447 matches
-
porniri contradictorii, de senzualism primitiv și de sentimente de exaltare mistică; se împletește un romantism juvenil cu o brutalitate neînfrântă. Suntem în epoca marilor pasiuni, care au stăpânit Evul Mediu”. Personajele, cu excepția lui Seneslau, sunt imaginare și, mai toate, conturate izbutit. Protagonistul este un vlah din Câmpia Dunării, originar, ca toți vlahii din zonă, din Transilvania. Narațiunea este ritmată de acțiune: călcarea jurământului de castitate de către un crijac, o aventură amoroasă mistuitoare, năvăliri tătare, tâlhării făptuite de țigani, evenimente înfățișate realistic
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
tezelor de acest tip. Ele impun o perspectivă diametral opusă idilismului sămănătorist. Satul nu mai este văzut doar ca o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn al celor mai frumoase tradiții și comportamente umane. În cele mai izbutite nuvele personajele principale sunt oameni stăpâniți de patimi răvășitoare, de porniri tulburi, primare, telurice. Protagoniștii, naturi impulsive, firi aprige, ajung, puși în situații-limită, să comită nelegiuiri și crime. Conflictele se desfășoară tensionat, bine dozate în scene de intens dramatism, inducând
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
tema ruinelor), iar vocabularul este impregnat de cuvinte și expresii eminesciene („visare dulce” etc.). Subiectul - meditatorul sărac îndrăgostit de o fată bogată - permite o serie de observații ironice și autoironice, cărora nu li se poate nega acuitatea. Apar câteva portrete izbutite, povestirea este însă hibridă ca substanță și stil. T. publică în „Viața românească” din 1914, sub titlul O iubire, o nouă variantă, care se va imprima în mai multe ediții, ceea ce ar însemna că a avut succes, dar interesul cărții
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
poeme fiind alcătuite din catrene rimate. Vigoarea și „energetismul” versurilor sunt însă în declin, iar meditațiile melancolice pe teme existențiale stau în pragul banalității. Discursul liric tinde totuși uneori spre erotica delicată, spiritualizată, consemnează momente de liniște domestică sau configurează izbutite crochiuri peisagistice, adevărate pasteluri, cu figurație silvestră. SCRIERI: Epode, Câmpina, 1932; Standard (Poeme de petrol și energie), cu un portret de S. Perahim și desene de Octav Angheluță și Aurel Kessler, București, [1934]; Întâlnire cu pasărea Phoenix, Ploiești, 1947; Întâlnire
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
mai ales în prima parte, Vară vrăjmașă este și unul de atmosferă, o atmosferă grea, peste care apasă suspiciunea, mentalitatea dogmatică a activiștilor, așa-zisa „morală proletară”, tragediile „luptei de clasă”. De aici, și valoarea lui de document. Cel mai izbutit este însă Prețul singurătății, roman de un realism crud și totodată carte animată de o aspirație spre ideal și de un fior de poezie. Prin sondaje în timp se ajunge la momente tragice ale istoriei dinainte de al doilea război mondial
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
articole de critică literară, traduceri. Schițe, istorioare și mici povestiri publică destul de consecvent, mai ales în primul an, D. Teleor (Scrisoare din București, Amintiri) și Mircea C. Demetriade (Glasul, Metempsihoza și un fel de texte de promovare turistică într-o izbutită haină literară, De la Călimănești, De la Govora, Șoaptele muntelui). Se mai reproduc pagini din volumul lui Ion Ghica Scrisori către V. Alecsandri, recent apărut, legenda populară Ion Istețul și povestea Popa care știa prea multă carte, comunicate de V.A. Urechia
UNIREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290349_a_291678]
-
autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai izbutite romane ale lui Claude Simon, fiind o proză a circularității temporale sau, mai bine zis, a simultaneității. Se operează cu un set de fragmente de narațiune, care corespund, fiecare, unor micromotive (un personaj, un obiect, o situație, o acțiune) și
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Generația și modelele se schimbaseră (William Gibson și cyberpunk-ul fiind fetișurile, inclusiv stilistice, ale deceniului al zecelea), totuși Marilyn Monroe pe o curbă închisă (1993) este, în contextul apariției, o scriere la zi și, în afara contextului, una dintre cele mai izbutite cărți din istoria genului în România. Identitatea lui U. e dată de încorporarea conceptului de univers SF într-o stilistică în același timp densă și elastică, eterogenă și personală. Accentul cade nu pe specularea unor idei SF (deși ea nu
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
