485 matches
-
el și-ar distruge statutul de erou tragic. Logica tragediei îi cere să nu-și dezică soarta pecetluită și să-și asume întreaga vinovăție - pentru a-și merita pedeapsa și pentru a provoca astfel, la cititori, un sentiment de milă izbăvitoare (catharsis). Nici lectura lui Freud nu îl scoate pe Freud de sub incidența înțelesului ultim. În pasajul citat legea părea să o facă succesiunea evenimentelor, căci „complexul lui Oedip” pe care îl diagnostichează psihiatrul spune fără tăgadă „dacă Laios este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
celorlalți, chiar și a celor care ne acuză. Astfel, sfârșitul lui Iisus, ca și viața Sa, sunt cele pe care trebuie să le imităm. Iertarea reciprocă și purtarea sarcinilor celorlalți devin modus vivendi al Bisericii: un mod de a trăi izbăvitor”1. Aceste convingeri nu implică abandonarea interesului față de viața cetății. Istoria Bisericii primare ilustrează o dublă atitudine a creștinilor față de instituțiile juridice și politice ale Imperiului: pe de o parte, ei percepeau în ordinea seculară o limitare a haosului social
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
A născut pe Mesia. Pre fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume, Să se nască Și să crească, Să ne mântuiască. Praznic luminos Praznic luminos, Strălucit, frumos, Astăzi ne-a sosit Și ne-a-nveselit Că Mântuitorul Și izbăvitorul În trup a venit Raiul cel închis Azi iar s-a deschis, Șarpelui cumplit Capul s-a zdrobit Și strămoșii iară Prin sfânta Fecioară Iar s-au înnoit Îngerii cântau, Păstorii fluierau Magii se-nchinau, Toți se bucurau. Dar Irod
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
și supravegherea transferului. Pe de altă parte, Augusta se află după o îndelungată cură de psihoterapie și, în principiu vindecată, își reasumă sinele, printr-o autoscopie retrospectivă - în care anamneza morții Agatei are un loc important -, dublată de o mistuitor- izbăvitoare dezlănțuire de erotism. Poate fi vorba astfel, parabolic, cum au observat comentatorii, de o „dublă deshumare”. Nu tematica și așa-zicând anecdotica în sine sunt relevante în ce privește puterea de seducție a cărții, ci perspectiva, viziunea, scriitura, dicția și mizanscena. Autoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
o sută douăzeci. În văile depărtate, unde izvoarele și puhoaiele înălțimilor se prefac în pâraie și lacuri, iar oamenii își clădesc case de bârne în așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 de la izbăvitorul Hristos." (pp. 14-15) Deși textemul diasemic subliniat pare caracteristic mai degrabă narațiunii istoriografice (cronicii) decât celei mitice și/sau literare (basmului), dedublarea religioasă a temporalității ("timpul lui Zalmolxis" vs. "timpul lui Hristos") evocă o Dacie cvasi-mitică, cufundată în sacralitate. Totodată
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lui Hristos. De aici nu te va mai putea răpi nimeni. Cântă, strigă! Bucuria ta să umple cerul și pământul: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Iubite-voi, Doamne, vârtutea mea! Domnul este întărirea mea și scăpărea mea și Izbăvitorul meu”! * Muntele suferinței, pădurea cu fiare sălbatice și mlaștina deznădejdiei, stadii de viață spirituală pe care ne-am hotărât și angajat să le străbatem, au constituit de-a lungul anilor de suferință coordonatele comportamentale ale viețuirii noastre. Realitățile spirituale nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Crucea Domnului Hristos, crescută-n noi Ca pe-un Copac al Cunoștinței Binelui și-al Vieții Te-am adăpat cu sânge cald și tandru și cu ploi de lacrimi revărsate-n „psalmii dimineței”... Suntem cu Simon Cireneul, toți, sub Tine, Izbăvitoarea noastră din temnitele morții... Ne-am răstignit pe Tine, surâzând durerilor răsfrânte-n prăbușirea dorințelor de viață vinovată și păcat!... Purificați sub Har, durerea noastră am preschimbat-o în iubire, și i-am iertat pe cei ce-n amăgirea lor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acum, Împărăția Cerurilor se ia cu sila (cu voința și credinta în Harul revărsat prin Hristos) și cei ce se silesc (se străduiesc) aceia o câștigă”. Iar Sfântul Apostol Pavel explică: „Legea ne-a fost îndrumător (pedagog) până a venit Izbăvitorul, adică Hristos”. Dumnezeu Tatăl, prin Iisus Hristos, Cuvântul Întrupat, mântuiește în chip obiectiv, real, nu simbolic, fiecare existență rațională creată - omul - devenită prin cunoașterea actului Întrupării conștientă că trebuie să se implice subiectiv în actul mântuitor. Dacă Dumnezeu Tatăl n-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vă va mânca” (Isaia). Și iată, vine „plinirea vremii!”