453 matches
-
iradieri ale epicului), în cazul acela romanul ar fi fost, totuși, altul, sensul i-ar fi mai sărac, iar Vitoria Lipan, abia atunci, ar părea un personaj forțat, angajată fără suportul unui asemenea „gând” într-o poveste doar de omor, istețime detectivistică și vendetta, atât și nimic mai mult: în timp ce Baltagul sadovenian e, tocmai, nu numai „mai mult decât atât”, dar este, în fapt, de-a dreptul altceva, o operă de o altă calitate. Și asta, în mare parte - într-o
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
apoi să semeni pe câmp, cu mână de moarte, acei dinți de zmei care trebuiau să dea viață unei mulțimi de războinici ce te-ar fi asaltat cu armele răsărite din brazdă odată cu ei. Ultima probă e să înșeli cu istețimea ta ochiul neadormit al balaurului păzitor. Aetes, tatăl meu, a terminat ce avea de vorbit, iar voi, grecii, consternați, vă ridicarăți toți de la masă. Ce departe era atunci de tine regatul ce ți-l aduce drept zestre acum Creusa, fiica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Zalmoxis a trăit cu mulți ani înainte de Pitagora. Dacă însă o fi fost om sau vreo divinitate a geților, nu e prea ușor de spus. Pentru mine, în privința lui sunt de ajuns cele ce s-au spus.” Nu mă surprinde istețimea lui Herodot. Chiar dacă orgoliului grec nu-i convenea să admită cât anume datora doctrina pitagoreică învățăturii inițiatice a lui Zalmoxis, istoricul nu abdică de la propria-i onestitate atunci când precizează: „Mi se pare, de altfel, că acest Zalmoxis a trăit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a petrecut, la conacul acestuia, două luni de vară în anul 1878, lucrând lejer la traducerea primului volum de documente Hurmuzachi și plimbându-se reconfortat printr-o natură mirifică înconjurătoare) încredințat că "aerul de aici și căldura sufletească a oamenilor, istețimea lor și înțelegerea lor, îmi vor prinde bine pentru o vacanță sortită să-mi șteargă rănile trupești și să-mi redea puterile sufletești". Secretarul boierului îi lămurește Țărăncii, cine este oaspetele ales, sosit cu trenul din Capitala țării: "toți cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dreptate: chiar sunt! Dumnezău să te mai înțeleagă. Ștefan zâmbește enigmatic: Socotește, sunt douăzeci de iatagane împotriva unei spade, de multe ori numai un topor... au o coasă. Avem și noi o armă secretă însă, singura ce ne poate salva: istețimea. Trebuie să fim de douăzeci de ori mai isteți ca turcii! Să profităm de greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar fi venit toți odată turcii din față, tatarii din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lovim! Îi ciomăgim! Le punem foc! Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de harț pe caii cei iuți să-i hărțuie, zi și noapte să-i hărțuim! Să-i lovim! Fantastic! Ei au puterea; noi răzbim cu istețimea! Să fim șireți ca vulpea! Perfizi ca năpârca! Feroci ca tigrul! Să scornim alte și alte solomonii; pe cele vechi au prins a le cunoaște chichița! În cale, să-i hărțuim, să-i măcinăm, să le sugem măduva picătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aut vincere, aut mori!se aruncă Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița, să se cărăbănească cu arme și bagaje "pe la cășile lor", va fi foarte bine... E și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era un slujitor mai răsărit, le strigă hăitașilor să dea drumul câinilor pentru a-l sfâșia pe străin. — Lasă-l, spuse altul, un om mai În vârstă. Simeon privi cu recunoștință fața slabă, ochii mobili și nasul Încovoiat, semne de istețime și viclenie. Lasă-l, spuse el. Să-l vadă stăpânul nostru. El să hotă rască ce să facem. Avem timp destul să-l dăm la câini după aceea. Îl legară burduf și-l târâră cât ai clipi din ochi către
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un țărănoi și să-l rog plecat să-mi Împrumute câțiva taleri ca să-mi iau armură nouă? În timp ce nobilul cavaler tuna și fulgera, Împroșcând cele mai cumplite blesteme În cele patru puncte cardinale, Otto, minte ascuțită, Își Întocmi planul cu istețime. Mai Întâi, trimise doi dintre slujitorii săi, pe cei mai devotați, unul de la Curtea de pe Schlossberg și altul din Zürich, la casa bancherului Urs, tatăl lui Bodo, starostele breslei negustorilor și omul cel mai influent din bogatul oraș de pe malul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a-i adresa o vorbă: − Bună, Lențâca, ți-a venit rândul la păscut cu animalele? − Bună dimineța, bădie Costică, eu spun că nu-s la păscut cu animalele, eu numai le păzesc, ele pasc, nu eu, îi întoarse vorba, cu istețime, fata. − Bravo, Lențâco, ai spus o vorbă deșteaptă, recunoscu, râzând, Costică; ce mai, ești fată mare, azi mâine te scoate frate-tu la joc. Dar să lăsăm gluma și să-ți spun despre ce este vorba: după cum vezi, grădinăria noastră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
