720 matches
-
roade și otrăvi inima ei. O boală severă a măcinat-o chinuitor, treptat și ireversibil. S-a tratat la Merano, în Italia, apoi la sanatoriul doctorului Lachmann, lângă Dresda. Corpul și sufletul, însă i-au cedat, biruite de boală și istovite de izolarea la care a obligat-o fiul ei Carol, incalculabil și inimaginabil de indiferent și nedrept cu Regina, în raport cu dragostea de mamă din partea ei și cu educația primită la curtea regală. Zăcea din 1936, probabil răvășită de violente hemoragii
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
aflată între cei adunați la poarta lui Pavăl în așteptarea reîntoarcerii mele, rostise stridentul adevăr - mortu’ de la groapă nu se mai întoarce! Evidența faptului întâmplat mi-a secerat iarăși conștiința răvășită! Când m-am trezit, după săptămâni de zăcere, am istovit slăbiciunile, uimită și eu de puterea găsită! Știi unde am făcut cel dintâi drum dinafara odăii? Spre grajdul cailor! Tocmai către locul de care mă feream cu mare grijă pe când trăia Țunia. Pe ea o adorau caii, își frecau boturile
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
epigramist. Membru al Uniunii Epigramiștilor ... XXIII. APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând ca ohaită de hiene scheletice cutrupuri vinețiiși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând ca ohaită de hiene scheletice cutrupuri vinețiiși dinți depucioasădin cerul istovit de atâta zbor seprăvălesc la picioarele-miciocârlii mutecu aripi decearăiar eu cad în genunchi ca uncopac pietrificat încremenit pe vecie... XXIV. EPIGRAME CU DOCTORI, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011. NEUROLOGUL Pacienți cu fel de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
pregătirea lor pentru bac. Așadar, în urmă cu cinci ani l-am însoțit într-un proces de coaching pe primul meu client în pregătirea pentru bac. Un tânăr care era la profil real, foarte bun la informatică, care se simțea istovit de oboseala amânării și a „lipsei de chef” de a învăța. Nu găsea resursele și motivele pentru care ar „toci la română” și nici nu vedea cum ar putea să scape „basma curată” din situația asta în condițiile în care
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]
-
patria, vorba lui Ficior, avea astfel o bucată de pâine în plus. Îți recomandăm Va merge cel de-al doilea torționar la închisoare? În două săptămâni aflăm răspunsul Vlăguiți de foame, de bolile generate de apa băută direct din Dunăre, istoviți de munca chinuitoare, torpiți de căldurile năucitoare vara și sfârșiți de crivățul iernii, epuizați psihic din cauza terorii dezlănțuite, deținuții politici au murit cu zecile. Sute de muribunzi au supraviețuit ca prin miracol. Există deținuți care au trecut pe la Periprva și
Deținuții lui au murit de foame. Colonelul Ficior, condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare, merge la pușcăria unde se servesc trei mese pe zi și meniu special de sărbători () [Corola-blog/BlogPost/338866_a_340195]
-
în stare să moară fără a se plânge și mai cu seamă fără a se revolta. Are o răbdare eroică, dar care ajunge să se confunde uneori cu toropeala, parcă lupta tăcută, nesfârșită pentru conservarea ființei etnice i-ar fi istovit agresivitatea. Răbdarea și resemnarea însă, în loc să-i fie prețuite sau barem recunoscute, i-au adus imputarea că e leneș și nesimțitor. Caracteristic este că imputarea o ridică tocmai exploatatorii lui de ieri și de azi. Admițând că țăranul român ar
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
pe podeaua măturată cu un mănunchi de urzici. Și am auzit vocile. Erau voci voioase de copii ce se jucau în tindă, erau voci voioase de femei ce chemau la cină, erau voci voioase de bărbați care își odihneau trupurile istovite de munca de peste zi, ospătându-se cu un păhărel de țuică de prune, prune din livada de lângă casă. Pe Ina o cunoscusem în vara următoare. Venise împreună cu niște prieteni comuni. Rămăseseră peste noapte. Femeile au dormit în camera pe care
