333 matches
-
nu-i așa?" Știu eu ce-o fi fost în mintea lui, o fi crezut că voi nega și voi motiva pueril prezența mea acolo. Așa că i-am zis imediat: Da, domnule, asta vreau să fac, să trec frontiera la iugoslavi!" A fost una dintre deciziile luate instinctiv, într-o fracțiune de secundă. Că dacă el m-a întrebat dacă vreau să trec granița, răspunsul meu a fost prompt. Mintea mea era ca un arc întins la vremea aceea pentru că am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a oferit niște jeansi, o cămașă și o pereche de pantofi cu o față ca de pânză de sac. M-am îmbrăcat repede, am lăsat cămașa aia udă la el și am cumpărat și un pulover tipic iugoslav, de parcă toți iugoslavii erau trași la indigo în puloverele alea. I-am cerut vânzătorului să mă lase să ies prin spate, motivându-i că cunosc un pic Kladovo și că voi ajunge mai rapid la cunoștința mea care ar fi locuit, chipurile!, prin
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vor denunța? S. Ț.: Ce era să fac? Știam că dacă eram prins în zonă mă repatriau și convenția era că, pentru fiecare persoană care încerca să treacă fraudulos frontiera și era prinsă și repatriată, statul român îi recompensa pe iugoslavi cu un vagon de sare. Vă dați seama ce darnici erau tovarășii români? Ce să fac? C. I.: Trebuia să dispăreți cât mai repede din zonă. S. Ț.: Am stat și m-am gândit. L-am rugat pe un cetățean
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fel încât stema aia să stea la vedere. Și apoi am văzut că prima privire a polițiștilor, care se plimbau pe acolo, era către buzunarul meu cu "pașaportul". Cum v-am spus, îmi cumpărasem haine pe care le purtau ei, iugoslavii, ca de exemplu jeanșii fabricați în Iugoslavia. Dar n-am avut curaj să mă urc în vreun tren. Mă gândeam că poate conductorului trenului îi va pica fisa și mă va preda polițiștilor. C. I.: Și ce ați făcut? S.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
aproape la braț că și-a dat seama că sunt inofensiv. Când am ajuns la pichetul lor, cei de acolo au izbucnit: "Ce faci, măi, cumetre, cum de ai căzut în capcană, nu puteai să te duci mai departe?!" Erau iugoslavi din Serbia care știau ceva românește și ei mi-au tradus și părerea de rău a celui ce m-a prins, că și-a dat seama că sunt un om cumsecade. C. I.: Cât ați stat la ei? S. Ț
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
manevre politice foarte complicate, pentru a nu compromite succesele obținute în relațiile cu cele două părți. Dacă interesele fundamentale ale autorităților comuniste din România erau legate în acel moment de Moscova, Gheorghiu-Dej nu dorea să strice din nou relațiile cu iugoslavii, mai ales că după cele două întâlniri ale sale cu Tito (din iunie și septembrie 1956) perspectivele de colaborare păreau promițătoare. Chiar dacă a adoptat punctul de vedere sovietic asupra evenimentelor din Ungaria, conducerea PMR a încercat să mențină o relație
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deoarece termenii săi ar fi trebuit stabiliți împreună cu Moscova sau, cel puțin, comunicați în capitala sovietică. Mai există un aspect care ar susține o asemenea ipoteză, și anume dorința Bucureștiului de a contribui la încetarea polemicii declanșate între sovietici și iugoslavi. Liderii PMR își făceau astfel ucenicia în rolul de mediator pe care îl vor încerca peste câțiva ani în conflictul sovieto-chinez, iar, mai târziu, în conflictul americano-chinez. La 30 noiembrie 1956, Emil Bodnăraș și Gheorghiu-Dej au fost la Moscova pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a situat de partea Moscovei în disputa ideologică sovieto-iugoslavă, începută la sfârșitul lui 1956. Formule iugoslave precum „degenerarea sistemului sovietic” sau „birocratizarea” conducerii PCUS au fost catalogate de către Dej ca „afirmații calomnioase”. Ceea ce frapează este intensitatea atacului lui Dej la adresa iugoslavilor, tocmai într-un moment în care tensiunile dintre Belgrad și Moscova intraseră pe o pantă descendentă. Când polemica dintre conducerile PCUS și UCI era la apogeu (iarna-primăvara lui 1957), Bucureștiul ieșise în evidență printr-o atitudine destul de puțin „gălăgioasă”, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anului 1957 era semnalat faptul că „diplomații iugoslavi, în frunte cu ambasadorul, aproape că nu pierd ocazia de a ne arăta atenția lor. Acest lucru este observat și de diplomații prieteni, care deseori se interesează asupra stadiului relațiilor noastre cu iugoslavii. De fapt, față de această chestiune și tovarășii sovietici au arătat un interes, întrebându-ne uneori”. Acest interes era explicat prin faptul că iugoslavii au remarcat întârzierea cu care presa română a luat atitudine față de divergențele ideologice dintre ei și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Acest lucru este observat și de diplomații prieteni, care deseori se interesează asupra stadiului relațiilor noastre cu iugoslavii. De fapt, față de această chestiune și tovarășii sovietici au arătat un interes, întrebându-ne uneori”. Acest interes era explicat prin faptul că iugoslavii au remarcat întârzierea cu care presa română a luat atitudine față de divergențele ideologice dintre ei și celelalte țări de democrație populară. Alexandru Câmpeanu, corespondentul permanent al ziarului Scânteia la Moscova, transmitea, la rândul său, la 9 aprilie 1957, că Stepan
