299 matches
-
alegerii pe dualități mai mult sau mai puțin antagoniste, valabil pînă în modernitate, s-a ivit modelul alegerii pe multiplicități luxuriante, dar calitativ omogene, scanate de consumatori. Gîndirea europeană modernă își recunoaște totuși drept rădăcini filozofia Greciei vechi și tradiția iudeo-creștină, ambele dominate de ideea Unității, de căutarea Unului, de aspirația persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește indiferența/imparțialitatea divină. Ca mecanism al forței și al necesității fără putere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mister, banal în sensul că ne lovim la tot pasul de el și în fiecare zi?"654. Asociată mitului lui Boddhisattva, problema libertății se plasează într-o perspectivă nouă, alta decât cea din contextele în care fusese dezbătută până atunci ("iudeo-creștin, existențialist, marxist"). Viziunea lui Ieronim Thanase este că doar spectacolul poate revela faptul că, în ciuda condiționărilor și a îngrădirilor, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, imagine pe care o semnifică Buchenwaldul (incinerarea din care Eliade face "simbolul ultim al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din aceste organizații își elaborează și se conduc după coduri profesional-etice proprii. Perenitatea ideilor și standardele cu valoare normativă formulate de filozofii, moraliștii și liderii religioși contemporani acelor vremuri fac din Evul Mediu și Renaștere fundamente pentru orientările viitoarei culturi iudeo-creștine și ale eticii muncii, comune atât Europei, cât și Americii de mai târziu. 1.1.3. Societatea capitalistă Câteva dintre fenomenele socio-economice care debutează în capitalism vor marca istoric evoluția și progresul societății. Apar doctrine și instituții care vor alimenta
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
canonizării lui Toma a fost început de papa Ioan al XXII-lea în 1316 și a fost declarat sfânt la 21 iulie 1323. Scrierile. A urmărit să elaboreze o enciclopedie a gândirii medievale creștine, prin realizarea unui acord între tradiția iudeo-creștină și viziunea greco-arabă despre lume; rezultatul s-a materializat în culegeri sistematice sau summe. Fiecare dintre acestea se împarte într-o mulțime de probleme, fiecare problemă se împarte în subprobleme și diviziunea lor continuă. Problematica abordată de Toma este deosebit de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și mijloacele care urmăreau formarea virtuții, a personalității oamenilor și disciplina, învățătura primită deliberat sub conducerea profesorilor. * În conștiința sa intelectuală se împreunează două lumi ale timpului aflate în continuu neastâmpăr contradictoriu, cea a filosofiei grecești și cea a monoteismului iudeo-creștin. Bibliografie De Libera, Alain, Gândirea Evului Mediu, Editura Amarcord, Timișoara, 2000 Gilson, Etienne, Tomismul: Introducere în filozofia sfântului Toma D' Aquino, Editura Humanitas, București, 2002 Le Goff, Jacques, Pentru un alt Ev Mediu. Valori umaniste în cultura și civilizația Evului
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pentru a pune de acord doi interlocutori, pentru a putea da vina pe absent. În Liban, unde schimburile de opinii islamo-creștine proliferează, se celebrează în surdină alianța arabilor contra israelienilor evrei și regruparea necesară în fața dușmanului sionist. La Paris, dialogul iudeo-creștin este la loc de cinste, dar de la colocvii lipsesc și musulmanii și creștinii din Orient, verișori stânjenitori, deh: cei doi rămași se întrețin între ei ca occidentali de viță veche ce sunt, înzestrați cu rațiune, și cu atât mai bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
juxtapunând crucea și steaua lui David, ba chiar am auzit și un kaddish în piața din fața catedralei Notre-Dame. Dacă toate cele trei semne de recunoaștere se vor fi întâlnit într-o zi pe vreo banderolă, miracolul mi-a scăpat. Prietenia iudeo-creștină își are în Franța figurile ei proeminente, Claudel, Maritain, cardinalul Lustiger. Prietenia islamo-creștină, pe ale sale, mai bănuitoare și din ce în ce mai discrete, Massignon, Corbin, Mansour. Cele două rețele se ignoră politicos. Fiecare cu totemurile sale. Mai rău: cu cât duetiștii se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Corbin, Mansour. Cele două rețele se ignoră politicos. Fiecare cu totemurile sale. Mai rău: cu cât duetiștii se felicită reciproc pentru buna înțelegere, cu atât devin mai surzi față de al treilea, ca și cum ar exista un efect de basculă între apropierea iudeo-creștină, îmbucurătoare, și îndepărtarea de islam, neliniștitoare. Niciun miracol. Colocviul familiei nu scapă regulii cinice dura lex sed lex: așa cum oamenii liberi au nevoie de sclavi și lumea civilizată de niște barbari, Sem și Jafet au nevoie de un Ham. Plecând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt" institut dominican din Ierusalim. A fost vârful de lance al dialogului iudeo-creștin, un intermediar reputat, cam în genul unui André Chouraqui. Preot vorbitor de ivrit, el a ținut să-și ia cetățenia israeliană imediat după Războiul de Yom Kippour, pentru a susține deschis comunitatea de destine dintre învățăturile lui Hristos și "misterul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
