448 matches
-
declanșează bătălia testamentelor în jurul moștenirii Coanei Truda și instinctul erotic, mult mai dominant, care răvășește și dezbină comunitatea." Romanul Bogdan infidelul, apărut postum, în 1982, este considerat "cel mai reușit roman al lui Victor Pipilian și unul dintre cele mai izbutite ale literaturii noastre de inspirație istorică." Scris în anii refugiului la Sibiu, romanul reprezintă "o replică dată de scriitor evenimentelor istorice, care reprezentau un atac la adresa unității noastre naționale, o nesocotire grosolană a drepturilor și libertăților poporului român." Cu obiectivitate
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
evident faptul că nu mai era vorba de una din obișnuitele provocări ale gazetarului. Să luăm lucrurile pe rând. Caracterizarea Căpitanului ca un erou romantic, cavaler fără pată și prihană al luptei contra corupției, nu e nici măcar o formulă literară izbutită și cu atât mai puțin o convingere ideologică bazată pe cunoașterea istoriei. Ion Cristoiu nu e nici scriitor, nici ideolog, nici istoric, nici politolog. Chiar dacă s-ar vrea măcar câte puțin din toți. Ion Cristoiu e gazetar și a contat
Un provocator care, vai, se ia în serios by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5866_a_7191]
-
concentrat în jurul Elegiilor duineze, abordate ca text în sine, dar și analizate în diversele versiuni englezești pe care le-a primit de-a lungul timpului. Judecînd cartea în ansamblul ei, e destul de ironic să constatăm că părțile cel mai puțin izbutite sînt tocmai acelea care i-au inspirat-o autorului: reflecțiile lui Gass despre actul traducerii șI traducerile lui propriu-zise din Rilke. De altfel, după ce parcurgi două, trei, patru, cinci variante ale aceluiași vers, te cuprinde un fel de amețeală a
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
al cărei rezultat este că Rilke însuși se îndepărtează tot mai mult, în loc să se apropie. Punctele forte ale autorului sînt savorea anecdoticului și capacitatea de a întreprinde ceea ce școala geneveză de critică literară a numit critică tematică. Capitolele cele mai izbutite ale cărții amintesc, prin stil și tip de observație, de proza superbă a unor Jean Starobinski sau Jean-Pierre Richard. Ca traducător, Gass e prea orgolios, prea dornic să se facă auzit, prea grăbit să echivaleze inspirația cu traducerea. Fiecare poem
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
Hitler avea să se stingă prematur - și mai ales originea personajelor, europeni din Est; protagoniștii sunt suflete chinuite aflate în căutarea mîntuirii, un fel de Olandezi zburători, nu altfel decît Tarabas, eroul romanului eponim, tradus la Univers. Nuvela este mai izbutită decît Spovedania unui ucigaș, de ale cărei imperfecțiuni Roth era cel puțin în parte conștient: îi mărturisea prietenului său Stefan Zweig că nu e tocmai mulțumit de roman, pe care îl considera scris prea repede; povestită într-o noapte, s-
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
altceva decât ai vrut. (Dar fără să fi vrut acel ceva, nu ai fi făcut acest altceva). Artistul nu știe exact ce face. Poate că așa e omul îndeobște, în acțiunile mai complexe! (Implicațiile vieții sunt neprevăzute! Deoarece o operă izbutită e mai bogată în consecințe decât în intenție.) (Acest text a fost scris pe trei jumătăți de bilete pentru Sala Palatului în 6 octombrie 1968.) A da importanța excesivă accesibilității înseamnă a desconsidera muzica și ceilalți factori ai valorii. înseamnă
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
însă acum? Cum arata super-productiile vremurilor noastre? Două, trei staruri, uneori nici atît. Subiect plasat cît mai în viitor sau cît mai în trecut a de la caz la caz. Iar în locul costumelor și decorurilor a efecte speciale cît cuprinde. Unele izbutite, altele epigonice, în funcție de posibilități. Fără urmă de îndoială, filmele cu cel mai mare succes de casă sînt cele din această categorie. O dovedesc din plin premierele acestui an: Matrix, Mumia și, nu în ultimul rînd, mult așteptatul Războiul stelelor: episodul
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
fi - cu una-cu două - transplantată în mediu românesc, nici studiile sale despre tehnica romanului nu pot servi drept calapod pentru repartiția capitolelor sau a notelor de subsol. Ceea ce începe, pe deplin nostim și mai mereu captivant, ca o satiră izbutită a vieții universitare de provincie sfârșește într-un adevărat carnaval de personaje imposibil de urmărit. Și nu sfârșește numai o dată, ci sistematic, prin câte o prăbușire a decorurilor la fiecare lentă coborâre a cortinei. Primele patru secțiuni sunt digerabile și
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
se felicită alternativ. Exotismul acestor note, deja intrat în recuzita de serviciu a prozatorilor români, pălește astăzi văzând cu ochii. Rezistă însă, neașteptat de bine, gama de imprecații operaționale. Capitolul al șaisprezecelea, Accidentul, ar fi putut deveni, separat, o foarte izbutită nuvelă. În timpul unei petreceri studențești, un tânăr euforizat de alcool se prăbușește de la balcon încercând să facă, pe balustradă, exerciții de echilibristică. Singurul om care l-ar fi putut salva - și care, în consecință, repovestește totul sub imperiul remușcărilor - e
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
sub imperiul remușcărilor - e plecat, însă, în tot timpul acesta, după țigări. Continuând să trăiască, cu această poveste în minte, în restul cărții, el devine, în scenariul epopeic pe care Întâlnirea îl respectă, un al doilea, ineficient, Telemac. Oricât de izbutită însă, n-ar fi avut, de una singură, toată complexitatea problematică a romanului în care pare a se fi rătăcit.