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în noiembrie-decembrie 1956. La o recepție dată la Ambasada RPFI, la care a participat și Hrușciov, acesta a avut o discuție în contradictoriu cu ambasadorul Mićunović. Chivu Stoica, șeful delegației române, a asistat la discuție fără a spune nimic, de unde iugoslavii au tras concluzia că „tov. Chivu Stoica nu a fost de acord cu Hrușciov”. La 13 mai, însărcinatul cu afaceri a.i. al României la Moscova, M.T. Vlad, s-a întâlnit cu un diplomat sovietic, Dedușkin, care, aducând vorba despre relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
simple reguli ale coexistenței pașnice” și scoțând din calcul internaționalismul proletar. Mai presus de toate erau acuzate încercările de a pune sub semnul întrebării unitatea lagărului socialist în frunte cu URSS, necesitatea și rolul acestuia. Potrivit cercetătorului britanic Maurice Pearton, iugoslavii au reacționat cu înțelegere la aceste luări de poziție, considerate „retorice”, din care lipseau atacurile personale la adresa liderilor UCI, spre deosebire de cazul altor partide. Ambasadorul iugoslav la Moscova, Mićunović, arăta în acest sens că sovieticilor le este mult mai greu să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ai P.C. Italian, cele mai mari partide comuniste din lumea capitaliste. Consfătuirea, proiectată pentru luna noiembrie, semăna însă izbitor, dacă avem în vedere participanții, cu conferința de întemeiere a Cominformului din septembrie 1947. Atunci, printre cei mai activi participanți fuseseră iugoslavii, care jucaseră chiar rolul de principali acuzatori ai celor ce deviaseră de la linia stalinistă. Acum, în 1957, Hrușciov dorea să readucă Iugoslavia în familia țărilor socialiste. Pentru a depăși răceala apărută în relațiile bilaterale după criza ungară din toamna lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la vârf. Contactele s-au intensificat pe parcursul lunii iulie, după eliminarea din PCUS a „grupului fracționist antipartinic” Molotov - Malenkov - Kaganovici. Inițial, Hrușciov a făcut apel la polonezi pentru a intermedia o întâlnire cu Tito. Pe parcurs însă, probabil la sugestia iugoslavilor, s-a recurs la „canalul românesc”, cei doi lideri căzând de acord asupra unei întâlniri la jumătatea drumului, la București, pentru perioada 1-2 august 1957. Există foarte puține informații cu privire la această întrevedere atât de importantă și de aceea asupra ei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
puțin deocamdată, această ipoteză este susținută doar de argumente conjuncturale. Mai degrabă problema ungară pare să fi fost capul de afiș al întrevederii. Dintr-o adresă a lui I.V. Andropov către CC al PCUS, din 29 august 1957, rezultă că iugoslavii și-au exprimat la întâlnirea de la București opoziția față de organizarea unui proces al lui Imre Nagy, considerând că „acesta va duce, iminent, la înăsprirea relațiilor dintre Ungaria și Iugoslavia”. Andropov își exprima preocuparea în legătură cu acest proces care trebuia „ținut în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
față de dezvoltarea prieteniei și colaborării cu URSS și cu alte țări socialiste”, iar conducerea iugoslavă „intenționează în mod serios să reorienteze UCI spre adâncirea prieteniei și colaborării cu PCUS”. Rezultă de aici atenția deosebită cu care Kremlinul îi trata pe iugoslavi și importanța acordată întâlnirii Tito - Hrușciov de la București. Discuțiile sovieto-iugoslave din 1-2 august s-au desfășurat într-o atmosferă de strictă confidențialitate, fără participarea gazdelor. Pentru conducerea PMR câștigul politic era însă foarte mare. La Snagov fusese adoptată Rezoluția Cominformului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cooptat Nicolae Ceaușescu. Potrivit lui Paul Niculescu-Mizil, absența lui Dej a fost determinată de motive politice, legate în principal de refuzul de ultimă oră al lui Tito de a merge la Moscova. Temându-se de implicarea într-o nouă „excomunicare” a iugoslavilor, Gheorghiu-Dej a renunțat și el să mai meargă. Această atitudine a liderului iugoslav fusese determinată de modul în care se prezenta proiectul declarației pe care sovieticii voiau să o vadă adoptată la consfătuirea din noiembrie. Deși nu erau menționați direct
