304 matches
-
puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile domnești, locul ei și al dragostei ce-i poartă bărbatului ei. Ca într un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile de la ferestre și cânta un cântecel cu ochii pe bobul de jăratic și pe firul de fum aromat. Doar când ajunse la ușă o băgă de seamă pe Manda, închinându se, și pe Zamfira, rânjind. — Sărut mâna, măria ta, șopti Zamfira și se lăsă în genunchi. Luând în mâini tivul fustei doamnei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să nu te îndoiești niciodată de mine, mi-a intrat în sânge iubirea de oameni. Mi-e inima ca un ceas: merge brici. Sufletul mi se oglindește în ochi. Poate am furat câteva inimi dar nu le-am pus pe jăratic. (a fost doar vina lor). Le-am atins doar cu un fior, două, iar când le-am mângâiat tristețea, au înflorit asemenea unor maci, o vară. Atât. Pune-mă la încercare. Vei vedea că, oricâte opreliști mi se vor așeza
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
când cerul se aprinde și luna este nouă. Primeștemă-n visele tale albastre, iubite! Dimineața să ne scaldăm în rouă! În visele de zi, dulceața e-n pelin; și totuși, în suflet, iar au înflorit magnolii. Inima îmi arde ca pe jăratic, lin: mi-e dor de-o viață plină și fără de orgolii! Visul unei nopți de primăvară Prin visuri, noaptea, șerpii îmi dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu s-ascult pe gânduri, și să mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuprinși de Maur Peste el cerul d-Egipet, disfăcut în foc și aur, Pe-a lui maluri gălbui, șese, stuful crește din adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări, îmblînzite-n cuiburi, distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor; Înnecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-isvoară, Nilul mișc-a lui legendă și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a văzut începutul nenorocirii și știe să povestească frumos. - Aduceți-l! În scurtă vreme, o barcă se duse și se întoarse cu acel slujitor. Pe o masă dintre jilțuri se aflau poame și vinuri, carne fragedă de păsări fripte pe jăratic, turte de grâu cu miere... Preoții se desfătau cu acestea, iar slujitorul adus se așeză pe punte cu picioarele îndoite sub el și începu să povestească: - Am văzut o stea căzută din cer pe pământ și i s-a dat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Reginei Mărimii. Pe măsură ce timpul și băutura se scurg, ea Îmi pune Întrebări jenante, iar Lennox a luat-o la bot nașpa de tot, jigodia cu mutră de șoarece! Eu mă țin tare: flirtez exact atât cât s-o țin pe jăratic pe vacă, s-o fac să sufere, așa-i mereu cel mai bine. Fac aici pe James Bond, bombardând-o cu suava double entendress din stânga, din dreapta și din centru, una sau două dintre ele și peste arcul unui anumit domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Înnegrească și să se scofâlcească pe margini. Mâinile mi se strâng pe mânerele balansoarului. La un moment dat, dorința mea de a-l smulge din flă0000 pune mai mult combustibilspre el, dar din fericire Întregul pe foc Bruce000000000000000000timile sclipiri de jăratic, iar eu mă simt În același timp și (mai mult cărbune 00000 mai mult)ângrețoșat de experiența asta. cărbune negru, jegos. Ăsta a fost combustibilul. Mănâncă În nici un caz nu mai pot sta singur. Merg cu mașina prin orașul pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare. / Ceilalți ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu pești, pentru că nu erau departe de țărm decât ca la două sute de coți. / Când s-au pogorât pe țărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. / Isus le-a zis: «Adu ceți din peștii pe care i-ați prins acum.» / Simon Petru s-a suit în corăbioară, și a tras mreaja la țărm, plină cu o sută cincizeci și trei de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a doua oară... Anton, cu ochii deschiși, ațintiți în tavan, chinuit de gânduri, nu-l prindea somnul. Razele lunii se strecurau prin ochiul de geam, jucând pe pereți cu crengile copacului din față... Ochii îi ardeau la adăpostul întunericului, ca jăraticul. Pe cealaltă laiță, bătrânul Toma nu îndrăznea să-i tulbure gândurile feciorului... îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
imagineze pe frații săi. — Privește, îi spuse o sclavă bătrână, arătându-i o frescă perete. Se uită și văzu mâna întinsă a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum trosnește părul dacă îl arzi? — Nu, n-am văzut niciodată. — Arde, râse bătrâna sclavă, așa cum va arde viața celui căruia i-a fost tăiat pe când dormea. Gajus se uită la frescă de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cap. Uit să-i dau un telefon sau o fac intenționat; abia În ultimul moment Îmi dau seama că Preda mă poate refuza; „De ce interviu?“, „Care revistă Tomis“?, „Cine ești dumneata?“, „N-am auzit!“, „N-am timp!“. Sun ca pe jăratic, Îmi răspunde o voce de femeie. Recit: „Sunt de la revista Tomis, vreau să-i iau un interviu maestrului Preda“, „Marin, vino la telefon“, „Alo, ce e, monșer?“ „Sunt etc., etc.“, „Bine, monșer, când vii?“, „Azi“, „La ce oră?“, „Acum?“, „Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apăreau ca o invitație. Glumea prea mult cu Manlio în seara asta. Era ginecologul ei, îi facea testul Papanicolau, îi pusese spirala. Uitase toate astea. El, fără îndoială, nu le uitase. Cu trabucul între dinți și cu ochii roșii ca jăraticul. Și cu marioneta acolo, la mijloc, trăgând din țigara mentolată. M-am dus să-mi iau alt pahar de vin, am atins ușor satinul roșu al Elsei. Manlio ridică paharul în aer, cu un gest care se vroia complice. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