. Sabia Cuvântului Întrupat, Iisus Hristos, care anulează autoritatea Sinedriului și a preoției mozaice, instaurând autoritatea unei noi preoții, harice, a acelora care cred și mărturisesc că El este Mesia Cel făgăduit, izbăvitor de păcat, care dăruiește o Împărăție veșnică (nu istoric-pământească), nu numai celor din Israel, care cred în El, ci tuturor, din orice neam, rânduind o nouă zi a creației, a unei lumi născută din „apă și din Duh Sfânt”, împlinindu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prima dată în viață imaginea cea mai autentică a Vitezdei: orbi, șchiopi, uscați, muți, surzi, strâmbi, cocoșați așteptând „mișcarea apei”. Mai sperau acești oameni? Și dacă sperau, ce sperau? O ușurare prin moarte a suferinței? O vindecare miraculoasă? Un Înger izbăvitor măcar de lanțul detenției? Atâtea vaiete, atâtea gemete, scrâșniri de durere, priviri disperate sau pierdute într-o liniște inconștientă, înțepenite într-un punct nedefmit în spațiu, altele neliniștite ca și trupurile care se zvârcoleau sau tulburate ca și sufletele care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era scadența? În ochii celor ce-l chinuiau, aștepta; acesta era răul?! Pentru așteptarea minunată a intervenției supranaturale primea acum ofense. Da, le merita! Nu se putea o răzbunare mai hidoasă din partea lui satan. Batjocorirea răbdării și speranței în Dumnezeul izbăvitor. Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat putere să o primesc și pe aceasta. M-am rugat pentru acest copil, să-l scoată Dumnezeu din înșelăciunea cugetului lui încă neatins de căldura razelor cerești! Perfectarea formelor de eliberare Doi milițieni
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
însă Eva este ultimativ edificată asupra alegerilor sale destinale, asupra felului în care eșecul este înscris în existența lui Manicatide, incapabil să depășească condiția burgheză, să se reinventeze în societatea socialistă ca simplu muncitor, precum Matei. Însă, pentru Eva, chiar dacă izbăvitoare, perspectiva mateină rămâne fără cel care o inspirase, o însuflețise, Matei însuși, mort de ftizie pe altarul credinței sale. Filmul și romanul Gheorghe Vitanidis a modificat cronologia romanului pentru a servi mai bine scopului propagandistic, decongestionându-l de o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și albastrul nu se mai poartă! ) Cât privește punerea în circulație a opiniilor exprimate cu dezarmantă franchețe, pe diverse bloguri, de liceeni care, în mod cert, n-au catadixit să citească vreodată altceva decât, pe net, rezumate prefabricate pentru obținerea izbăvitorului 5 la bac, este pur și simplu indecent să încerci a le conferi gir de "vocea poporului" plictisit de un Eminescu care... nu mai e la modă. Homer o mai fi la modă? Mă-ndoiesc. Îl dăm jos de pe soclu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece printre ei, se apleacă și se strâmbă. — Futu-te-n cur, spate, futu-te-n cur, spate, Îi citește Andrei pe buze ca un descântec și o rugăciune izbăvitoare, pe fondul căreia n-are cum să nu meargă de la sine ce pune la cale gândul lui. Se gândește și meditează concentrat. Oftează. Desface cu dinții capsa altei sticle de bere și umple paharele, chiar În momentul când Dacia roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu și-o poate. Dragostea de neam și țară este ilustrată prin mai multe poezii, dar în mod special în „Căință pentru neamul meu”, iar în înțelegerea sa superioară părintele Ilie Imbrescu realizează că numai calea lui Dumnezeu este cea izbăvitoare și mântuitoare, astfel că-i cere Domnului: „Iisuse, fă-ne neamul teolog.” Ceea ce m-a surprins cel mai mult în poezia părintelui Imbrescu e că, în foarte multe dintre versurile sale, nu manifestă niciun fel de revoltă pentru situația dramatică
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