francezi au readus la viață această abație lăsată multă vreme în paragină. Frații de la Abu Gosh, vorbind ivrit, sunt, ca și surorile de la Notre-Dame-de-Sion, cei mai atașați cauzei Israelului. Fostul stareț Jean-Baptiste Gourion a primit chiar, în Knesset, premiul Prieteniei iudeo-creștine. În cadrul serviciilor culturale ale armatelor, acești călugări își aleseseră ca misiune să prezinte dogma creștină recruților israelieni. Fratele Olivier primește așadar în grădină câte un grup de soldați mai mult sau mai puțin puși pe glume și cu care el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dialogului Timaios, încercând să demonstreze că în ciuda aparentelor, Platon a fost și el un eternalist. Răspunzând acestor lecturi neo-platoniste, filozoful Ioan Filopon din secolul al VI-lea a reafirmat creaționismul că doctrina autentică lui Platon (Proclus, 2001; Philoponus, 2005). Tradiția iudeo-creștină a oferit, de asemenea, eternalismului o rezistență considerabilă și de durată. Încercarea de a potrivi relatarea biblică a creației în cadrele intelectuale ale filosofiei antice și istoriografiei a devenit o preocupare majoră în scrierile lui Philon din Alexandria, Origene, Eusebiu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
vorbind despre „legenda locală” a potopului, etnologul Romulus Vulcănescu avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția populară românească ar proveni dintr-un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului, care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” <endnote id="(58)"/>. Sorgintea iudaică a unora dintre motivele mitice În discuție pare a fi soluția cea mai simplă și totuși cel mai puțin creditată. Astfel s-ar explica sinonimia „jidovi sau uriași” din tradiția românească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un anumit element angoasant de altă natură decât cel caragialesc. Și-aici are dreptate Merejkovski, în cartea lui, care se numește Gogol și diavolul. Da’ la Gogol este vorba despre o dezbatere cu diavolul, și anume cu diavolul în viziunea iudeo-creștină, nu cu alte forme de demon. Ei bine, la Caragiale avem de-a face cu altă dialectică. Mă gândesc că data de 18 ianuarie 1879 - deci câțiva ani după alt eveniment memorabil, cultura noastră și justificarea noastră ca națiune în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
istoria lui coincide cu cea a modernității. În ordinea istoriei și a greutății sale în economia civilizației europene, acest concept a devenit central în morală odată cu opera lui Immanuel Kant, „marele restaurator al demnității omenești”. Dar istoria sa în tradiția iudeo-creștină este mult mai veche și începe cu liberului arbitru: ideea că dăm seama individual de faptele și gândurile noastre în fața lui Dumnezeu, dacă ni se recunoaște discernământul și avem posibilitatea să îl exercităm. Alminteri responsabilitatea devine vorbă calpă. Paternalismul nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Aristotel. Totodată, aceste texte au hrănit gândirea și au îmbogățit semantismul limbii grecești, cu atât mai mult cu cât ele căutau să răspundă în plan teoretic la mutațiile care aveau loc în realitatea politică a cetăților. Ele au întâlnit gândirea iudeo-creștină și au ajuns să asigure astfel prima formă a noii credințe monoteiste, creștinismul. De la acest nivel, traseul arheologic va reveni, pe linia neoplatonismului și a scrierilor teologilor capadocieni, la gândirea creștină și la faliile, dar și la grefele conceptuale care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cetății grecești, precum și diverse alte mărturii despre spațiul public (scenografiile urbane ale puterii sau ceremonialurile imperiale). Bogata practică religioasă a antichității va influența încă de la început basilëìa, în bună măsură rezultat al întâlnirii dintre discursul politic roman, filosofia iudeo-creștină și mitologia locală a Bizanțului elenic. Imaginarul creștin, la rândul lui, va fi substanțial ajutat de spectacolele publice gestionate împreună de casa basileică și de biserică - instanțele decidente ale imperiului în legătură cu tiparele programelor iconografice, implicit cu dreptul de reprezentare și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Ce și cum a mers mai departe, dar și ce s-a pierdut din imaginarul filosofic antic după momentul afirmării unei noi gândiri politice, sacralizate, a primului imperiu creștin? Dat fiind că la