307 matches
-
voi cădea în capcana susținerii „înghețării” sau a „purității” mitologiei române. Dimpotrivă, aceasta se prezintă cerce- tătorului contemporan ca o „ființă compozită” (ca să rămân în sfera mitologicului). Structurilor și scenariilor mitice autohtone li s-au suprapus elemente de mitologie romană, iudeo-creștină (prin filieră bizantină), slavă, elemente mitice ale unor popoare asiatice migra- toare ș.a. A rezultat o mitologie populară vie, evolutivă, un produs cultural sincretic specific, ale cărui straturi suprapuse de-a lungul timpului sunt astăzi greu de decantat. Problema este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alți oameni mai mici și mai ascultători” (3, p. 137). Etnologul Romulus Vulcănescu (69, p. 427) a considerat că aceste legende sunt de sorginte locală, fiind generate de un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” (78). Pentru o discuție pole mică în această privință, vezi nota 125. De regulă, legendele și credințele populare românești referi- toare la potop au urmat modelul biblic al mitului. Totuși, modificări și inserții aparent gratuite și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ispitiți de șarpe (Satana), Adam și Eva au gustat totuși „din rodul pomului care este în mijlocul grădinii [Edenului]” și „li s-au deschis ochii la amândoi” (Geneza, III, 3- 7). Încălcarea interdicției („păcatul originar”, motiv central și esențial în mitologia iudeo-creștină) este urmată de alungarea din rai și pedepsirea primilor oameni și a urmașilor lor. Cam același scenariu apare într-o legendă cosmogonică transil- văneană, culeasă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Se spune că „de când hăul [= haosul], când lumea nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trei tipuri de lectură: în ea însăși, ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă „mitologie”, creștină; din perspectivă patristică, așadar privind-o à rebours prin grila comentariilor Părinților Bisericii; din perspectivă iudaică și iudeo-creștină, integrând-o așadar curentului apocaliptic ce străbate majoritatea scrierilor așa-zise „intertestamentare” (secolul al III-lea î.Hr. - secolul al II-lea d.Hr.). Al treilea tip de lectură va fi propus în paginile care urmează. De fapt, nu va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
complicate și fiecare editor propune o nouă teorie. Aproape cert rămâne faptul că scrierea a apărut într-un mediu iudaic din Egipt (unele manuscrise tardive, cu interpolări - de pildă, philochristos - l-au făcut pe James să atribuie textul unei secte iudeo-creștine). „Trei elemente esențiale din partea apocaliptică susțin ipoteza că Testamentul lui Abraham a fost compus în Egipt, și anume concepțiile legate de psihostazie, de tripla judecată și de moarte”111. Acestor elemente doctrinale li se adaugă unul mai puțin palpitant, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu. Aceste rugăciuni reflectă un crâmpei din viața spirituală și liturgică a comunităților apocalipticilor. Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă, accentuată până la manie, o constituie dihotomia vârstelor sau eonilor: există o vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în conștiința oamenilor, și profețea dezastrele morale, crimele inimaginabile care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută concepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
muncă a lui Dumnezeu sau doar o trufie umană? Nu este o decizie care să fie luată ușor. La fel ca și acel subiect extrem de sensibil, și anume folosirea celulelor reproducătoare și a embrionilor. Mulți dintre cei cu o tradiție iudeo-creștină se opun, fără echivoc, folosirii embrionilor. Dar astfel de puncte de vedere vor ajunge, în cele din urmă, în conflict cu obiectivul vindecării celor bolnavi și al alinării suferințelor. Nu acest an, nici la anul, dar va veni și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și yang. De aici provine și concepția chinezilor că sexul este la fel de natural și de indispensabil pentru sănătatea și longevitatea oamenilor cum e ploaia care cade pe câmp pentru viața plantelor. Sentimentul puternic de vină atașat chestiunilor sexuale în tradiția iudeo-creștină este, în viziunea chinezilor, unul dintre cele mai neplăcute și mai greu de înțeles aspecte ale culturii occidentale. Ipocrizia occidentală tradițională față de sex a împiedicat studiul serios al sexualității umane până cu doar câteva zeci de ani în urmă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Întregii Europe și internaționalizarea orașelor sfinte din Eurasia. Al douăzeci și doilea și ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, nutrea poate cea mai consistentă speranță că va reuși să așeze Întreg pământul sub conducerea spirituală a unui singur suveran pontif iudeo-creștin. Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească practic statele Europei cu cele ale Orientului printr-o pace universală. Pentru ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
arhaice.19 Creștinismul ajunge la o teologie și nu la o filozofie a Istoriei, deoarece intervențiile lui Dumnezeu în Istorie, și cu deosebire Întruparea în persoana istorică a lui Isus Cristos au un scop transistoric: mântuirea omului. Hegel reia ideologia iudeo-creștină și o aplică la Istoria universală luată în ansamblu: Spiritul universal se manifestă continuu în evenimentele istorice, și nu se manifestă decât în aceste evenimente. Istoria devine așadar, în ansamblul său, o teofanie: tot ceea ce s-a petrecut în Istorie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
noastră se oprește aici, pentru că toate noile valorizări ale Timpului și ale Istoriei țin de istoria filozofiei. Trebuie totuși să adăugăm că istoricismul apare ca un produs al descompunerii creștinismului, pentru că acordă o importanță hotărâtoare evenimentului istoric (idee de origine iudeo-creștină), dar evenimentului istoric ca atare, negîndu-i orice posibilitate de a dezvălui o intenție soteriologică, transistorică.20 În ceea ce privește concepțiile Timpului asupra cărora s-au aplecat unele filozofii istoriciste și existențialiste, s-ar cuveni poate să mai adăugăm ceva: cu toate că nu mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al unei noi omeniri. "Apele Morții" sânt un laitmotiv în mitologiile paleo-orientale, asiatice și oceaniene. Apa "ucide" prin excelență, dizolvă, abolește orice formă, și de aceea este bogată în "germeni", creatoare. Simbolismul goliciunii baptismale nu este nici el privilegiul tradiției iudeo-creștine. Goliciunea rituală înseamnă integritate și plenitudine: "Paradisul" implică lipsa "veșmintelor", adică lipsa "uzurii" (imagine arhetipală a Timpului). Orice goliciune rituală implică un model în afara timpului, o imagine paradiziacă. Monștrii adâncurilor se întîlnesc în numeroase tradiții: eroii, inițiații coboară în adâncuri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care vorbea Marx și dispariția tensiunilor istorice își găsesc de fapt precedentul în mitul Vârstei de Aur, cu care ar începe și s-ar sfârși Istoria, după numeroase tradiții. Marx a îmbogățit acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului; pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți filozofi istoriciști (de pildă, Croce și Ortega y Gasset), pentru care tensiunile Istoriei sânt consubstanțiale condiției umane și nu pot fi niciodată abolite în întregime. Comportamentele religioase camuflate sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oamenii moderni care se proclamă areligioși religia și mitologia s-au "cuibărit" undeva în noaptea inconștientului, ceea ce înseamnă și că posibilitățile de a ajunge la o experiență religioasă a vieții zac ascunse undeva în străfundurile ființei lor. Dintr-o perspectivă iudeo-creștină, s-ar putea spune chiar că non-religia echivalează cu o nouă "cădere" a omului: omul areligios pare să-și fi pierdut capacitatea de a trăi conștient religia, deci de a o înțelege și de a și-o asuma; în străfundurile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de piață. Trentagenarii Îmbogățiți din anii 60 s-au regăsit pe deplin În Emmanuelle, apărut În 1974: propunând formule de petrecere a timpului liber, ținuturi exotice și fantasme sexuale, filmul lui Just Jaeckin era, În sânul unei culturi rămase profund iudeo-creștină, un manifest pentru intrarea În civilizația vacanțelor. Dintr-o perspectivă mai generală, mișcarea de emancipare a moravurilor a cunoscut În 1974 succese importante. La 20 martie, s-a deschis la Paris primul club Vitapop, care