indic localitățile prin care treceam: Ne apropiem și în câteva minute intrăm în Pitești. Imediat, Cătălin i se adresă fratelui său: "Ionuț aici ne pitim". Am izbucnit în râs și eu și Nicoleta și Silvia. Am apreciat cum se cuvenea istețimea de a face legătura lexicală între orașul Pitești și verbul a se piti (a se ascunde). De altfel, comunicam foarte mult și plăcut cu copiii noștri, mai ales în timpul vacanțelor. Spre exemplu, mi-a rămas în minte o altă replică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu mare destoinicie și curaj oamenii din încercuiri, fapt pentru care a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“, iar cât timp așteptase la Iași trimiterea pe front, a fost un sârguincios spectator al Teatrului Național, știind să-mi povestească cu istețime un întreg repertoriu. Când prietenia lor era încă intactă, mama și Elenuța aveau obiceiul să meargă vara la băi, la Sângeorz, luându-mă și pe mine cu ele. Ce desfătare! Îmi plăcea apa minerală de la izvor (Hebe), îmi plăcea natura
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
va face să sufăr. Tocmai am terminat de citit articolul despre Sorescu pe care mi l-a trimis „nenea Jean”. știind că au fost colegi, mă așteptam la o încercare de portret. Articolul e scris însă fără afecțiune, „tehnic”, cu istețime voită (replică la cea a poetului oltean). Lectura lui îmi dă din nou ocazia să mă întreb dacă această lipsă de „sentiment” e un semn bun, de inteligență superioară, sau e simptomul unei carențe sufletești ce obligă la prudență? * În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a dat 3.000 de lei, ca, deh, să aibă de bacșiș. Împingînd nerușinarea la culme, finul i a vîndut setul motor vechi. Uluitor e că - a încheiat T. - îmi vorbea despre toate astea ca de niște bravuri, mîndru de istețimea sa. Cred că a rămas foarte nedumerit văzînd că nu zîmbesc și că nu-l laud”. *„Ca om de teatru, eu știu că - a spus Genoiu - cel mai important lucru în viață e fapta”. Deși fraza aceasta e pe trei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Și ca să fie treaba completă, mai primisem de la MAE și o sarcină delicată exista la Geneva un Institut specializat în acordarea fiecărei țări a unui "cod" de identificare, care este imprimat pe pașapoarte, numerele de înmatriculare ale mașinilor etc. Din istețimea celor "15 mii de specialiști", codul propus și acceptat de România era ROM, care a început să sune trist la un moment dat, românii fiind trecuți sub semnul echivalenței cu romii, respectiv țiganii (nu știu cine a avut ideea cu romii, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
forme și nu păstrează nici una; conține o abundență de idei, toate independente unele de altele, care se nimicesc și se regenerează neîncetat. Nu duce lipsă de nici un atribut al spiritului, și totuși nu poți spune că posedă vreunul, rațiune, judecată, istețime etc. Observi toate aceste calități la ea, dar așa cum te-ai uita la o lanternă magică; ele dispar pe măsură ce se produc: tot aurul din Peru trece prin mâinile ei fără să fie mai bogată cu ceva. Lipsit de sentiment și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
s-ar potrivi mai bine. Copiii ce se zbenguiau în murmurul răcoros al apei Bâlii, au luat sprinteneală, zvăpăială, sănătate și inteligență, fetele au luat frumusețe, cumințenie, curățenie, dragoste și cântări de dor, flăcăii s-au repezit să ia putere, istețime și agerime la jocurile lor din sărbători, adică ceea ce știau că le place fetelor să vadă la ei, nevestele au adunat pricepere în a-și ține gospodăria curată ca păharul, în a-și crește țâncii frumoși și ghigani, și a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
