivitatea și istețimea tot prin cuvânt, căci ticluiește un răspuns original pentru a justifica în fața soțului prezența amantului. Iubitoare de competiție, Filomena se bucură atunci când are onoarea de a deschide seria istorisirilor din ziua a noua: „sunt foarte bucuroasă să fiu eu prima
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se ținea și-așa măreață, încât nici de-ar fi fost să fie copila regelui din Franța n-ar fi putut fi mai fudulă.”211 Nota moralizatoare și instructivă este mereu accentuată, căci dacă prostia este categoric incriminată, viclenia și istețimea stau la loc de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care știu să iasă dintr-o situație mai mult decât compromițătoare. Uneori femeile uită poziția pe care o dețin și dau glas sentimentelor celor mai intime, răzbunându-se, cel puțin verbal, într-un limbaj viu, autentic, de o savoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește, fără a se căi însă. Nu păcatul trupesc este fapta cu adevărat abominabilă, ci lipsa toleranței, a înțelegerii, a iertării. Călugărul tânăr se salvează datorită istețimii sale, a capacității de a ieși dintr un impas prin conceperea unui plan care să-l demaște pe acuzatorul său. Se dovedește mai priceput decât starețul, la care intuiește aceleași porniri, iar replica sa finală, plină de subtilitate și ironie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-ar urmări și ar încerca să se omoare, rolul femeii fiind de a salva și de a opri răzbunarea masculină. și acest personaj feminin ilustrează imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fac mai mult decât simpatică: acceptă, după o scurtă ezitare inițială, avansurile și atențiile lui Neculai, un chiriaș al soțului, învățăcel priceput în citirea zodiilor și în prevestirea celor viitoare. Identificăm între cei doi o compatibilitate de vârstă și de istețime, de tinerețe și de spirit critic. Dar în încercarea de a fi alături de cel drag, femeia nu trebuie să evite doar gelozia soțului posesiv, ci și avansurile unui alt pretendent, pălimarul Avesalon, astfel intriga devenind mai complexă. Face față cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Deși oarecum crudă și insensibilă, față de insistențele lui Avesalon, ironică și calculată în încercarea de a-și păstra imaginea unei onorabilități în ochii celorlalți, personajul feminin nu intrigă și nici nu supără, ci devine simpatic, amuzant, pentru că se salvează prin istețime, calitate ce se transformă chiar într-o virtute, de aceea Alison nu este întru-totul imorală. Trădându-și soțul, atunci când acesta este bătrân și necizelat, femeia nu face decât să schimbe raportul prestabilit, să părăsească poziția umilă pe care o ocupa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un personaj feminin negativ este catalogat atât de critic și aceasta poate datorită lipsei inteligenței, pe care autorul italian nu o poate scuza în niciun fel. Boccaccio este îngăduitor cu plăcerile senzuale, dar nu face rabat atunci când este vorba despre istețime. Donnele demonicate constituie un trofeu mult râvnit datorită frumuseții, pe care parcă nici nu o conștientizează uneori, declanșând serii lungi de pasiuni, care se soldează cu violente omoruri (II. 7, IV. 3). Povestirea a treia a zilei a patra este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
probabil și fascinația pentru povești ca forme de tezaurizare a unei culturi. Personajele feminine educate și emancipate, după cum am remarcat în portretele analizate, au avut un impact hotărâtor asupra celor din jur, iar lipsa educației a fost mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o propune atât Decameronul, cât și Povestirile din Canterbury. Cu toate privațiunile la care era supus (lipsa unei instrucții reale, instituționalizate, claustrarea, privarea de drepturi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
om, pe care i-au îmbrăcat în hainele alor săi. Iată cu un truc, o înfrângere s-a transformat într-o victorie. În noroi cu otomanii Mircea cel Bătrân (domnitorul Țării Românești între anii 1386-1418) a câștigat numeroase bătălii datorită istețimii sale native. În celebra confruntare de la Rovine, armata otomană condusă de sultanul Baiazid Fulgerul a fost zdrobită de către oastea muntenească a lui Mircea. Domnitorul român s- a folosit în luptă de relieful accidentat și noroios, câștigând astfel un avantaj decisiv
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
criterii de bine și rău. Din această perspectivă, miniaturala societate a tinerilor nobili este hotărâtă și este organizată spre a oferi plăcerea. Sosind la castel, Dioneo dă tonul: <<Doamnelor, iată-ne în sfârșit aicea unde ne-a adus mai degrabă istețimea dumneavoastră decât priceperea noastră; nu știu ce aveți de gând să faceți cu gândurile ce vă apasă, că eu unul pe ale mele le-am lăsat pe toate înapoia porții, în oraș, când am plecat împreună la drum mai adineauri. De aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care nu știu să șadă de povești decât cu slujnica, cu spălătoreasa sau cu brutărița.”167 Prostia este păcatul cel mai stigmatizat și mai ironizat în toate povestirile Decameronului. Orice se iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia de acumulare a unor cunoștințe ce vor garanta o minte deschisă și o gândire limpede, educația devine cea care le poate distanța de spațiul restrictiv al căminului, unde atribuțiile femeii sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să nu dea curs povestirii începute pentru că nu avea un discurs frumos. Arta povestirii implică, în egală măsură, tehnică și talent. Beatrice, eroina povestirii din ziua a șaptea, cu preocupări distinse (joacă șah în absența soțului), își dovedește inventivitatea și istețimea tot prin cuvânt, căci ticluiește un răspuns original pentru a justifica în fața soțului prezența amantului. Iubitoare de competiție, Filomena se bucură atunci când are onoarea de a deschide seria istorisirilor din ziua a noua: „sunt foarte bucuroasă să fiu eu prima
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se ținea și-așa măreață, încât nici de-ar fi fost să fie copila regelui din Franța n-ar fi putut fi mai fudulă.”211 Nota moralizatoare și instructivă este mereu accentuată, căci dacă prostia este categoric incriminată, viclenia și istețimea stau la loc de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care știu să iasă dintr-o situație mai mult decât compromițătoare. Uneori femeile uită poziția pe care o dețin și dau glas sentimentelor celor mai intime, răzbunându-se, cel puțin verbal, într-un limbaj viu, autentic, de o savoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]