de debut, Felia amară, textul titular demarează cu o reușită evocare melancolică a mamei și sfârșește cu o scenetă parodică și parabolică, ușor facilă, în care se întâlnesc Istoria, Poporul Român, Dumnezeu, Președintele, Mătușa Măriuca, Eu și Străinul. Mult mai izbutită e proza Așteptând-o pe Godette, unde o intrigă erotică se inserează pe fundalul unei lumi absurde, cu diferența că de data aceasta subversiunea mimesisului e asumată de la început (când naratorul primește vizita unui necunoscut enigmatic) până la finalul ce proclamă
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
ca roua pe rodul necules”, îmbrăcată în „iie cu fluturi”, la a cărei apariție „Se-nflăcărează macii, simțindu-i pașii goi. Livezile se-apleacă spre ea cu ramuri grele / Și vântul răsuflarea și-o pierde prin zăvoi”. Cu inflexiuni panteiste, izbutită e și o idilă estivală: „Închide astăzi cartea; ne-om dărui naturii. / Ne vom culca în ierburi, și-acum întâia oară, / Pe brațele de sevă și mușchi ale pădurii, / Tu vei simți în sânge, gonind, o căprioară” ori interpretarea unor
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
și sunt trăite cu încetinitorul. Vocația „anonimatului”, pe care Marian Popa o considera caracteristică pentru situațiile din prozele lui V., se află în legătură cu această predilecție pentru abulia psihică, definitorie pentru personaje și care impune narațiunii un ritm lent de evoluție. Izbutită este proza titulară, ce urmărește etapele destrămării unei căsnicii și consecințele asupra protagonistului. Povestirea Piatra lui Pan, lipsită de coagulare epică (finalul sugrumă dezvoltarea intrigii și o reduce la un posibil fragment de nuvelă), se detașează totuși printr-o ingenioasă
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De aici își trag seva și izbutitele versuri pentru cei mici (Ceasul privighetorii), unele traduse în 1984 în limba cehă. În 1975 V. debutează și ca prozator pentru copii, cu un fel de „amintiri din copilărie”, Pană-Albastră în expediția neterminată, o carte despre un puști-erou contemporan și
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
cercetare din 1989, prin care cercetătorul se întoarce la cronicarii moldoveni, Cronica anonimă a Moldovei (1661-1709). Pseudo-Nicolae Costin, încearcă să lumineze starea unui text asupra căruia s-au aplecat mulți. Din nou o foarte atentă prefirare a tuturor datelor, o izbutită așezare în sistem și strădania de găsire - în persoana lui Sava Ieromonahul - a unui autor pentru această scriere, pe care tradiția o pune fără temei pe seama școlitului fiu al lui Miron Costin. În ultima carte, Miron Costin. Raporturile literare cu
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
Proze de amploare epică și de vizibilă adâncime psihologică și socială, precum Izvodul zilei a patra și Elegie pentru Ana-Maria, dau viață unor scene ingenue din viața satului basarabean, însă purtătoare de semnificații etice, sociale și filosofice. Scrierea cea mai izbutită a lui V., analizată de multe ori în maniere divergente, dar care s-a impus în cele din urmă ca o piesă de rezistență a literaturii basarabene din anii ’60, este romanul parabolic Povestea cu cocoșul roșu. Scriere semifolclorică, apropiată
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
repetate rânduri gustul, ajungând să fie chinuit de coșmaruri în care se vede otrăvindu-se cu bună știință; în cele din urmă hotarul între vis și realitate, supus repetatelor violentări, cedează, iar Pavel înghite întregul conținut al flaconului. Cea mai izbutită scriere în proză a lui V. este Paradisul suspinelor (1930), microroman poematic construit prin suprapunerea mai multor discursuri narative, inaugurând procesul de reconfigurare avangardistă a literaturii. Amestec de jurnal intim cu accente onirice suprarealiste și poem în proză postsimbolist, sincopat
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și lipsa de erudiție care o însoțesc. În cronică este intercalată și o scriere din 1818, Judecată, alegere și hotărâre pentru începutul Țării Românești și starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioți, compusă în versuri pentasilabice, cele mai izbutite ale autorului, unde combină motivul fortuna labilis și ideea privind evoluția ciclică a popoarelor. După un memento al trecutului glorios, vorbind de biruințele dacilor asupra romanilor (Z. se situează, ca și Naum Râmniceanu, pe pozițiile dacismului), el revine asupra contemporanilor
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