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
explicație a faptului că romanul lui Constantin Stan sună atât de rusește. (După cum au constatat toți comentatorii.) Gde Buharest nu-i doar un roman a cărui acțiune e plasată în U.R.S.S. E un roman rusesc. Sau, mai precis, un izbutit exercițiu de stil în linia romanelor rusești. Dar, în afară de această dramă cotidiană, conștiința lui Saproșkinov mai adăpostește una. Nenumită ca atare. Sugerată doar, la răstimpuri. Aceea de a fi, cum spuneam, un fiu al războiului al doilea. Adevăratul său tată
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
dor, ca nouă,/ De făgăduielile amîndouă./ Îl cotropește ceața, ca pe fiecare./ Seceră, poate, și-n el semnul de întrebare." (Copilă). Părelnic inocentă - nu întreabă toți copiii? nu e întremător, pentru fire, să le poți răspunde? - întrebarea își arată, în izbutita suprapunere a două forme, bănuitele tăișuri. Care știrbesc, neabătut, turta pe care șade fiecare. Lipsește fitecui cîte ceva" și, de bună seamă, nu acea parte pe care încercăm, în marginile miopiei noastre, să o tragem, cu spuza, la loc. Și
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
care e a lumii din jur)! Cea mai strălucitoare idee regizorală a filmului e montarea aceleiași scene (prima întîlnire El-Ea, la fereastra unui tren), văzută din unghiuri diferite, în momente diferite, cu sensuri diferite, cu efecte diferite. Iar cea mai izbutită secvență rămîne, cred, plimbarea fetei cu "bodyguard" prin piață, printre tarabe, trecînd de la un puișor la o rățușcă și de la o rățușcă la o broscuță... O broscuță ne-fermecată, dar care, totuși, a anunțat regizorul de pe scenă, a supraviețuit filmărilor
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
trupul și sufletul femeii iubite, iluminate din interior ca vitraliile intens colorate ale bisericilor vechi. Proza a atras într-o măsură mai mică atenția, deși, începând din 1987 și continuând până azi, Chifu a publicat numeroase romane, interesante, nu toate izbutite integral, și un volum de proză scurtă, al cărui titlu amuzant și, așa zicând, de modă veche, cu intenție desigur, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită, spune multe despre conținut: amintiri
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
știute de toată lumea, despre plaga comunistă de dincolo de Prut, dar bravul basarabean dă semne că, persoană publică fiind, limba lui a căpătat un smalț oficial de diluare scorțoasă, tonul său dăunînd aerului de spovedanie pe care o cere un interviu izbutit. Una peste alta, nu e ușor să strîngi atîtea notorietăți literare în scoarțele unui tom de interviuri, și chiar dacă titlul volumului nu are acoperire în conținut, căci leii literari cu pricina nu sunt nici dresați și nici domesticiți în cursul
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
greutate s-a mutat, firesc, în vest. „Să se-audă-n toată țara/C-așa-i bluesul de Timișoara“... Precum o (altă) lozincă faimoasă („azi în Timișoara, mâi-ne-n toată țara“), refrenul compus de Kamocsa Bela pentru unul dintre cele mai izbutite și cunoscute hituri ale trioului Bega Blues Band s-a adeverit în chip sublim la Gala Radiodifuziunii Române. Desfășurată în Sala Mihail Jora, duminica trecută, ediția secundă a evenimentului, organizat de Societatea Română de Radiodifuziune cu sprijinul Ministerului Culturii, a
Agenda2004-9-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282114_a_283443]
-
rece, cu instrumente rudimentare, Revanșa acreditează mai degrabă această soluție parapsihologică decât pe aceea, ce ține seama de realitățile calculului probabilistic. Lucrurile nu se opresc, însă, aici. (Las la o parte prezența, în cuprinsul cărții, a unei bucăți, mai puțin izbutite, intitulate chiar Mașina timpului.) Aventurile profesorului Flamm și ale frumoasei sale însoțitoare, domnișoara Strohdeiher continuă în cea de-a treia povestire a Mentaliștilor, Saliera. De data aceasta, celor doi le sunt rezervate, cu asupra de măsură, roluri de spectatori. Ajunși
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
oferă doar oglinda prieteniilor literare, ci dă lista completă a ranchiunelor și dușmăniilor. Unii recunosc sincer: nu pot să-l sufăr pe X, nu pot să-i sufăr pe cei care... Răsfoirea cărții se transformă într-o simplă verificare, întotdeauna izbutită, a idiosincrasiei. Îndeobște urechiștii alunecă oportun printre capriciile proprii și ale altora. Instituționalizarea urechii ar trebui trecută în istoriile literare. Prioritatea urechii care ascultă față de ochii care citesc nu ține de generație, ci de înclinație, nu ține de o grupare
