297 matches
-
adus-o înapoi, bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba Iarnă n-a rămas datoare. Pentru jertfa moșului Dumitru, a hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării, istovită de izbiturile Crivățului, tăișul Gerului și de atotputernicia mantiei albe a omătului. Legenda Sângeapului A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și am împins cu putere în ea. Madeleine mă încolăci cu picioarele, apucă bara de la căpătâiul patului, apoi se împinse, se retrase, se roti sub mine... Am ajuns la orgasm la distanță de câteva secunde, într-un contrapunct întinderi și izbituri îndesate. Când capul mi s-a prăbușit pe pernă, am mușcat-o, vrând să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aparțineau unui bărbat care depusese toate eforturile pentru a îndruma publicul spre ieșire. Cu toate acestea, spatele, coastele și fața îi fuseseră afectate. Stătea pe iarbă de un sfert de oră deja, sleită de puteri, pe de o parte din cauza izbiturii, iar pe de alta din cauza claustrofobiei de care suferea. Putea, în general, să tolereze camerele mici, chiar și lifturile. Dar fiind complet imobilizată, fără vreo posibilitate de scăpa din strânsoare, o afectase fizic și fusese încolțită de panică. În jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei e gingașă, dar nesigură, parcă știrbită de o bănuială. Mă îndrept spre ușă asemeni unui fluture de noapte cu aripi grele ca de plută, rămas până în zori prizonier într-o cameră. — Când te întorci? Am auzit un zgomot, o izbitură bruscă și un bufnet în piept, ca atunci când cazi din pat în timpul somnului. Poate nu s-a întâmplat nimic, căderea a fost doar interioară, un rest de gând. Nu, a căzut probabil ceva dincolo. Era un zgomot violent, dar înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul pe buricele închircite. Și așa se alese Moș Avram la mâna stângă cu patru degete ceva mai scurte dar drepte. Încercă apoi să-și îndrepte și degetele celeilalte mâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alminteri pustiei Potsadmer Platz și vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre în tancurile sovietice, nu am părăsit sectorul american, am rămas la marginea estică a acestuia, dar am trăit puterea și neputința atât de viu, încât gesturile și izbitura pietrelor ni s-au întipărit în minte; motiv pentru care doisprezece ani mai târziu am scris tragedia mea germană Plebeii fac repetiții pentru o răscoală, în care muncitorii revoltați sunt lipsiți de orice plan și aleargă fără țintă în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Jerry! Brusc, lângă ei se ivi Harry, cu fața răvășită, cu ochelarii strâmb așezați. — Nu-ți mai răci gura de pomană, o să ne omoare pe toți! — Nu Înțelege! țipă Ted, căzând Înapoi pe canapea și fluturându-și brațele În dezordine. Izbiturile energice ale metalului pe metal continuau neobosit, aruncându-l pe Norman de colo-colo. Încercă să se agate de niște mânere, dar avea mâinile umede și nu putea apuca nimic. Ascultați aici! spuse Barnes prin intercom. Chan și cu mine vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Barnes laconic. Tina, urmează-mă! — Veți fi omorâți! țipă Harry, care fu azvârlit și se izbi de Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Unde era extinctorul lui? Probabil că-l lăsase În Cilindrul E. Orbecăi cu mâinile pe perete după un altul, tușind din cauza fumului. Ochii și plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și C-ul erau inundate, iar sus la Beth nu voia să se ducă. Norman se Întinse pe podea, lângă canapeaua pe care zăcea Harry. Podeaua era rece și umedă. Abia după mult timp reuși să adoarmă. 09.00 ORE Izbiturile, niște izbituri groaznice, și vibrațiile podelei Îl treziră deodată. Brusc alertat, sări În picioare. O văzu pe Beth În fața monitoarelor. — Ce este? țipă el. Ce s-a Întâmplat? — Ce să fie? Întrebă Beth. Părea calmă. Îi zâmbi. Norman privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-ul erau inundate, iar sus la Beth nu voia să se ducă. Norman se Întinse pe podea, lângă canapeaua pe care zăcea Harry. Podeaua era rece și umedă. Abia după mult timp reuși să adoarmă. 09.00 ORE Izbiturile, niște izbituri groaznice, și vibrațiile podelei Îl treziră deodată. Brusc alertat, sări În picioare. O văzu pe Beth În fața monitoarelor. — Ce este? țipă el. Ce s-a Întâmplat? — Ce să fie? Întrebă Beth. Părea calmă. Îi zâmbi. Norman privi În jur. Alarmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de acoperit cu flashbackurile celor o mie de zile. Ce-a mai urmat a fost simplu. Deodată, pe neștiute, zidul a început să se înalțe. Continua să acorde trupului ceea ce acesta îi cerea și nu rareori auzea ciocănituri discrete sau izbituri puternice de berbece în zidul și porțile care își trimiteau ecoul de partea cealaltă. Ecoul, nimic mai mult. Apoi se obișnuise să asculte ecoul, indiferent la ce era dincolo, încât nici nu-l mai auzea. - Tocmai asta e, înțelegi? tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu el, pentru că... pentru că e altul... și pentru că nu vreau asta și pentru că... omul ăsta s-a schimbat. - Dar nu asta încerc să-ți explic de atâta amar de vreme? Și ce-ți mai spuneam? Că se obișnuise să asculte izbiturile în zid, pe care apoi nici nu le mai auzea. Iar