573 matches
-
ROMANIA Werner Schwab TEATRU Volumul 1 Traducere și cuvânt introductiv de Dan STOICA INSTITUTUL EUROPEAN 2008 Cuprins Introducere / 7 1. Șefele / 15 2. Genocid, sau ficatul meu e fără rost / 65 3. Obezitate, (neimportant): Flasc / 125 4. Botul meu de javră / 183 5. Morminte deschise, ferestre deschise / 241 6. Piscul Schwab / 303 7. Anticlimax / 363 Introducere Viața lui Werner Schwab poartă în ea toate semnele clasice ale artistului neînțeles, refuzat de societate, dar care, în același timp, s-a bucurat de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să se nască, și de aceea, ca să folosim un mic paradox, nu prea va putea să moară. Primul volum cuprinde piesele din volumul Dramele fecalelor ("Șefele", "Genocid sau ficatul meu e fără rost", "Obez, inform... neânsemnat" și "Botul meu de javră"), două lucrări din volumul Comediile regale ("Ferestre deschise, morminte deschise" și "Piscul Schwab") și ultimul manuscris postum, rămas neterminat, publicat în volumul Drame III, "Anticlimax". Dan STOICA ȘEFELE Cuvânt înainte Teatrul AFURISIT defilează ca o AUTOPLĂSMUIRE prin tot și toate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
merge, nu se mai petrece că nu mai puteam, că nici nu mai vrem, de loc... de loc... de loc... (Cârciumăreasa se repede la el și vrea să-l lovească, dar îi cade plângând în brațe) Final BOTUL MEU DE JAVRĂ Un spectacol în patru scene Personaje: SEPP BOTDEJIGODIE 1: Un tip împuțit care se tânguie. Un ins extrem de sensibil care se distruge de unul singur. Optic, o jignire adusă lui Dumnezeu care mai și miroase urât. O binefacere pentru creier
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Vânează somnul până când dai de el. SEPP BOTDEJIGODIE: Câinele merge în secret în el însuși Câinele e pentru mine Eu sunt împotriva lui Câinele e rânduit pentru carnea uitată Câinele înfulecă tot ce-i mort Rolfi ( Câinele mârâie amenințător) Laba javrei, cățelul Domnului (șchioapătă spre spatele scenei) Tu îmi vei mușca piciorul (câinele mușcă, Sepp strigă și râde) Înfometata Foame Omul care o face pentru nimic. Sfârșitul scenei 2 Scena a treia Sepp Botdejigodie stă pe scările dinspre pivniță și toarnă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
s-ar fi purtat de-adevăratelea dur cu ea. Se mânjește pe mână cu sânge de pe frunte și apoi îl linge. Propriul tău sânge poate să aibă un gust ca de olog preacurvit, Mariedl, ca și cum ar fi fost răspișat de javră într-o mahala de ultima speță. Dar poate că mâncarea miroase a Mariedl, atunci când o să se dedea singură foamei, Mariedl, și atunci cu siguranță, drept răsplată, o să primească Mariedl un gust propriu în trupu-i, pentru că s-a pus așa de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
infinitivă a muncitorilor emigranți care nu folosesc cuvintele decât în forma lor primară, ne conjugată sau declinată. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- WERNER SCHWAB Introducere 2 1 300 Notă bio-bibliografică Șefele Șefele Genocid sau Ficatul meu e fără rost Obezitate (neimportant): Flasc Botul meu de javră WERNER SCHWAB Morminte deschise, ferestre deschise 400 361 Piscul Schwab 399 Antiklimax
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ajung și eu, colea cioban la oi?..." Și-ar mai fi scris și pe căciulă, hoțomanul: "Aflați, vă rog, că sunt Procopie Ciobanul!" Gătit așa, Procopie de turmă se apropie la ceasul când adevăratul cioban cu bâtă și mintean și javrele dormeau buștean, pe câmp, de-a lungul și de-a latul. El i-a lăsat să doarmă-n pace267. Anafora infidelă dintre "un lup" și "hoțomanul" este impusă de desfășurarea acestei povești unice. În afara cotextului, ea nu este validă. În
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lumea milionarilor, un trecut deocheat. Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această vulgaritate n-o apără nici lecțiile de dicție, nici hainele scumpe și nici măcar frumusețea răpitoare. Răul se află ascuns în adâncuri, în cuvintele reprimate, gata să iasă la suprafață în cele mai neașteptate momente. Prins între
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și simplu al gradului de civilizație al unor oameni. Cum poți să te înjosești pe tine însuți ca și ființă umană ? Cum poți să locuiești în aceeași cameră cu un animal, să dormi în același pat în care vine și javra cu labele murdare după ce a fost ,,plimbat” prin toate gunoaiele din cartier ? Cum poți să faci baie în aceeași cadă cu javra și să mai ai pretenția că ești un ,,intelectual”?! Cum te respecți tu ca și ființă omenească, unde