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
o interioritate pavată pretutindeni cu semnele unui „punct zero al existenței”. Expresia o împrumută de la Oskar Pastior, cel care, trimis la 17 ani în lagărele ucrainiene, va fi martorul și o voce a conștiinței pentru romanul Leagănul respirației, cel mai izbutit al autoarei. Cartea pornită din documentările experienței lui Pastior poate fi interpretată ca un text scris la două mâini, într-o dublă interioritate, filtrată agresiv de traume și spaime fără întoarcere. Tot de la Oskar împrumută familiaritatea cu „sfărâmările” limbii și
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
la }iganiada, ușor de confundat - și confuzia s-a și făcut, de altminteri, într-o carte a lui George Achim - cu o utopie stricto sensu. Nu voi relua aici demonstrația orchestrată de Crețu. Vă garantez, e pe deplin credibilă și izbutită, cu un discret bemol, totuși, în dreptul tensiunii morale pe care Budai-Deleanu ar fi investit-o în poemationul său eroi-comico-satiric. Altundeva simt că merită insistat și altundeva intuiesc că se află imperfecțiunile Utopiei negative... Anume în dispunerea oarecum antologică a studiilor
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
aceea din care el însuși provenea), scrise parcă uneori la comandă (Intrusul, Delirul) sau incapabile să se ridice la nivelul ambițiilor lui Preda (Cel mai iubit dintre pămînteni). Pecetea marelui prozator nu lipsește însă nici chiar din cele mai puțin izbutite pagini. Ca și N. Breban, ca să dau un exemplu din generația următoare, Preda poate rata în mare o carte, dar niciodată în detalii, în care îi regăsești, inefasabilă, arta de observator și de moralist. Dacă, să zicem, la scriitori prin
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
față în față au același model de chenar, în rest sunt mereu și mereu alte chenare, varietatea apărând atât ideatic, cât și coloristic. De o neasemuită frumusețe sunt și miniaturile așternute pe foile de pergament gros ale evangheliarului, cele mai izbutite fiind portretele evangheliștilor Matei și Marcu. Manuscrisul este atât de prețios, încât nu i se poate stabili o valoare comercială. Pe copertă, blazonul prețios al kaiserului Mult mai puțini sunt cei care știu că Timișoara își are propriul Codex Aureus
Agenda2003-26-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281183_a_282512]
-
citește aproape pe nerăsuflate, nu s-ar putea spune, nici pe departe, că este fără cusur. La acest capitol aș ține să remarc calitatea îndoielnică a fragmentului în care ni se relatează un episod senzațional din anii rezistenței (ceva mai izbutit, în schimb, decât episodul Lilla, unde recunoaștem îndepărtate ecouri nervaliene, pe lângă alte numeroase aluzii livrești și jocuri intertextuale). Apoi chiar tendința aceasta de a amalgama într-un roman cât mai multe lucruri, de a spune totul și ceva în plus
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
puțin cinic, zice: spune-mi cine se răscoală - categoria socială, adică, plus eventual vârsta și-ți voi spune ce șansă are răscoala în chestiune. Zis și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pioniere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu timpul niște bătrânici apucate încă. Nici un fel de feminitate. Oho, va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliștii de pe atunci niște prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște zurbagii și ei încă. Impotență totală. Bine nu o duseseră ei niciodată
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
puțin cinic, zice: spune-mi cine se răscoală - categoria socială, adică, plus eventual vârsta și-ți voi spune ce șansă are răscoala în chestiune. Zis și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pionere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu timpul niște... Nici un fel de feminitate. Va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliștii de pe atunci niște prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște zurbagii și ei încă. Impotență totală. Bine nu o duseseră ei niciodată, dar măcar fusese un
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]