24,388 matches
-
Emil Brumaru Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre Pline cu zîne mici cît degetarul. Pe prunduri fine scîrțîie cleștarul Izvoarelor rotunde și albastre. Vezi, Puck, aci-s știubeiele cu miere Din care puii urșilor, de-o șchioapă, Cînd viespiile-s duse, se îndoapă, Ca să mai crească-n minte și putere. Pe gresiile calde dorm șopîrle Subțiri, strînse-n pieptare de mătasă. Nu
Dă-mi mâna, Puck... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9629_a_10954]
-
pe sub fuste, prin pantalonii de doc sau de salopete, dându-i tot felul de nume de alint și căreia îi fac tot felul de propuneri pe care ne e rușine să le numim pe șleau acum, acel loc numit îndeobște izvorul tămăduirii. Ei bine, sub buricul Ludmilei nu era nimic! Ceea ce el știa sau își mai amintea că trebuie să se fi arătat ca o falnică, tânără pădurice de scoruși - neagră și creață în primăvară, roșie-aprinsă spre octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie în
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
în șoaptă), mi-am permis o reflecție impertinentă asupra bunicului meu Anghel Constantinescu. După moartea Dinei, el se mută - cu cei doi copii ai săi - la Ilinca, ibovnica pe care nu va întârzia s-o ia de nevastă. Casa din Izvoare unde vor locui are un nume (o poreclă): "Bordeiul". E vorba, în fapt, de un mic conac boieresc, puțin cam sumbru... Aici plasam eu mica mea remarcă: "Să observăm, în treacăt, că administratorul de moșii nu se amorezase de o
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
spațiale. Drept rezultat, romantismul european apare în carte ca un corolar al întregii arte de dinainte - de la originile literaturii europene și chiar de la precedentele lor, la desfășurarea lui în forță în toate părțile Europei și Americii -, dar și ca un izvor al artei moderne, consecințele lui fiind detectabile pînă la modernism și postmodernism, practic, pînă în zilele noastre. Astfel, discutînd, în volumul I, Romantismul recuperat, specia literară a poemului, considerat "expresia emblematică" a romantismului, autoarea consemnează toate etapele de dezvoltare ale
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
pică și vorbind despre realismul său autentic! Din care se trage de fapt (precum și din întreaga operă romantică, de la George Sand, Hugo sau Gogol la Hoffmann și Edgar Allan Poe, frecventată asiduu de scriitorul rus și analizată de acesta ca izvor al literaturii moderne) nu doar fantasticul lui Kafka sau scriitorii sud-americani, ci și întreaga literatură modernă. În volumul al III-lea, relația romantism - realism se discută în termeni și mai îndrăzneți, deschiderea spre realism luînd în considerație atît realismul critic
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Emil Brumaru Sărutu-ți lin planta piciorului Lăsată în apa izvorului Să tremure-asupra fin-prundului Asemeni surîsului, gîndului. Căci toate-s în voia Umilului. Primește-osteneala destinului... Dedat iar corvezilor pure, Îți strîng păpădii de pădure. Ci nu-ți fie teamă, n-ai grijă În somn de-oi sosi cu o birjă De
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9835_a_11160]
-
un nemțean, prieten al unchiului meu Constantin Mătasa, care atunci când a devenit patriarh, Nicodim Munteanu, mă tachina cerându-mi să mă fac... călugăr. Mult mai târziu, in vara anului 2000, pe când eram conferențiar și moderator la cursurile Universității de Vară Izvorul Mureșului, am auzit că Preafericitul Teoctist, care venise la sfințirea mănăstirii, ar dori să mă cunoască. M-am dus, și spre mirarea mea, acesta mi-a arătat cât de mult ii datorește aceluiași unchi de pe timpul in care ii fusese