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
las dus în lumea visurilor pentru că, acolo, aud vocea Inei care se amestecă cu vocile voioase ale copiilor ce se joacă în tindă, cu vocile voioase ale femeilor ce chemă la cină, cu cele ale bărbaților care își odihnesc trupurile istovite de munca de peste zi. Cerul se umple de stele. Fulgi albi de nea coboară pe Pământ acoperindu-l cu o pătură albă, pufoasă. Miros de pâine proaspătă. Universul începe să cânte: Asta-i sară de Crăciun Și Măria-i tot
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
visării, în care imagini străvechi, dătătoare de putere și de speranță iau formă de cuvinte. Sunt cuvintele Virginiei Wolf, în „Valurile”: „Aș fi pierit ca umbra peste pajiști, îndată m-aș topi, m-aș cufunda în beznă și m-aș istovi ca ea, în locul unde se întâlnește cu pădurea, de nu mi-aș sili creierul să înalțe alcătuiri îndărătul frunții mele; îmi impun să definesc clipa de față, fie măcar într-un vers unic, neașternut pe hârtie; îmi impun să însemn
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
militar trecut prin lagărele siberiene și apoi prin penitenciarele României comuniste a experiat nu numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ Autor: Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca
OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341901_a_343230]
-
25 noiembrie 1888, p.1, face pledoarie pentru sprijinirea ioconarilor din partea Ministerului Culturii. Alexandru Vlahuță în poezia “La icoană “ ilustrează viața chinuită de muncă a femeii de la țară care, după atâta istovire, pleacă pe jos cu copilul în brațe care istovit de atâta drum a murit.Femeia nebună de durere, observă această nenorocire chiar în fața icoanei sfinte. Era, deja, nebună și blestema icoana. Mai târziu Ion Pillat în poezia “ Sfârșit de toamnă“ vorbește de icoana ancestrală ce străbate veacurile:” Icoana tăinuită
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342425_a_343754]
-
contact, răvășit de imensitatea orizontului lichefiat, de tocmirea simetrică a apusului celest cu ceața subțire, împânzită policrom de razele unui soare aproape “înghițit” de ocean și lucind puțin învolburat necuprinsul din fața ochilor. Nisipul plajei îmi ardea tălpile și eu mă istoveam să încerc cât mai grabnic apa, care parcă se depărta și nu se lăsa atinsă. Mă zorea încertitudinea că voi putea putea izbuti să iau baremi cu “degetul” temperatura veșniciei, personificată în reveriile mele și în aceasta ipostază, măcar a
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
în adânc, Acolo unde viața asta se anină? Mă bucur! De ce să plâng? Ochii tăi te fac sublimă. Căi bătătorite sunt distruse Au loc exploziile stelare. Da, gândurile îmi sunt supuse De atractivitatea dumitale. Trupul se zbate neîncetat Cu toate că este istovit. Lăsându-se mai încurcat În al iubirii labirint. Astfel cu gândul îndrăzneț Visez la tine în continuare. Vei fi tabloul meu măreț Neegalat cu vreo valoare. Nu pot pune în balanță Greutăți, să te măsor. Chiar dacă fără vreo speranță Te
LABIRINTUL IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340626_a_341955]
-
și se apuca de scris. Când se trezea, Aurora era primul critic al celor mai proaspete fraze din “Moromeții”. A moșit facerea cărții, care a fost, într-un fel, și copilul ei. Singurul pe care l-au avut împreună. Erau istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți. În primăvara lui ‘55, s-au căsătorit la Sfatul Popular. Singuri, pe fugă, fără vreo floare sau vreun pahar de șampanie. Aurora spune despre el că era un amant perfect și un soț excesiv de
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 () [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