după mai multă vreme, indiferența asta putea fi foate bine numită și mulțumire sufletească. Al treilea cerîc) Crescuse cât se poate de mult, devenise acaparator, întinzându-se ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cînd luminile erau stinse. Curînd, Însă, atenția Îi fu distrasă de un șrapnel care căzuse. Atinsese acoperișul și capota dubiței, producînd o serie de zăngănituri, de parcă bombardierele aduseseră niște sertare cu tacîmuri și acum le goleau. Apoi se auzi o izbitură și mai mare, apoi alta, iar drumul din fața lor fu brusc luminat de o lumină albă, Înspăimîntătoare. Avionul lansa bombe incendiare și una explodase. — Minunat, zise Mickey. Ce ne facem? Kay Încetinise automat, și piciorul i se plimba pe deasupra frînei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strigătele te scoteau din sărite, descoperise Duncan - Începeai să ți-l imaginezi pe Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare și potolite; Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aer și se reped spre ochii lui Helen s-o orbească. Peste două secunde se auzi și explozia - inimaginabil de puternică, nu foarte aproape, poate că undeva În Liverpool Street sau Moorgate, dar suficient de aproape ca să-i simți șocul, izbitura Înspăimîntătoare a unei pale de vînt sufocante. Tumbele școlarului pe treptele stației se transformară Într-un țipăt de plăcere de nedescris; un adult se repezi să-l extragă și să-l ducă Înăuntru. Helen Întinse mîna, și Julia i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea. Oamenii Începură să bată cu ciocanul. La fiecare pocnitură se cutremura. Ce fac? Trebuie să lucreze rapid, zise Kay. Ar putea să fie benzină sau apă În subsol. — Benzină sau apă? Întrebă fata, de parcă nu Înțelegea. Urmă o altă izbitură și ea se chirci din nou. Probabil că simțea loviturile prin moloz. Începu să plîngă. Își frecă fața iar praful de tencuială se Îngroșă cu lacrimi. Kay Îi atinse umărul. — Te doare? Fata scutură capul negînd. — Nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cultură generală pe care mi l-au băgat mie pe gât. Afară, o scară abruptă făcută parcă din turtă dulce leagă catedrala de orășelul minuscul de pe deal. Merg cu spatele, trăgând de cărucior În sus pe scări și simt fiecare izbitură În vertebrele inferioare. Richard o duce pe umeri pe Emily, care țipă. Le e foame. Mamă rea și vinovată. Mereu uit că ăștia mici sunt ca mașinile: fără alimentări periodice Întâi au un spasm și-apoi se opresc. Mergem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sicriu, ca mînat de dorința de a pune un paravan Între fata moartă și orice imagine a lumii care o lăsase de izbeliște. Participanții Începeau să se risipească, pornind În urma clericului nerăbdător. Se opriră să privească În urmă cînd răsună izbitura unei cazmale Într-o piatră funerară. Se auzi un strigăt ascuțit și aproape sugrumat, acompaniat ca de un ecou de țipătul involuntar al doamnei Shand. — Doctore Sanger...! Andersson stătea cu picioarele depărtate deasupra mormîntului, ținîndu-și cazmaua la piept ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unui lac de pulbere de ciment și de praf întunecat. Își stopă, însă, goana, ca un armăsar căruia-i apare brusc, în față, un obstacol de netrecut, nevoit să se proptească pe toate patru picioare, când părea inevitabilă catastrofa unei izbituri directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept dinaintea-i, în hohote scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit un cozoroc enorm în comparația cu șapca propriu-zisă apăru și el, după ce Mircea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cu un elan scurt zvâcnește înainte rapid, în volte strâmte, încercând să nu fie o țintă ușoară pentru lunetist. În urma lui, soldatul introduce cartuș pe țeavă și iese pe jumătate din adăpost. Nu mai are timp să tragă. Simte o izbitură puternică în cap, ca de ciocan. În fapt, explozia propriului său creier. Tăiat de sudori reci, sublocotenentul întețește ritmul. Știe că următorul este el. Aleargă mai repede decât își imaginase vreodată că poate să o facă. Inima pompează într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pus pistolul în piept, vor să și le atribuie șie. Ei își atribuie secularizarea moșiilor mănăstirilor închinate, Unirea Principatelor, împroprietărirea țăranului și apoi ei, pe care Vodă Cuza i-a tratat între patru ochi cu biciușca de călărie și cu izbituri cu piciorul pe uș-afară, mai cutează a zice că de la 1848 și pîn-acuma orice idee de progres, de dreptate, de libertate și de naționalitate de la ei [a] venit. Adecă de la prăvălia bizantină C. A. Rosetti paragraful Comp. Șase sute de milioane
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
era atât de deasă. Ea se sculă parcă cu regret... Ne luarăm schiurile în spinare și ne urcarăm nu fără dificultate, fiindcă scaunele nu erau chiar impasibile și sârma care le trăgea se curba, și întregul șir se bălăbănea sub izbiturile brutale ale aripilor grele ale furtunii. Abia atunci îmi dădui seama că proporțiile aventurii noastre nu fuseseră mici, fiindcă respirai adânc, despovărat de o reală dar amorțită neliniște. Urcam de câteva minute și negura se împrăștia vizibil. Dansa în valuri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]