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
și mergeam tu erai Alături de mine și goală Căci orice veșmănt e-un păcat Greoi cînd iubești și-o rușine ßi îngeri cu nimbul lor lat Tîcuți te-nveleau în lumine Sî fim mai aproape de cer Treceam prin păduri cu izvoare Prin vechi văgăuni cu mister Din tufe rupeai cîte-o floare Sau căte-o ciupercă-n venin Umflatî și-avănd pălărie De fetru și-apoi c-un suspin Vroiai sî mi-o dărui chiar mie Căci dulcea otravă-mi plăcea S-o iau
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
frică? Nu e destul povara ce-o duc? îl rog pe Dumnezeu să-mi dea tărie. Singurătatea doare din ce în ce mai mult. Eu am văzut în ea calea spre Dumnezeu și poezie. Ce vremuri!... Grîdina Sfîșieri astrale Semințele pentru grădina de sticlă izvorul în cădere le împrăștia grădinar fiind gerul nopții fără nea Fire verzi poartă măști de gheață grele cît medaliile din Muzeul Olimpic din Lausanne Smulg una s-o fixez în zori pe față (Prin imperiul ceții din așternut mașina-capcană chiar
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
ar mai tîngui brazii pentru care am inventat teoreme? De anotimpul culesului din apă va afla umbra morții de pe pămînt? Va cînta peste Maison Tavel limba clopotului cu pereții disperare? Spre mine vor mai alerga deodată țărm și mare? Trepte Izvorul ne-ar putea învăța pe de rost atît de aproape sîntem în carte Am descins din mitologie tu - din istorie cînd zeii erau la apogeu cînd imperiul mustea de glorie în curcubeie nesupravegheate din țări fără hartă stă scara spre
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
Emil Brumaru Fire-ai tu dusă prin rouă Cu coapsele amîndouă Si cu sînii și cu gura Da-ți-ar îngerii de-a dura Sufletul și trupul mare Pîn' la margini de izvoare Sî strivești ierbile-nalte Zînele-mprejur să-ți salte De pietre să te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
Oh cât de dureros este să nu ai umbră niciodată! N: Ce noapte lungă mi-acoperă tâmpla? Singur în mine însumi lucrez precum norul își fabrică ninsoarea. D: Voi înmulți apele ca omenirea să-și spele păcatele dar numai ție izvor nou voi înflori. M: Tu care porți zaua de aur cheia pântecului meu vino în somn și unge-mi instinctele să pot răbda blestemul pe care l-am vinovat. N: Apa amniotică îmi degeră tălpile transparente și păstăile degetelor. Dinlăuntru
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
major. Acesta a fost un motiv suficient pentru aparatnicii responsabili cu arta, pentru a interzice întreaga lucrare”. György Ligeti s-a stins din viață la Viena în 2006. Din câte cunoaștem, niciun exeget nu a identificat balada belințeană Miorița ca izvor al duoului Baladă și Joc (implicit al variantei pentru orchestră de școală) și al părții I din Concert Românesc, partiturile tipărite la prestigioasa Editură Schott menționând doar că este vorba de lucrări inspirate de cântece populare românești. Este evident că
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
nebun pieptul ți-apasă Când cei dragi nu-ți trimit carte. Știi că maica ta bătrână A urcat la cer demult. Dintre Îngeri și luceferi Te veghează pe pământ. Dor Îți este și de Țară, și de munți și de izvoare. Dor Îți e de fericire, Dor să scapi de-nstrăinare. Și-am găsit eu fericirea În sufletu-mi pur ți-o port. Ia-o când pleci În bagaje, Nu-i trebuie pașaport...
