292 matches
-
Hudson. Suspectul tocmai a reușit să iasă din perimetru prin partea de est a pieței. Se află acum pe West End și se apropie de strada 78. Merge spre nord. Nu are niciun mijloc de locomoție, circulă pe jos... Poartă jeanși, un tricou albastru cu sigla Harley Davidson. Are părul negru, lung și prins în coadă sub o șapcă de piele neagră. Nu pare să aibă vreo armă... Îl pierd în mulțime... Toate unitățile disponibile și toți agenții, răspundeți! Motociclistul! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pregătea să o deschidă, când auzi o voce cu un puternic accent spaniol cerând ajutor. - Ce se întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca distrusă și începu să gonească direct spre ea. - Hei, îl somă Sachs. Nu păru să o audă. Se aplecă pentru a trece pe sub banda galbenă care sigila zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acoperit acesta. Capitolul XXVI Un agent NYPD foarte pus pe treabă se grăbi pe o alee din West Side, auzind probabil un sunet ciudat sau văzând ceva suspect. Douăzeci de secunde mai târziu, un bărbat îmbrăcat cu o geacă subțire, jeanși strâmți și cu o șapcă de baseball ieși de pe aceeași alee. Părăsind rolul agentului de poliție Larry Burke, Malerick începu să meargă cu pas hotărât pe Broadway. Privindu-l și observând cum privea în jurul său pe stradă, ai fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai mințit. - Nu te-am mințit! - Nu mi-ai spus cu ce te ocupi. E totuna cu a minți. - Mamă, sunt banii câștigați de mine! - Minciuna se plătește. Cu un efort destul de mare, își îndesă banii într-un buzunar al jeanșilor, bine ascuns de burta care se revărsa peste el. Ezită pentru o clipă. - Bine, îți dau 10 dolari înapoi. Dacă îmi zici ceva. - Ce să-ți zic? - Să-mi zici dacă l-ai văzut pe tatăl tău cu Tiffany Loam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pomenită, care dezvoltă relații strânse între ostatici și răpitori, ajungându-se uneori la simpatie și chiar iubire. - Când l-ai văzut ultima oară? întrebă Sachs. Acum că testul practic se terminase, abordase o ținută mai puțin riguroasă - o pereche de jeanși și o bluză tricotată de culoare verde. - La spital, în salonul pentru cei cu arsuri. Acum trei ani. La început, mergeam destul de des să-l vizitez, dar nu vorbea decât despre faptul că avea să se răzbune pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea în plămâni. Văzu un genunchi la câțiva centimetri de fața ei. O lovi în obraz și rămase imobilizat acolo. Simți miros de jeanși murdari, văzu un bocanc scâlciat la câțiva centimetri. Vă rog! Nu mă lăsați să cad! Apoi își dădu seama că se putea foarte bine chiar să fi căzut deja. Capitolul XXXI Îmbrăcat într-o uniformă de hamal, care se asemăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lungi ovații și după un bis, în timpul căruia se deghizase într-o femeie bătrână și pipernicită și apoi revenise la costumația inițială („Bătrânul devine tânăr... tânărul bătrân”ă, părăsi scena. Cinci minute mai târziu, apăru în sală îmbrăcată lejer în jeanși și o bluză albă pentru a-și saluta prietenii. Un angajat al magazinului puse la dispoziție o masă cu vin, cafea, apă minerală și prăjituri. - Whisky nu? întrebă Rhyme, uitându-se la masă ieftină. - Regret, domnule, răspunse omul cu barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
clădiri din centru și se postă în fața uneia dintre uși, așteptând. Părând foarte apatic, ca un îngrijitor care urmează să înceapă tura de noapte. După câteva minute de așteptare, ușa se deschise și o femeie ieși din clădire, îmbrăcată în jeanși și o bluză albă și cu o servietă în mână. O salută printr-un gest al capului. Femeia îi zâmbi, dar închise ușa în urma ei, spunând că îi pare rău, dar nu putea să îl lasă înăuntru, speră că înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la început, poate chiar avea sub treizeci de ani. La o evaluare fulger — perfecționată de-a lungul atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă — constată numai lucruri bune. Pulover din bumbac cu croială migăloasă, dar casual, peste o cămașă albă. Jeanșii de calitate erau din fericire fără tăieturi, decolorări excesive, înscrisuri, ținte, broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam strâmți. Oricum, dacă aveai de gând să seduci un european, jeanșii strâmți erau un risc al meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam strâmți. Oricum, dacă aveai de gând să seduci un european, jeanșii strâmți erau un risc al meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații hotelului Costes, Emmy zâmbi. — Mă cheamă Emmy, spuse ea. El surâse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy, spuse ea. El surâse și-i întinse mâna. N-avea verighetă, unghii roase sau lăcuite — numai semne bune. — Paul Wyckoff. Am auzit din întâmplare ce ți-a spus măgarul ăla... Fir-ar să fie. Era clar ca bună-ziua: în ciuda jeanșilor clasici, a bunelor maniere și a dorinței ei arzătoare de a nu fi așa, Paul vorbea engleză cu accent american. Era indiscutabil născut și crescut în State sau, poate — în cel mai exotic dintre cazuri — în Canada. Era dezamăgită amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spună. Când mâna ei o atinse pe a lui, simți cum i se zbârlește părul pe brațe. Era imposibil să nu recunoști că el arăta colosal, mai ales că era îmbrăcat exact în același stil (blazer negru, cămașă albă și jeanși) ca și Toby. Dacă mai devreme Toby arăta destul de atrăgător, acum, când stătea lângă Dean, prin comparație, semăna izbitor cu o piticanie. Adrianei îi veni în minte o imagine penibilă: fotografii cu Toby și Dean, unul lângă altul, la rubrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
