5,860 matches
-
mi-aș fi dorit destinul lui." A părut multora un om neobișnuit, profund enigmatic. Înclinațiile sale erau diverse și aflate la "extreme": scriitor, ocultist, preot. A existat, există, o mică legendă țesută în jurul calităților sale insolite de spirit gnostic. A izbutit să-și potențeze misterul, devenind un incognoscibil fascinant. Lipsește din sintezele de istorie a literaturii cele mai creditate. E calificat cu stăruință, în privința procedeelor, deși are pagini mai multe și orientări diverse, unele noi, epigon al lui Urmuz. Nici întâlnirea
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez într-un fel. Așa am izbutit să recompun nuvele, proiecte de roman. "Părți", "capitole" și "fragmente" din romanul său fluviu Oameni provizorii. Printre acestea din urmă "Munci și socoteli", cel citit de Dan Faur la "Sburătorul" (22 sept. 1935) și mult prețuit de amfitrion. "Faur, revelație
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
-se de mult îngropată odată cu cei dragi) sunt numai în parte adevărate. Fiindcă Dina Georgescu a refuzat până în ultima clipă să capituleze. Deși vederea aproape c-o părăsise, continua să citească și să scrie cu ajutorul unei lupe, nimeni și nimic neizbutind să-i stingă ori să-i drămuiască pasiunea pentru literatură. De altminteri, îndârjirea rămâne caracteristica unei existențe care aparent avea totul pentru a se împlini, dar a adunat un eșec după altul, cel mai dureros fiind, desigur, acela de a
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
antologia a fost făcută de doi autori, N.Iorga și Septime Gorceix. Acesta din urmă semnează un Ťavertismentť, unde istorisește cum a ajuns să ia parte la întocmirea antologiei. Căzut prizonier la Verdun, încercase două evadări spre Elveția, dar nu izbutise decît să devină prizonier austriac. I-a venit ideea să încerce spre Răsărit. A traversat, împreună cu un alt tovarăș de fugă, Austria și Ungaria, iar în mai 1918 a ajuns la frontiera apuseană a României. Cum însă ŤValahiať era acoperită
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
din somn află despre ce e vorba și se alătură prompt voioșiei celor dintîi. Ilaritatea devine generală. Profesoara, evident, nu pricepe nimic; reacția studenților i se pare o blasfemie și părăsește indignată sala. Un coleg fuge după ea pe coridor, izbutind s-o împace și s-o readucă la catedră. N-am aflat niciodată ce i-a spus. O explicație sinceră a faptelor n-ar fi putut decît să le agraveze." 4) Ștefan Cazimir 1) Analele Universității "C. I. Parhon", Seria
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
întâmpin cu o idee atât de ostilă receptivității nu numai că îmi blochez adeziunea, dar îl supun și pe el unei încordări. Șușară și-a organizat deci materialul pradă tensiunii care în zilele precedente publicării se instaurase în cugetul lui, izbutind totuși să și-o domine și să nu se lase abătut de la ceea ce își propusese să facă. De fapt, el mă avea în minte cu multe zile înainte de a se fi ivit prilejul unei aniversări și gândul îl frământase pornind
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
ori mai scurt față de cei 45 de ani ai dominației comuniste în România. într-un răstimp în care populația țării s-a schimbat în proporție covîrșitoare, dezastrele evocate de istoricul latin devin mult mai profunde și mai grave, prea puțini izbutind a supraviețui altora sau măcar să-și supraviețuiască lor înșiși. Cea de-a doua biruință este mai greu de cucerit decît prima. Păstrarea fidelității față de sine se identifică uneori cu eroismul. Prețul ei - cu sacrificiul. Restul se petrece, după vorbele lui
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
scrie Ștefan Cazimir - e, pentru mine, cețoasă și rece. E, totodată, și neplăcută, exact în măsura în care-mi permite să retrăiesc ignoranța și conformismul vîrstei de atunci, ferecată fără drept de apel în cercul tezelor oficiale. Nu cred că cei din jurul meu izbuteau - sau îndrăzneau - să gîndească altfel, în orice caz nimeni nu se încumeta s-o spună. Mă aflam, dimpotrivă, într-o perfectă concordanță de vederi cu ceilalți, egali în lipsa noastră de informare și de imaginație. Prietenul meu Lucian Raicu mi-a
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