galbene, lătărețe ca frunzele de viță, asemenea unor mâini mumificate, laminate, peste grădinițele din centru, cu răzoarele și ghivecele lor de flori. Și copiii se jucau prin frunzele uscate, se jucau poate să le prindă, fără a remarca asfințitul de jăratic. Când ajunse în ziua aceea în piața liniștită și se așeză pe bancă, nu înainte de a-i fi curățat șederea de foile uscate ce-o acopereau - căci era toamnă -, acolo, prin apropiere, se jucau ca de-obicei niște copilandri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
redeschis și sângera..., sângera foc! Mai bine de doi ani trăisem cu soția mea, cu propria mea soție, și nimic! Iar acum, hoțul acela...! Mi-am imaginat că soția mea se trezise de-a binelea și trăia ca un adevărat jăratic. Cealaltă, cea care trăia cu mine, și-a dat seama de ceva și m-a întrebat: „Ce-i cu tine?“ Conveniserăm să ne tutuim, de dragul fetiței. „Lasă-mă!“, i-am răspuns. Am sfârșit însă prin a-i mărturisi totul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-au mărginit, din lene mentală, la riman, diabolica mea invenție. Ideea de a-l numi riman - idee care, strict vorbind, nu-mi aparține, după cum povestesc în text - a fost alt șiretlic nevinovat pentru a-i pune pe critici pe jăratic. Roman și încă roman ca toate celelalte. Adică purtând numele acesta, de vreme ce aici a fi înseamnă a se numi. Ce vorbă mai e și asta că a trecut vremea romanelor? Sau a poemelor epice? Atâta timp cât romanele din trecut sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul și aerul a devenit fierbinte și umed, iar apa și-a mânat benzile înspumate înspre uscat, când umbra umbrelelor se retrase într-un rotund care abia de mai prididea să te apere de soare, W. și Herr Saner s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de parcă o uimire foarte mare le trăgea în sus - pe urmă, obrazul parcă i se frânge, capul lăsat în față îi cade în palme, de ambele părți ale cărării drepte îi tremură umerii, deasupra plutește capul bunicului, o bucată de jăratic mocnit. Ștergătoarele trec peste parbriz, dar această imagine nu sunt în stare s-o șteargă. Când am ajuns acasă, mâncarea era deja pregătită pe masă. Dar nu era nimeni care ar fi vrut s-o mănânce. În camera noastră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mers Încet-Încet, ba chiar și-a asumat riscul de a pleca cu mașina personală, parcată În alee. Și-a Închipuit că toată zarva e fie pentru citațiile mai vechi, neonorate, fie pentru chestia cu revistele porno. Știa că stă pe jăratic și nu era deloc bine să fie prins cu materiale pornografice. Nu putea să riște să le care cu mașina - erau șanse prea mari să fie descoperit. Așa că Îi rămîneau rigola sau tomberoanele de gunoi, aproape de limita de umplere. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și am Încercat să-i fac să identifice personajele. Aveau niște heroină și medicamente antipsihotice. Mi-au spus că știu ei un șmecher bătrîior gata să lanseze pe piață un compus pe bază de heroină care o să pună lumea pe jăratic, dar că ei ar putea să facă o chestie și mai tare. Au rîs de mine și m-au făcut „tataie“. Mi s-a părut că ar trebui să știe cine făcuse fotografiile acelea. Nu știu... cred că mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de cultură nu-i dau aceleași avantage ca vecinului său mai fericit. Capătul pârghiei, care odată era ridicat și plecat de puterea omenească, e astăzi pus în mișcare de o putere elementară, care nu ostenește niciodată, care se hrănește cu jăratic, asemenea cailor năzdrăvani din poveste, care produce în minute ceea ce omul singur ar produce în ceasuri sau în zile, puterea oarbă a aburului întemnițată în cilindrul mașinei cu vapor ridică pârghia la un capăt, iar acea ridicătură se preface la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ești bunic..." Sînt străbunic, nu bunic..." "Așa ești de când te știu..." "N-am avut probleme!", zise bunicul. "N-ai avut fiindcă ai avut noroc cu doamna Văsăliu... Ia să fii acuma tânăr, să vezi ce te-ar mai pune pe jăratic..." "De ce? Ași lua alta!" "Și alta ți-ar face la fel!" "Ba mie îmi place bunicul, zise blonda nevastă, care se vede că nu se pierduse cu firea sub îmbrățișarea zbanghiului. Când un bărbat moare după tine, înseamnă că o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
slobozite. Miros mare de sulfină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben 50. Atmosfera de interior generează o intensă stare poetică: Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,/ S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră,/ Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,/ Să cuget basme mândre, poetice povești 51. Starea de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]