n-a mai avut curajul să se privească în oglindă. Știind că n-ar face decât să izbucnească în plâns dacă și-ar permite luxul să rămână să facă un duș, își trase pe ea o pereche de chiloți curați, jeanșii și o cămașă, apoi își strânse părul încâlcit într-un coc. Doar se spălă pe dinți și, după ce tremină treaba asta, Leigh strânse din dinți ca să nu plângă și deschise ușa. El stătea în prag cu un tricou și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
albastră și o cămașă albă cu nasturi și, chiar când auzi închizându-se dușul, se încălță cu mocasinii ei clasici în locul pantofilor cu tocul înalt pe care îi purtase în ultimele săptămâni. Când Rafi aparu îmbrăcat într-o pereche de jeanși curați și o cămașă albastră, Emmy stătea pe pat, cu un aer serios, și se uita prin agenda ei, încercând să pară distantă și preocupată. Rafi se opri în fața ei, îi strânse părul într-o coadă de cal și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Crescusem În Avon, Connecticut, ceea ce Înseamnă că În liceu practicasem diverse sporturi, luasem parte la Întruniri de tineret și „ceaiuri dansante“ În case frumoase stil ranch, atunci când părinții respectivului coleg erau plecați de acasă. Purtasem pantaloni de trening la școală, jeanși la petrecerile de sâmbătă seara și bluze cu mâneci bufante la petrecerile dansante semiconvenționale. Iar facultatea! Ei bine, aceea fusese o lume de-a dreptul sofisticată În comparație cu liceul. Universitatea Brown oferea nenumărate tipuri de activități, cursuri și grupuri speciale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu rame subțiri de metal fără de care era aproape orb. A sunat cineva azi dimineață, sau doar am visat? — N-a fost un vis, am zis eu și m-am strecurat Înapoi sub plapumă, deși Îmi trăsesem deja pe mine jeanșii și un pulover pe gât. Am avut grijă ca părul meu să nu-i ude perna. Lily era la telefon, am continuat. Tipa de la resurse umane de la Elias-Clark a sunat la ea acasă pentru că le-am dar numărul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și să am casa mea. Când am intrat pe aleea casei În care copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea mă simțeam frumoasă. Spontană și Înfrigurată și proaspătă am dat ușa de perete și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nouă ne place la nebunie să o vedem pe la noi, așa că bun venit În echipa ei! A rânjit. Am rânjit. Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit și pe olive și pe gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit și pe olive și pe gri. Fuste și jachete din denim și chiar câteva perechi de șosete s-au revărsat din punga aceea, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu am rămas holbându-mă la ele: erau acolo haine cât pentru Întreaga garderobă a patru sau mai mult preadolescenți. Cine dracu’ erau Cassidy și Caroline? m-am Întrebat eu cu ochii la catrafuse. Ce persoană care se respectă poartă jeanși Tommy Hilfiger - În nu mai puțin de trei culori? Probabil că aveam un aer total abulic, pentru că Leanne s-a Întors anume cu spatele În timp ce așeza toate hainele Înapoi În pungă și mi-a spus: — Sunt convinsă că fiicelor Mirandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care am pus mâna se revărsa până la podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu o curea gigantică din piele maro, iar alta era confecționată dintr-un soi de material sclipitor, argintiu, cu dublură tot argintie, dar ceva mai opacă. Ce naiba să facem noi cu toate astea? — Sfinte Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În alta În pantalonii reiați maro, foarte mulați, pe care Îi purta. Îmi spusese În ajun că ar trebui să mă gândesc serios să-mi cumpăr și eu o pereche, poate chiar zece, acesta fiind unul dintre puținele genuri de jeanși sau reiați pe care Miranda accepta ca personalul ei să Îi poarte. Reiații și M.J. erau OK, dar numai vinerea și numai cu pantofi cu toc. — M.J.? — Marc Jacobs, m-a lămurit ea exasperată. Ei bine, cu camerele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În clipa asta. Andrea poartă adidași, pentru numele lui Dumnezeu, adidași roșii, iar Ea ajunge aici dintr-o clipă În alta. OK, mersi. Abia atunci am observat că În cele patru minute cât fusesem plecată Emily reușise să-și schimbe jeanșii prespălați pe care Îi purtase până atunci cu niște pantaloni din piele și adidașii cu pantofi cu vârf decupat și cu toc. Făcuse, de asemenea, ordine În tot biroul, aruncase prin sertare tot ce fusese pe birourile noastre și Îndesase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capătul celălalt al mesei, iar un bărbat Înalt, cu figură aspră, păr argintiu și un nas care se lățea pe toată fața citea ziarul. — Mamă, spune-i că nu poate intra pur și simplu În camera mea să-mi ia jeanșii! Nu vrea să mă asculte, se ruga una din fetițe de Miranda, care lăsase furculița și lua o Înghițitură dintr-un pahar În care știam deja că e apă San Pellegrino cu lămâie, așezat În partea stângă a mesei. — Caroline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]