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Gheorghiu-Dej a renunțat și el să mai meargă. Această atitudine a liderului iugoslav fusese determinată de modul în care se prezenta proiectul declarației pe care sovieticii voiau să o vadă adoptată la consfătuirea din noiembrie. Deși nu erau menționați direct, iugoslavii s-au simțit vizați de acuzațiile referitoare la revizionism cuprinse în document. Prin urmare, ei au transmis celor doi mesageri ai lui Hrușciov - Ponomariov și Andropov - că vor participa la consfătuire doar dacă aceasta se va finaliza printr-un comunicat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sovietice, a recunoscut „greșelile” părții sovietice în relațiile cu Iugoslavia, comise încă de pe timpul lui Stalin. Fiindcă, potrivit „spiritului timpului”, responsabilitatea pentru ruptura din 1948 a fost pusă pe umerii lui L. Beria, întâlnirea de la Belgrad a liderilor sovietici și iugoslavi din 27 mai - 2 iunie 1955 a demonstrat lumii întregi poziția Moscovei de refacere a situației existente până în 1948. Deși la început ideea aderării Iugoslaviei la recent înființata Organizație a Tratatului de la Varșovia reprezenta programul maximal, imediat s-a renunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
depline a lui Rajk a constituit pentru mult timp un motiv de critică la adresa conducerii ungare. După cum se menționa într-o informare din noiembrie 1955 a MAE URSS despre relațiile țărilor de democrație populară cu Iugoslavia, “în relațiile cu ungurii iugoslavii acordă o mare atenție problemei redeschiderii „cazului Rajk”, prezentându-l ca o condiție a dezvoltării în continuare a relațiilor ungaro-iugoslave”. Astfel, într-o conversație din 7 noiembrie 1955 cu un funcționar al ambasadei URSS în Ungaria, un diplomat iugoslav, afirmând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ungurii iugoslavii acordă o mare atenție problemei redeschiderii „cazului Rajk”, prezentându-l ca o condiție a dezvoltării în continuare a relațiilor ungaro-iugoslave”. Astfel, într-o conversație din 7 noiembrie 1955 cu un funcționar al ambasadei URSS în Ungaria, un diplomat iugoslav, afirmând că partea ungară se opune îmbunătățirii relațiilor bilaterale, a arătat că înainte de toate ungurii n-au redeschis procesul lui Rajk, îndreptat nemijlocit împotriva Iugoslaviei. în afară de aceasta, conform spuselor diplomatului iugoslav, în temnițele ungare încă mai erau închiși circa 200-300
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un funcționar al ambasadei URSS în Ungaria, un diplomat iugoslav, afirmând că partea ungară se opune îmbunătățirii relațiilor bilaterale, a arătat că înainte de toate ungurii n-au redeschis procesul lui Rajk, îndreptat nemijlocit împotriva Iugoslaviei. în afară de aceasta, conform spuselor diplomatului iugoslav, în temnițele ungare încă mai erau închiși circa 200-300 de oameni judecați anterior pentru simpatia lor față de Iugoslavia. Diplomații maghiari, în discuțiile cu colegii sovietici, atrăgeau la rândul lor atenția asupra faptului că nerezolvarea problemei referitoare la Rajk a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu recunoască faptul că senzația neplăcută a acestui caz „continuă să influențeze relațiile ungaro-iugoslave”. Ulterior, la sfârșitul anului 1956, când sub influența revoluției ungare relațiile sovieto-iugoslave s-au înrăutățit simțitor, în documentele MAE al URSS s-a încetățenit teza că iugoslavii s-au folosit special de cazul nerezolvat al lui Rajk în scopul discreditării conducerii ungare. Altă cauză de tensionare a relațiilor ungaro-iugoslave a fost nerezolvarea pretențiilor financiare reciproce. Tratativele ungaro-iugoslave în această problemă, începute în septembrie 1955, decurgeau foarte greu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
practic s-a făcut foarte puțin”. în alt document se vorbea despre faptul că în satele cu populație mixtă, ungară și sârbă, de lângă Szeged, există relații anormale, apare neîncrederea reciprocă și chiar ura, alimentate de propaganda antititoistă din anii precedenți, iugoslavii duceau o viață retrasă, nu participau la sărbătorile ungurești ș.a.m.d.. Ambasada URSS recunoștea atunci ca parțial întemeiate pretențiile Iugoslaviei. „Cu toate îngrijorările uneori neîntemeiate ale lui Radenovici, unele afirmații ale lui referitoare la situația minorităților naționale iugoslave din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
instrument important în propaganda antititoistă a regimului Rakosi. Emigranții iugoslavi kominformiști care până atunci au condus Uniunea au primit alte sarcini. în sfârșit, depășirea încordării din relațiile bilaterale a fost blocată nu o dată de pretențiile părții ungare în legătură cu acțiunile diplomaților iugoslavi care intrau în contact în Ungaria cu diferite persoane particulare. Secretarul CC al PMU Lajos Aks îi spunea, la 12 ianuarie 1956, ambasadorului sovietic I.V. Andropov că „misiunea iugoslavă de la Budapesta are legături strânse cu multe persoane care se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]