deliberat inexpresivă urmărește să impersonalizeze emoția, într-un proces pe care îl accentuează meditația asupra rosturilor artei. De această dată poetul își implică nemijlocit versul în descifrarea ascunzișurilor existenței, pe care le răscolește fără încetare, în năzuința către o „ontofanie” izbăvitoare. Poetul rămâne același „călător în insomnii”, cum se caracterizase în volumul omonim din 1991, dar cu timpul își schimbă în bună măsură veșmântul poetic. Cuvintele sunt mai puțin supuse metaforismului de sorginte culturală și mai mult tentativei de a da
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
mai mărunte detalii ale acțiunii cotidiene. El nu este alcătuit numai din reflecțiile a trei sute de filozofi, ci și din experiența a nouă sute de mii de militanți."285 Mircea Eliade afirmă că marxismul a preluat mituri eshatologice asiatico-mediteraneene, ca rolul izbăvitor al celui Drept (proletariatul), plus o ideologie mesianică de sorginte biblică, cu rol profetic și soteriologic al proletariatului, lupta finală Bine-Rău, urmată de victoria inevitabilă a Binelui, care consfințește ieșirea din Istorie și astfel Vârsta de Aur, milenarismul.286 Lucian
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care îi pândește: Credeai că e doar un coșmar, crud și barbar. Și apoi îți aminteai că Împăratul german ne-a spus ce este: Războiul lui Sfânt" (With the Allies, 95). Un război sfânt ar trebui să fie, prin definiție, izbăvitor, nu coșmarul crud și arbitrar al unei lumi neprevăzute, așa cum le-a fost sortit locuitorilor din Louvain. Nu poate exista nici o concluzie majoră din partea unei istorii hegeliene care să conducă în mod inexorabil spre un deznodământ fericit, cântând Vaterland, Mein
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar și chemarea ancestrală pe
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
coordonate de vigilența socială. Artistul reprezintă o excepție iar excepționalitatea lui se rezumă la starea ontică creatoare și meditativă, la acceptarea deplină a furtunii spirituale ca formă ce preia altitudinea marilor înălțimi sufletești pentru a dărui semenilor splendorile unei frumuseți izbăvitoare. Cu generalizarea acestei izbăviri, cu extensia ei resurecționară mundanul cotidian de zi cu zi nu se poate consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său incisiv sau una înșelătoare, vicleană. Acest chip viclean al răutății se concretizează prin amorful srtident și bufonic
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din neguri șerpuitoare. În cutremurul extazului misticul înțelege gravitatea destinului uman, misiunea înălțării spirituale pe care omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai adesea, o ignoră ratând intrarea și instaurarea apoteotică în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a trece din actualitatea prezentului în evidența trecutului supus gradual uitării. Din Din întreaga tensiune a ființei noastre ne dorim staționarea ontică în experiența vitalizantă dăruită de plenitudinea acestor clipe ce ne surâd asemeni unor zei care-și oferă grația izbăvitoare. În miezul prea-plinului de lumină ce străbate ființarea unor astfel de momente, noi înșine ne simțim asemeni divinităților crepusculare pe care le adorăm aproape sau departe de revelarea realității lor. Fericirea ce ne pătrunde copleșitor ne oferă iluzia unei plutiri
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în prezența celorlalți precum și poziționarea exilantă față de pulsațiile cotidianului. Oricât de mare și intensă ar fi dragostea suferindului pentru semenii săi, în clipa agonică de suferință sfredelitoare, de ascuțită și arzătoare străpungere a trupului el va căuta întru disperare, picătura izbăvitoare a propriei vindecări, suflul ce-i răpește durerea trupească redându-i liniștea și echilibrul funcțional al corporalității. Cei neatinși de plaga trupului sunt priviți aici ca reperul normalității la care suferindul speră să se întoarcă pentru el a fi asemenea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ușii, scrierea sau atingerea de salut a celuilalt sunt operațiuni care el le face într-un mod ideatic cu acele mâini spectrale, cu acele prelungiri aruncate tot ideatic spre a prinde disperat o normalitate ce nu-și mai anunță reîntoarcerea izbăvitoare. Sperând la această revenire, cel lovit de suferința unei astfel de crunte deficiențe trupești își dezvoltă putința de a sonda normalitatea dorită. Când deții ceva, totul se preschimbă, cel mai adesea, în rutină, în superficială utilizare. Autentica semnificație a ceea ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]