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
PUNCT ! MARIA celei trimisă din cer a venit ca o lumânare eternă de departe, poate din Dumnezeu, În grota sufletului meu căzut În bernă; Eu la un pas de șaptezeci de toamne eu scoteam apă dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; oază speranței semăna cu o bătrână ce devenea zâna dintre crevase. lumânare plăpândă, intră-mi În casă. iată, am dat cu mătura, am văruit. vreau să Începem În doi o viață frumoasă, am să te botez MARIA, bine
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
2003). în 2002 apărea o revistă într-un atractiv ambalaj: Enciclopedia personalităților. Numărul 12 pe care-l avem în față cuplează viața scriitorului român cu cea a lui... Cicero. Sunt rezumate corect câteva elemente din biografia savantului. Folosind mai multe izvoare documentare și încercând fișele, autorul anonim face mai multe confuzii. Mai grave mi se par invențiile cu caracter calomnios, fără suport real. Iată una dintre ele: "Printre interesele lui Mircea Eliade s-a numărat și politica; el a candidat din partea
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
mine când am aflat ca.... „A venit ca o lumânare eternă De departe, poate din Dumnezeu, În grota sufletului meu căzut În bernă, EU la un pas de șaptezeci de toamne eu Scoteam apă sfințită dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; ...................................................... Am să te botez Maria, bine-ai venit! Și lumânarea venită din cer s-a așezat În palmă icoanei Maria-sfințită. De atunci mă Întorc din târg mult mai bărbat Și stăm la masa În doi: eu și ursita
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
fond comun, a originii lui, fie el numai ritmic, sau și de altă natură. Dar cu ce ne alegem pozitiv, este faptul de netăgăduit că imensa operă a Maestrului Gh. Popescu Județ, este, în spiritul unui sistem aparent îngrăditor, un izvor permanent și nesfîrțit de variate inspirații ritmice nu numai pentru viitorii creatori de joc - cari au devenit necesari din cauza corupției și secetei actuale în materie - ci și pentru viitorii creatori de stih și cîntec, fie că vor adopta metoda genului
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
bogăția binelui divin să poată lucra. Trupurile noastre sunt receptacole ale „celor bune” și, pe măsură ce se hrănesc, cresc și au nevoie de și mai multă hrană divină. Participarea la divin este asemănată cu o creștere fără limită, alimentată de nesfârșitul izvor al binelui - Dumnezeu Însuși. Acesta este planul divin, iar atașamentul față de cele materiale nu e decât o împiedicare a acestei creșteri<footnote Andreas Andreopoulos, „Eschatology and final restoration (apokatastasis) in Origen, Gregory of Nyssa and Maximos the Confessor”, în Theandros
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i mai poată stăvili creșterea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
lucrarea exegetică De oratione dominica. Pentru a te adresa lui Dumnezeu, a-L ruga pe Dumnezeu în rolul de Binefăcător, bunul creștin trebuie să devină un binefăcător el însuși; pentru a-L ruga în calitatea Lui de Bine desăvârșit și Izvorul oricărui bine, credinciosul trebuie să devină bun, pentru a i se adresa Celui drept, Celui mărinimos ș. a. m. d., creștinul trebuie să obțină toate aceste atribute. Și dacă omul este eliberat de toate acelea care intră în categoria răului, el
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
de pedeapsă Și prin așteptarea unei recompense. „Omul cu adevărat virtuos [...] iubește «din toată inima sa, din tot sufletul său Și cu toată puterea sa» (Deut. 6, 5) nu atât cele create de Dumnezeu, ci pe Dumnezeu Însuși Care este izvorul a tot binele”. Termenul utilizat aici de Sfântul Grigorie (Și de autorul biblic) pentru a desemna iubirea este ἀγάπη. Totuși, el nu va face distincție, asemenea unor autori de mai târziu, între ἀγάπη Și ἔρως. Dintr un fragment celebru din
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
aprins din De vita Moysis: apropierea, contactul dintre suflet Și Cuvânt. „După cum cel unit cu Duhul devine duh, Și după cum cel care participă la viață trece de la moarte la viață, la fel Și sufletul feciorelnic dorește apropierea gurii sale de izvorul vieții spirituale. Izvorul este gura Mirelui. De aceasta dorește sufletul să-Și apropie buzele de gura Celui ce dă viața Și spune: să mă sărute cu sărutarea gurii Sale. Iar cel care răspândește vița către toți Și voiește ca toți
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
vita Moysis: apropierea, contactul dintre suflet Și Cuvânt. „După cum cel unit cu Duhul devine duh, Și după cum cel care participă la viață trece de la moarte la viață, la fel Și sufletul feciorelnic dorește apropierea gurii sale de izvorul vieții spirituale. Izvorul este gura Mirelui. De aceasta dorește sufletul să-Și apropie buzele de gura Celui ce dă viața Și spune: să mă sărute cu sărutarea gurii Sale. Iar cel care răspândește vița către toți Și voiește ca toți să fie salvați
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]