avea să joace un rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prea lung pentru statura lui. - Eu sunt Valerian și mi se spune că sunt cel mai înțelept, adăugă. Ieronim s-a gândit la Boddhisattva pentru că a voit să detașeze problema libertății din contextele în care a fost dezbătută până acum - iudeo-creștin, existențialist, marxist - și s-o plaseze într-o altă perspectivă, într-o perspectivă nouă. Și ca să nu spună de la început că este nouă, a camuflat-o sub un termen exotic: Boddhisattva... Așa este, Ieronim? - Cam așa, răspunse Ieronim, zâmbind melancolic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să depășească datinile iudaice strămoșești; i-a impus să meargă în casa centurionului, care tocmai trimisese câțiva slujitori să-l cheme, pentru a-l introduce prin botez în prima comunitate creștină. După convertirea acestuia, Petru a trebuit să înfrunte opoziția iudeo-creștină, geloasă pe patrimoniul Evangheliei; adresându-se comunității creștinilor proveniți din iudaism, le-a arătat că paternitatea lui Dumnezeu este universală și se extinde asupra tuturor, chiar și a soldaților, fără nici o excepție (cf. Fap 11, 4-18). Convertirea centurionului Cornelius a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ordinii divine instaurate în cetăți concepție în care apar preotul, războinicul, lucrătorul pămîntului, concepție caracteristică pentru universul mental al acestor societăți se regăsește în acea umbră misterioasă ce învăluie imaginea puterii... Oare va trebui, dimpotrivă, să insistăm asupra moștenirii culturale iudeo-creștine, asupra felului în care aceasta a marcat, cu totul decisiv, o întreagă arie de civilizație, visele, speranțele, angoasele, opozițiile sale? Într-adevăr, e greu să trasezi o linie de demarcație cît de cît precisă între așteptarea mesianică proprie vechilor religii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și încorporări reciproce, fără însă ca opozițiile dintre contribuțiile culturale grecești, romane, iudaice, creștine să înceteze. Originalitatea europeană rezidă așadar nu doar în complementaritatea activă, ci și în caracterul conflictual permanent al moștenirii elene, al moștenirii romane și al moștenirii iudeo-creștine. Începînd cu Renașterea, dialogica culturală se va diversifica și se va intensifica în multiple dialogici diferite, dar interferente, între credință, rațiune, îndoială, empirism. Astfel, în și prin Renaștere, cultura europeană se ivește ca fierbere dialogică permanentă, suscitînd o țîșnire neîntreruptă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
găsit confirmarea în Dumnezeu, ea se va afirma ca instanță ce verifică toate credințele, iar apoi, în secolul al XVIII-lea, se va opune radical Credinței. Odată cu reactivarea Rațiunii, revenirea la sursele grecești reînvie o viziune asupra lumii contrară viziunii iudeo-creștine. Desigur, și în Geneză, și în mitul grecesc Lumea se ivește dintr-o Dezordine primordială, Confuzie în primul caz și Haos în cel de-al doilea. Însă Haosul grecesc creează Lumea, în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și în mitul grecesc Lumea se ivește dintr-o Dezordine primordială, Confuzie în primul caz și Haos în cel de-al doilea. Însă Haosul grecesc creează Lumea, în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra lumii. În vreme ce în aceasta din urmă statutul omului se definește în raport cu Dumnezeu, care l-a făcut după chipul și asemănarea sa, și în raport cu fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut om, activarea naturalismului și raționalismului grecești tind să integreze
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Hyperion, Moartea lui Empedocle). Mai tîrziu, Nietzsche va descoperi dialogica profundă, pînă atunci ignorată, dintre apolinic și dionisiac; în sfîrșit, Heidegger va redeschide chestiunea primordială a Ființei, întorcîndu-se la Aristotel, Platon și presocratici. Reviviscenței grecești, mereu reînnoite, îi răspunde reviviscența iudeo-creștină, și ea mereu reînnoită. Pascal a fost primul gînditor creștin cu adevărat modern. El pleacă de la neputința Credinței de a se întemeia pe rațiune, și în același timp de la neputința rațiunii de a accede la Taine. El își asumă integral
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]