Concluzia era simplă: singura șansă a P.L.S. de a intra în Parlament consta în depunerea cît mai multor liste de candidați, voturile obținute de ele urmînd a se transfera circumscripției aflate în frunte. Aplicînd cu elan această strategie, partidul a izbutit să depună candidaturi în 26 de circumscripții electorale. Ales președinte al P.L.S. de congresul desfășurat la 8 aprilie, Ștefan Cazimir a candidat pentru Adunarea Deputaților în capul listei de la București. La alegerile din 20 mai au participat 71 de partide
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
Deputatul P.L.S. putea, prin acțiunea lui ulterioară, să justifice sau nu încrederea acordată. Dar accesul în Parlament al formației ce-l susținuse rămînea un fapt cu semnificație inalterabilă, ținînd seama că, nicăieri și niciodată, un partid cu asemenea fizionomie nu izbutise același lucru. Caragiale, nu mai încape vorbă, îi purtase noroc. Laurii succesului îi aparțineau în întregime. Respectînd cu strictețe ,linia" partidului, prestația parlamentară a lui Ștefan Cazimir apelează constant la mijloace neconvenționale. El cîntă la microfonul Camerei o strofă a
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
numele scriitorului. Am apelat la "responsabil" (de altminteri om de treabă) care, dotat cu însușiri detectivistice pe care nu i le-aș fi bănuit, m-a însoțit prin perimetrul central al cimitirului, cu cartea lui Ivașcu în mână, și a izbutit să identifice, după o dimineață de cercetări febrile, "îngerul de marmură" ce se înălța pe soclul monumentului. Surpriza a fost că numele lui Filimon și ale membrilor familiei (ce se vedeau cu claritarte în cartea lui Ivașcu) fuseseră răzuite cu
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
Renașterii din Occident, se confundă cu specificul sufletului românesc, iar sinteza lui genială o realizează abia Eminescu, pe care Ion Pillat îl vede cu un ochi pătrunzător, și admirativ: ,Eminescu, acolo, unde toți romanticii români au dat greș, singur a izbutit. El ne-a dat în Luceafărul adevăratul poem byronian al literaturii noastre, precum ne-a dat în Satira I prima poezie metafizică în perspective faustiene. în Strigoii a reușit să împământenească fantasticul baladelor nordice, precum în Călin a știut să
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
cel mai recent volum bilingv româno-italian Tăcerea ghimpilor / IL SILENZIO DELLE SPINE. Autoarea consideră poezia drept punct de referință fundamental, un fel de stea polară călăuzitoare, căci vocea poeziei este unica ce rămâne înainte de tăcere, atunci când cuvintele comune nu mai izbutesc să întrupeze expresia sensului pro-fund al ființei și tentativei noastre de a ne confrunta cu lumea. Poezia din acest florilegiu ne este oferită în accepția sa cea mai înaltă, ca maximă purtătoare de semnificație, instrument de cunaștere, radar ce ne
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
și mulți alții fac un Înfiorat popas Între Munții Pădurea Neagră și Pontul Euxin, celebrând Dunărea care, departe de a despărți popoare, ea le unește, le dă mâna, zidind Între ele o punte pe care vremurile, războaiele sau catastrofele nau izbutit s-o surpe. Iar sub timbrul celor ce i-au țesut elogiul răzbat cântecele neamurilor riverane: Dunărea ne este mamă, / Pe toți Dunărea ne cheamă..., sau Dunăre, Dunăre, / Drum fără pulbere..., cum spune poetul, cu o formulă care purcede din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
s-au, pînă la urmă, închegat. O dată cu ele, o discretă, superioară și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea, risipite din
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
fi lăsat singur. Pentru că nu eram lăsată singură, luptam să rămân singură". Aici se cuvine făcută o disociere între singurătatea "filosofică", cea care se corelează cu perspectiva divorțului de lume asumat speculativ, cu vizionarismul de factură anticolectivistă (Baudelaire: "când voi izbuti să trezesc sila și oroarea unanimă, voi cuceri singurătatea") și singurătatea economiei existențiale, ca o cerință concretă a ființei în cotidian. Ultima e "mai simplă", neconstituind neapărat premisa celei de-a doua, dar e, în ordinea ireductibilă a vieții, mai
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