multe ori pus pe șotii, care uneori nu era în concordanță cu vederile unor profesori care cereau o disciplină mai cazona. Nu am fost un “tocilar” nici că elev și nici ca student, deși la medicină ar fi trebuit, foloseam istețimea și mă orientăm foarte rapid în situații dificile. În liceu am făcut parte din echipa de teatru care a pus în scenă piesă “O noapte furtunoasa” de I. L.Caragiale, sub regia artistică și organizatorică a profesorului Socaciu Pantelimon, care avea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93312]
-
până la sfârșit Poate sunt prea serios? Într-adevăr, acest capitol despre bucuria de a trăi trebuia să fie mai curând o reflecție asupra a ceea ce îmi oferă bucurie, asupra fundamentului bucuriei de a trăi, și nu un exercițiu de veselie, istețime și bună dispoziție. Mă interesează mai degrabă originile bucuriei de a trăi, nu formele în care se exprimă. Se înțelege de la sine: ce ar însemna viața noastră fără humor-ul care este în măsură să aline multe din durerile sufletului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
La sfârșitul lui, după ce a trecut, uneori cu mare greu, obstacole care i-au apărut în cale, eroul este apt să preia răspunderea împărăției unchiului său. A plecat de acasă copil fără experiență de viață, înzestrat doar cu curaj și istețime, ca toți eroii basmelor și ca toți feciorii mezini. Sfânta Duminică, luând chipul unei babe cerșetoare pe care feciorul de împărat o miluiește cu un ban îi dă primele sfaturi de care are nevoie pentru a reuși într-o întreprindere
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Și din coadă înnodate,/ Cum mai negre și ciudate”. Aflat la vârsta transformării, înarmat cu „trofee” ce sporesc puterea calului său, „pruncul” cu ochi negri, ca oricare alt erou ce face incursiuni în Haos, va actualiza modelul mitic și prin istețime. Etimologic vorbind, numele compus Bogdan-Damian/ Dămean/ Dimian conține toate datele învingătorului arhetipal: numele slav Bogdan înseamnă „dăruit de Dumnezeu”, iar Damian semnifică, pe filiera grecească, „a domestici, a îmblânzi, a supune”. Știm deja că flăcăul care depășește inițierea are o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
văzut că progeniturile ei refac pe dos modelul fraților viteji, mezinul întrupând cele mai importante puteri. Imaginea inversă a maternității rezidă în zmeoaică, cea care a zămislit răul tâlhar al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt asistate de o istețime superioară față de cea a fiilor sau a zmeului consort, ea fiind capabilă să decodeze metamorfozele cuplului evadat de pe tărâmul infernal, sau să intuiască sexul real al presupusului voinic. Protagonistul este mâncat de mama zmeilor atunci când dublura cu fratele geamăn (basmele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de fată mare și orațiile de nuntă, ciuta amintește cauza bătăliei cu zmeii: răpirea fetei. Distrugerea singurului zmeu capabil să-i țină piept mezinului se apropie de trucul folosit de Bogdan: „gătirea” surorii Găftița. Din nou lupta este câștigată prin istețime, și nu numai prin forță, ca sugestie a faptului că, deși e capabil să amenințe ciclic Creația, Haosului îi lipsește forța nucleică: inteligența ordonatoare rezervată oamenilor. Samodiva apare în colinde și ca ipostază a vidrei - paznic al apelor mitice și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
norocul fiind o coordonată a contingentului din care fata este forțată să plece acum. Instanța epică amendează intențiile nefaste ale mamei împărătese printr-un apelativ circumscris fenomenalului. A fi hoț înseamnă a înșela regulile și vigilența mundană, ceea ce presupune o istețime canalizată înspre rău. Premeditarea crimei cu funcție rituală așază actul distructiv în urma celor trei zile pregătitoare, și nu în cea de-a treia, semn că evenimentul are o încărcătură negativă. Repetiția de trei ori în text a straiului cu funcție de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Balada fiind însă „un cântec al pețirii” (Sabina Ispas), împăratul nu poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din urmă, familiarizat cu lumea arhetipală, recuperează fata de-mpărat prin istețime și învinge zmeii. Arian este adevăratul mire, dobândit printr-o coborâre forțată a prințesei în Infern. În basm, groapa primește limite metrice: „. împăratu de aicea - creștin, de, nu era cătcăune - are o fată de măritat și fata asta are o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]