grozav. Fetele se schimbară și după o cină copioasa cu râsete și voie bună,cum nu mai fusese de mult în sufrageria familiei Knight,spre frustrarea mătușii care se scuză și merse în camera ei devreme,Karon și Victoria urcară istovite în camera ca să doarmă. -Crezi că s-a supărat Radella că nu am ajutat-o să strângă masă?,întreba Victoria cu un dram de vinovăție. -Eu am întrebat-o dar a spus că se descurcă,așa că.... În plus ,sunt foarte
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
Stefan-vodă , mergând de la Cetatea Neamțului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voronet, unde traie un părinte sihastru, pre anume Daniil. Și bătând Stefan-vodă în ușa sihastrului, să-i descuie, au răspunsu sihastrul să aștepte Stefan-vodă afară, până și-a istovi ruga. Și după ce s-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Stefan-vodă. Și s-au spovedit Stefan-vodă la dânsul. Și au întrebat Stefan-vodă pre sihastru ce va mai face că nu poate să se mai bată cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
sus pre Moldova, au mărsu pe la Voronet, unde traie un părinte sihastru, pre anume Daniil. Și bătând Stefan-vodă în ușa sihastrului, să-i descuie, au răspunsu sihastrul să aștepte Stefan-vodă afară, până și-a istovi ruga. Și după ce s-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Stefan-vodă. Și s-au spovedit Stefan-vodă la dânsul. Și au întrebat Stefan-vodă pre sihastru ce va mai face că nu poate să se mai bată cu turcii: închina-va țara la turci
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
militar trecut prin lagărele siberiene și apoi prin penitenciarele României comuniste a experiat nu numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TOAMNA ULTIMEI FRUNZE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură toamna în clinchete de frunze, zac brume istovite pe umbra unei crengi, se-ascute frigu-n ceață și,viața în clipite, mai tremură o frunză, în urme de poieni. Și-agață lin paltonul pe un suspin de bocet, se face că n-o vede, cum stă,blând,la cerșit
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ÎN AȘTEPTAREA TA Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN AȘTEPTAREA TA Viața mea plânge, cântă cu tine In toamna istovită de vânt și ploi Simt mângâierea stelelor divine Iubite, în pântece se nasc vise cu noi. Plâng clipe, mă agăț de zori în trista umbrită-nsingurare Pe palma unui gând mă trec fiori Mă zbat între dorințe și uitare. Ai venit
ÎN AŞTEPTAREA TA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342979_a_344308]
-
detaliile aș dori să descriu momentul cum l-am cunoscut pe soldatul Emanuel Enaru. Era iarnă, frig, câmpul care înconjura unitatea de jur împrejur era alb, îmi făcea o deosebită plăcere să privesc la orizont câmpul acoperit de zăpadă. Eram istovit, stresat, nu găsesc cuvântul potrivit pentru a exprima starea mea interioară. Un caporal de prin București făcea instrucție cu mine. După amiază la plecarea cadrelor, m-a întâlnise pe sectoare și mă alerga, strigă la mine gesticulă, la un moment
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
foc, iar ei i-ar fi tras o mamă de bătaie, drept corecție că își permite să scrie baliverne, după părerea lui. Au trecut toate, până la urmă despărțirea lor era inevitabilă, nu o mai lega nici un sentiment de el, o istovise cu excesele de gelozie, cu reproșurile, agresiunile verbale și mai ales cu bețiile, care începuseră să facă parte integrantă din viața lui. Ofta și încerca să nu se mai gândească la această parte urâtă a vieții ei. Abia aștepta să
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340136_a_341465]
-
loatră Ce și-a călcat cuvântul și suflul deseori. O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă, Însă am gura plină de vorbe ce lovesc, Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă, Căci n-am voit postire, crezând că istovesc. Mă simt Maică Marie, un pom neroditor, Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină, Către suflare vine doar foc mistuitor Și-o umbră mă cufundă în negură și vină. Te rog Preasfântă Doamnă, nu mă lasa acum, Dezleagă-mă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]