magnifice, din toate epocile, construcții care durează și vorbesc copleșitor despre vocația creatoare ca emblemă a omului. Prin opoziție, imaginea drumului de mizerie, subuman, ca o boală, de la ieșirea din țară, m-a urmărit pretutindeni, obsesiv. Mă întrebam (și nu izbuteam să însăilez un răspuns) cum de s-a putut strica în asemenea hal, am mai văzut drumuri proaste, dar nu așa, parcă al nostru ar fi fost făcut nu din beton și asfalt, ci din praf de cretă, din rumeguș
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
plecat din disperare, care, până să plece, au cunoscut umilințe de neînchipuit, au stat la coadă pentru vize zile și nopți, dormind pe stradă, în fața ambasadelor? Da, tocmai de la ei și tocmai fiindcă ei, aici ,cei mai de jos", au izbutit să se salveze. Dacă se întâmplă să revii în țară la începutul lui august, când își iau și ei liber și se înapoiază acasă, îi vei întâlni pe drum. Sunt atât de mulți încât o să te sperii. Parcă ar fi
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
Antimului. Nimic mai ilustrativ pentru ce am putea numi maoismul românesc. Istorie pentru toți A apărut nr. 56 al revistei lunare HISTORIA, editată de Trustul de presă "Evenimentul românesc". Adresându-se publicului larg, adică nespecializat în studii de istorie, revista izbutește să fie instructivă și atractivă, informând și stârnind curiozități, propunând subiecte incitante cum ar fi: relația sovieticilor cu "spionajul activ" din România, istoricul războaielor israeliano-arabe, proiectele de unificare a Europei din secolul XIX, "declasificarea" lui Lenin ș.a. Cronicarul constată cu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
într-un punct al istoriei cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că vor să atribuie realității o structură ce nu aparține decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
duci la bun sfârșit un mare număr de misiuni - peste o sută - de talia muncilor lui Hercule, de la care gândesc, serialul se și inspirase. Fiecare sarcină impunea o aventură aparent imposibilă, cu risc mortal, dar, pe rând, eroul nostru le izbutea pe toate, afară de ultima, unde eșua. Drept care trebuia să o ia de la început. O nouă recoltă de fascicule inunda piața. Pierzând, de la un moment dat în sus, legătura cu viteazul Percy, nu știu dacă în cele din urmă și-a
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
curentă a revoluției, Dumitru Popescu a fost eliberat din pușcărie. N-a ieșit de acolo cu aerul de victimă. Astfel că în vreme ce despre Ceaușescu începeau să fie exprimate regrete, ca după un mare om de stat, Dumitru Popescu n-a izbutit să intre în galeria marilor nedreptățiți de Revoluție. Dumitru Popescu nu a făcut carieră politică după 1989. A fost urît și de cei care au venit la putere, dar și de cei care l-ar fi putut coopta în partidele
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
laconic "În avion". Și eu, de asemenea, n-am încetat să alternez o speranță cu o decepție. Peter Brook m-a întrebat într-o zi pe un ton de regret: "de ce te împrăștii și nu cauți o cale?" Pentru că nu izbutesc să mă conving îndelung că adevărul se afla acolo unde mă găsesc. Captat o clipă, îl bănui a fi apoi altundeva... aceasta mă "întristează" căci, până la urmă, nu aparțin niciodată până la capăt unui grup, nu mă recunosc într-o singură
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
nici un alt filozof nu este citit astăzi cu o conștiință mai clară a misterului pe care cuvintele lui promit a-l dezvălui. Heidegger este apostolul speculativ al tainei ascunse în cuvinte și este poate singurul filozof contemporan căruia i-a izbutit din plin rețeta obscurității. O obscuritate dozată cu o știință filologică infinitezimală și cu un fler aparte al psihologiei umane, căci Heidegger a intuit foarte bine că, în materie de selecție culturală, nu rămîn vii decît acele cărți încărcate de
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
o nouă orânduire pentru un mileniu, cât și politicianul obsedat de coșnița zilnică a alegătorului au avut de ținut seama de amănuntul că speța umană are obișnuința de a se hrăni zilnic, foamea prelungită pricinuind moartea. Și unul, și altul izbutesc sau eșuează în funcție de rețeta cu care întâmpină ineluctabila caracteristică a rasei umane. Prognoza pretinde ca mai întâi să se calculeze de câtă hrană se dispune, față de numărul de guri în așteptare. Rezultă, cu evidență, că numărul de amatori de mâncare
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]