fondarea Constantinopolului romanitatea a întâlnit atât filosofia iudeo-creștină, cât și moștenirea gândirii religioase populare elene (în particular, a Bizanțului precreștin), cum a fost redefinită imaginea? Cum s-a petrecut trecerea de la viziunea antică asupra imaginii și asupra puterii la cea creștină, apoi la imaginea sacră a basileului? Imaginarul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care se regăsesc imaginile simbolice - reprezintă pentru Plotin chiar punctul de întoarcere către Unu, de unde se (re)începe (re)integrarea. Nu însă și o izbândă deplină a cunoașterii divinului, de aceea, fără a critica imaginea așa cum o face Platon, filosoful iudeo-creștin este iconoclast prin scepticismul cu care privește forma însăși, ca fiind incapabilă să rețină frumusețea pură (Besançon 54-61). Grabar merge ceva mai departe și pune în relație reflecțiile asupra imaginii la Plotin și în general neoplatonismul cu tiparul iconografic bizantin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discursului" edilitar al lui Constantin I și în programul său de imagine − Christos−Helios și Christos−Orfeu. Aceste identificări apar și la Clement din Alexandria, și la Hippolit (Moreschini 251-99), urmând textul biblic; ele sunt puse în relație, în tradiția iudeo-creștină, cu mitologia greco-romană (afilierea dintre tipul zeului-păstor și cel apollinic a dat în iconografie motivul lui "Christos ca tânăr imberb", alături de reprezentarea "Christos matur cu barbă, Judecător"). Spuneam însă că sunt cel puțin la fel de importante aceste apropieri pentru imaginarul politic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
constantinopolitan". Proiectul ideatic creștin, configurat pe baza tradiției neoplatoniciene, a preluat din antichitate: teoria asupra divinului, funcțiile imaginației, tripleta bine−existent−gândire, precum și noțiunea de justiție în numele binelui și al adevărului absolut (înțeles ca principiu divin). Conjugarea acestora, prin filosofia iudeo-creștină și prin Epistolelele Apostolului Pavel, cu conceptul (mai curând aristotelic) de oíkonomía a determinat relația în cele din urmă politică dintre instituția basileică, ecclesie și planul de diseminare a imaginii christice în lumea creștină. Precum filosoful
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
scolastica medievală de influență neotomistă − purtătoare a ideilor aristotelice, dar și a tezei primatului puterii papale - și teologia isihastă de sorginte neoplatoniciană a readus, în cadru politico-religios, dialogul dintre cei doi mari filosofi ai Greciei antice, tranșat anterior de gândirea iudeo-creștină. Înfruntarea teologică din prima jumătate a secolului XIV a fost integrată în cele din urmă în discursul oficial, pentru că sprijinea, programul pedagogic civil al puterii bizantine de restaurare a valorilor morale și spirituale. Apelul la această strategie s-a dovedit
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
decantat următoarele aspecte în plan teologic și teocratic: 1. Victoria iconodulilor și a teologiei icoanei, în secolul VIII, a impus doctrina iconologică, în baza tradițiilor apostolice și patristice, ele însele situate la confluența dintre filosofia antică a imaginii, interpretarea sa iudeo-creștină și iconografia religioasă, bazată pe epifaniile divine; 2. Prin textele vehemente ale patriarhului Nichifor, s-a ajuns la reinterpretarea conceptului de oikonomie creștină, în toată complexitatea sa - și ca plan de organizare teritorială și economică, și ca program de gestionare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cele șapte trâmbițe, s-au gătit ca să trâmbițeze. Și a trâmbițat întâiul înger....." (Apocalipsa 8.6, 7) Unul dintre acele noi elemente-simbol ce apar pentru prima dată în evocările Apocalipsei îl reprezintă trâmbița și actul trâmbițării. Trâmbițarea reprezintă, în tradiția iudeo-creștină, un important gest ritualic menit să trezească conștiința credinciosului, să o reactiveze la nivelul trăirii mistice. Sunetul emis prin utilizarea trâmbiței a fost din vechile timpuri considerat drept o propagare de modulații, de vibrații resurecționare pentru aptitudinile religioase ale spiritului
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ei, le-au atribuit repede strămoșilor lor, ivriții, dar în reali- tate ele sînt ale filistenilor, adică populația plecată din Carpați pe la mijlocul seco- lului XVll î.e.n. Amintirea Așerei s-a păstrat mult timp la neamul arimin fiind preluată în făcătura iudeo-creștină a ortodoxiei române sub numele de Sfînta Arhi-ra, ocrotitoarea femeilor căsătorite și a croitoreselor. Moaștele ei se află în biserica Sfînta Paraschiva din Istanbul administrată de Patriarhia Română. Dulgherii în lemnării istorice vor spune că toate informațiile sînt o coincidență
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]