vechime: Radu Basarab (Radu Negru), Mircea cel Bătrân, sau unor personaje contemporane, precum Scarlat Ghica, generalul Kutuzov, marii boieri Grigore Brâncoveanu, Barbu Văcărescu, Mihalache Manu ș.a. Soarta Țării Românești îi inspiră cele mai multe stihuri, ocazionale sau politice, chiar și pe cele izbutite formal, influențate de metrica populară (Cântec românesc jalnic). În Leatul 1848, poem compus în mai 1850 de un Z. îmbătrânit, depășit de spiritul epocii, revoluția e văzută ca o calamitate ce unește straturile de jos ale societății cu reprezentanți ai
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
mitomanul Mihăilă, posesor al unei imaginații debordante, enorme -, suferă însă de pe urma afectării intelectuale, estetizante, reflectând complexe de autodidact. În cu totul altă cheie sunt concepute romanele, gândite ca o construcție ciclică, Maidanul cu dragoste (I-II, 1933) - creația cea mai izbutită, care l-a consacrat pe autor, Sfânta mare nerușinare (I-II, 1936) și Cântecul destinelor (1939). Li se adaugă - neterminat și editat postum, în 1946 - Bariera, acest titlu fiind hărăzit, de altfel, întregului ciclu. Se realizează aici, cu influențe din
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
memorabile, în verde, albastru și aur, precum imaginea Bărăganului topit în azur: „În aur de pojarnic și spumă de scumpie, / Rostogolind apusul la margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu iezere de ierburi zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint, ca Iarnă scitică, Colind uitat, Iarna de altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
sau încrustate gânduri prin care trece o simțire vibratilă: „O linie albastră, o suprafață verde / și-o gamă măiestrită în jocuri de penel; / un pescăruș apare, un avion se pierde / și sufletul îți zboară în larguri după el” (Grup). O izbutită meditație asupra mării și asupra iubirii e Paradox: „Iubito, vezi tu marea? Iubirea-i mai adâncă. / E aspră, dar te razimi pe dânsa ca pe stâncă. / O port pe pretutindeni, o simt întotdeauna / și mă închin minunii ce face din
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
literaturii române, folosită ca manual în școala sa. A devenit pentru un timp un fel de lider al mișcării literare orădene, reorganizând și conducând Societatea de leptură, editând almanahul literar „Fenice” (1866-1867), în care a publicat versuri și proză (mai izbutită fiind o povestire cu titlul Fiia lui Menumorut). Orientându-se tot mai mult spre preocupările religioase, scoate în 1868 revista „Amvonul”, apoi trece ca profesor de liturgică la un seminar, pentru ca în 1880 să devină protopop la Leta Mare. A
POPFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
se alcătuiește ca o succesiune de povestiri stranii, cu deschideri spre miraculos, eseu mitologic, parabolă sau povestire fantastică. Tauromahie începe ca un comentariu detaliat al unei coride, iar în ultima parte devine o parabolă despre conflictul adevăr-aparență. Piraia, cea mai izbutită proză de aici, descrie o evadare, prezentarea fluxului interior derapând brusc în analiză de tip comportamentist, pentru a se îmblânzi în final într-un eseu demonstrativ despre sacrificiu. Alte proze utilizează formule complet stranii, cum se întâmplă în Ultimul apel
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
dar eu voi da foc cerului cerul/ va surâde acestui incendiu”). Poemele pot fi considerate, totuși, exerciții de digitație, ținând seama de talentul de prozator afirmat cu brio la scurtă vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Aron Densușianu. Alături de alți junimiști, Q. a contribuit la cunoașterea operelor lui Goethe în limba română, traducând, în 1876, Egmont într-o versiune în care elementul popular este precumpănitor, iar fraza are o cursivitate în bună măsură modernă. Mai puțin izbutite sunt Omagiul artelor, prelucrare după Schiller, precum și jurnalul de călătorie intitulat De la Bonn la Coblenz, pe apă și pe jos (1881), însăilare firavă de impresii comune. SCRIERI: De la Bonn la Coblenz, pe apă și pe jos, cu o scrisoare de
QUINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289075_a_290404]
-
fabulos și mitic. Cadrul multor întâmplări fiind satul din regiunea sud-vestică a țării în anii războiului și ai secetei, ele oferă suport unor stări alienante, provocatoare de exasperări paroxistice, de proiecții demențiale, de halucinații. Sunt particularități care, în cele mai izbutite nuvele, ies nu doar din calapoadele strâmbe ale realismului socialist, ci din orice tipare consacrate ale literarului și devin în romanele de maturitate constituenți formativi ai unui stil de o noutate deconcertantă. Printre cei dintâi, P. a dărâmat zăgazurile din
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]