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
poți să locuiești în aceeași cameră cu un animal, să dormi în același pat în care vine și javra cu labele murdare după ce a fost ,,plimbat” prin toate gunoaiele din cartier ? Cum poți să faci baie în aceeași cadă cu javra și să mai ai pretenția că ești un ,,intelectual”?! Cum te respecți tu ca și ființă omenească, unde îți este demnitatea de om, dacă îți petreci timpul și consumi o mare parte din energie doar pentru a slugări o javră
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
javra și să mai ai pretenția că ești un ,,intelectual”?! Cum te respecți tu ca și ființă omenească, unde îți este demnitatea de om, dacă îți petreci timpul și consumi o mare parte din energie doar pentru a slugări o javră ?! Cei care manifestă o atracție bolnavă pentru cîini (doar pentru cîini, eventual pisici - care nu au carnea propice consumului), în ipocrizia și prostia lor susțin sus și tare că cei ca ei, cei care ,,iubesc animalele” sînt niște oameni foarte
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
că așa stau lucrurile și istoria ,,le dă dreptate”. Mai toți marii criminali din istorie, marii călăi ai popoarelor au fost și ,,mari iubitori “ și desigur ,,buni la suflet “. Și Hitler era mare iubitor de animale, și el avea o javră pe nume Blondi despre care se spune că ținea mai mult ca la oameni. Cu siguranță că și Hitler a fost ,,bun la suflet” ! Iar în legătură cu generațiile trecute deja prin viață, pot să afirm cu tristețe că prea mulți oameni
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
chiar fac asta, și când le pică un loc mai bun, chiar sezonier, dispar în ceață. Din cauza comportamentului iresponsabil n-au mai nimic și nu se sfiesc să fure sau să tâlhărească. Toți vor să plece afară unde-s niscaiva javre cu colaci în coadă ! De fapt nu știu ce înseamnă să muncească, deși le-ar place să fie băgați în seamă. Pe la acest grup de presă au trecut și destui netrebnici pu și pe chiul și furtișag, lenoși până la marginile suportabilității. Cum
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
toată murdăria și mizeria. El denunță substanța abjectă a poeziei neangajate, vorbește mereu despre „nămolul”, „cenușa”, „stârvul cuvintelor” etc., discreditează poemul, avertizându-și cititorul că există cuvinte „care-ți vin brusc pe buze ca o viespe/altele împânzesc pagina ca javrele pe uliți târzii/ haite fără stăpâni”. Lirica este axată pe această obsesie a cuvântului-vers ce devine chintesență a sensului existențial contemporan. E o încercare de a scormoni în măruntaiele acelei ființe care e poezia și cu care el însuși se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
dus am fost din sediul poliției și am luat-o din nou la deal. Am ajuns la o casă unde un câine feroce, care lătra și se zbătea, era legat cu lanțul pe o sârmă întinsă. Am prins momentul când javra asta mare s-a mutat dintr-un capăt al sârmei în celălalt. Domnule, norocul meu! La capătul de unde fugise câinele era o scară care urca la podul șurii. Am urcat repede scara și în pod la capătul celalalt era niște
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
procurorul proceselor* de la Moscova: „Trageți în acești câini turbați![...]. La dracu’ cu hultanul Troțki ale cărui bale veninoase întinează marile idealuri ale marxism-leninismului! Să nu li se mai permită să facă rău acestor fățarnici, acestor măscărici, acestor pigmei nemernici, acestor javre, acestor potăi, care îndrăznesc să-și arate colții elefantului![...]. Să terminăm odată cu aceste jalnice corcituri de vulpi și de porci, cu aceste hoituri împuțite!” Teroarea e necesară bunei funcționări a limbii de lemn care întruchipează puterea „Partidului” și capacitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asumă rolul de povestitor și uneori se adresează cititorului prin propoziții interogative ("Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? ", ironia "te joci cu marfa omului", sau altădată când moșul cel poznaș din iarmaroc este considerat "nebun" și "javra dracului". Memorabilă este ironia Smarandei care, fără a cunoaște adevărul în legătură cu pupăza, își înțeapă cumnata cu vorba împăciuitoare, cu două înțelesuri (Ion Rotaru). Mătușa Mărioara venise spre cumnată-sa "c-o falcă-n ceriu și una în pământ", fiind o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simultan pe gură, spre panica subliminală și oroarea aceluia. Un Savaonarola se naște în elogiul spiritului și în detrimentul sexului, predică ce nu este întrecută decât de verva expresivă cu care îl veștejește pe liderul băieților de la "Cantemir" travestit în curvă, javră, putoare, târâtură, precum și de imaginarul punitiv al victimei acelei agresiuni homoerotice: Lulu este sortit să cadă pradă păianjenului monstruos, bineînțeles în vis. În realitate va muri peste ani, alunecând sub roțile unui tramvai. Imaginile orbitoare tip Van Gogh alternează cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rătăceau desculți prin preajma lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la vederea lor. Câini schilozi mâncau din traista unui prostănac care se puse a-i da sfaturi străinului cum să-și vândă marfa. Sub privirea lui, javrele turbate îl sfâșiau pe nătângul care îndrăznise să-și recupereze desaga. În piață, călătorul era acostat de cămătari și vânat de negustori cu ocaua măsluită. Locul viermuia a marafeturi și mișmașuri... Peste tot, mustea a viclenie și mârșăvie. Tocmeala răspândea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pămînt", fr. monsieur [mös΄jö] "domn", rom. iar-nă [΄jarnə], dan. hj(lp [jälp] "ajutor", sued. böja [΄böja] "a încovoia" ( = consoană fricativă prepalatală sonoră: neer. horlage [x(΄lo:(ə] "ceas", pg. janela [(ə΄nεlə] "fereastră", fr. juillet [(ü΄jε] "iulie", rom. javră [΄(avrə] k = consoană oclusivă velară surdă: dan. kold [k(l] "rece", neer. komen [΄kome] "a veni", germ. können [΄könən] "a putea", engl. duck [d(k] "rață", pg. carro [΄ka(u] "mașină", it. casa [΄kaza] "casă", norv. kart [kat] "hartă", sued
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în vremea de calm meteo centrat pe regiunea lui, omul-literatură epuizat în cîteva minute, ce face restul zilei? a treia oară gîza, nu poate fi aceeași! prin reinterpretare pămîntul și nădejdea fac un efort final cu mine, sare cu piper javra corcită cu lup alsacian, părul stăpînului la fel, știrb, frumoșii nebuni ai marilor orașe, picioarele telescopice, pantalonii și scurta de blugi, cum blasfemiază Cezar Ivănescu, Eminescu-i Dumnezău / Iar eu mi-s profetul său! soare pe cracii șinelor ramificate, fug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Cristi i se înmoaie picioarele, căzând în genunchi. — Trebuie să învățați să vă purtați mai întâi, domnule Vasile. Aici vedeta localului sunt eu, nu dumneavoastră. Și mie nu îmi place să mi se vorbească în răspăr, mai ales de către o javră ca dumneata ! Și, mai ales, nu îmi place să fiu întrerupt. Am înțeles, domnule... — Am înțeles, să trăiți, și mai tare și mai clar, te rog. Cristi se ridică în picioare, dar nu spune nimic. Încă o lovitură cu patul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
îndată ce-a intrat pe ușă, Hartley a și dispărut. Într-o secundă s-a strecurat, ca un șoricel, în dormitor și a închis ușa după ea. (În dormitorul mare, nu în cămăruța unde avusesem convorbirea cu Ben.) Câinele, ditamai javră, continua să latre, ca un acompaniament la cele ce se petreceau în hol. Ben se retrăsese spre ușa camerei de zi, Gilbert se sprijinea de ușa din față, acum închisă, Peregrine examina furios portretul cavalerului în armură, James se uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Încercați la noapte... Ambii sunt, până la urmă, acceptați. Dar sunt și unii care vă sar În ochi. Unul e câinele. Față de care sunteți cam „șpanchi“: Țineți În casă ditamai dulăul - de rasă - dar dați cu piciorul Într’o amărâtă de „javră“. E vorba, totuși, de aceeași specie... Vedeți voi? Cât de tehnologizați ați fi, n’ați putut niciodată să vă izolați total de Natură. Firesc, lângă voi s’au apropiat alții. Zisele specii antropofile, iubitoare de oameni, spuneți voi În infatuanta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a zis domnul Gabor lui Spirescu -, de toți se ia. Mic și rău.“ Atât le-a trebuit bătrâneilor. Până s-a spart grupul de la mesele de șah, pe la unsprezece noaptea, toate javrele din parc aveau nume. Și, bineînțeles, grupuri de simpatizanți. Ce-i ciudat e că nici până atunci nu fusese zi de la Dumnezeu ca un pensionar să nu se înjure cu altul din cauza câinilor. „Iar i s-a făcut de călăreală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]