292 matches
-
pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația picura de-a dreptul de pe el, stropi mari atârnându-i și căzându-i de pe nas, bărbie, chiar de pe manșetele jeanșilor. Pic pic pic pic. — Patru, am spus. Îmi tremurau mâinile. Nu știam ce să fac. — Știți că sunt mort, nu-i așa? spuse Nimeni. Uitați. Întinse palma. De pe vârfurile degetelor, cu un răpăit egal, îi picura un lichid. Pic pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni erau din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată, părul într-o ordine perfectă, jeanșii scumpi îi veneau ca turnați. — Ce noroc, zise el. Din câteva opintiri dureroase m-am ridicat în picioare. Avusesem noroc, într-adevăr. Dictafoanele mă salvaseră, dar pentru a rămâne pe mai departe în siguranță, pentru a ține luxofagul lui Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am ridicat privirea. — Și începe să faci ce ți se spune, zise ea, sau te las în urmă. Se întoarse și o porni pe peluza lungă într-o alergare susținută. M-am ridicat în picioare, mi-am șters mâinile de jeanși, am luat țigara, am așezat-o cu grijă între buzele uscate și am tras de câteva ori din ea pentru a nu se stinge. Agățându-mi pe mână geanta de piele a lui Nimeni, am luat-o în pas alert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la timp pentru aterizarea amortizată de suspensii. Nu foarte departe în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de electrice purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul indiciu. Am deschis șifonierul și am tras afară perechi de jeanși și pantaloni largi, haine groase și bocanci, formând un maldăr pe podea. — Sau poate mi-ai putea spune dracului direct. Ce zici de asta? Merit să aflu de ce sunt așa, nu? Merit să știu de ce m-ai transformat în ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de câteva ori, așa cum scuturi un glob de cristal. Fâșiuțele dinăuntru foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar nimic altceva nu se schimbă. M-am dus la perete și m-am așezat cu spatele lipit de el, simțind podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu, Orpheus stătea tăcut aidoma colajului de nimicuri care și era. Abia vedeam coastele îmblănite ale lui Ian cum ridicându-se și coborând încet, parcă fără nici o grijă pe lume. Am scos un suspin pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe cea de surpriză, și se înstăpâni asupra atenției mele. Piciorul îmi era ud pe-o parte. M-am uitat în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să formeze un lac lung și subțire pe podeaua de ciment. Piciorul îmi era ud pe o parte. Ca o explozie derulată invers, ultimele câteva ore se restrânseră rapid într-un singur punct distinct. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din lumea occidentală, ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Crescusem În Avon, Connecticut, ceea ce Înseamnă că În liceu practicasem diverse sporturi, luasem parte la Întruniri de tineret și „ceaiuri dansante“ În case frumoase stil ranch, atunci când părinții respectivului coleg erau plecați de acasă. Purtasem pantaloni de trening la școală, jeanși la petrecerile de sâmbătă seara și bluze cu mâneci bufante la petrecerile dansante semiconvenționale. Iar facultatea! Ei bine, aceea fusese o lume de-a dreptul sofisticată În comparație cu liceul. Universitatea Brown oferea nenumărate tipuri de activități, cursuri și grupuri speciale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu rame subțiri de metal fără de care era aproape orb. A sunat cineva azi dimineață, sau doar am visat? — N-a fost un vis, am zis eu și m-am strecurat Înapoi sub plapumă, deși Îmi trăsesem deja pe mine jeanșii și un pulover pe gât. Am avut grijă ca părul meu să nu-i ude perna. Lily era la telefon, am continuat. Tipa de la resurse umane de la Elias-Clark a sunat la ea acasă pentru că le-am dar numărul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și să am casa mea. Când am intrat pe aleea casei În care copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea mă simțeam frumoasă. Spontană și Înfrigurată și proaspătă am dat ușa de perete și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nouă ne place la nebunie să o vedem pe la noi, așa că bun venit În echipa ei! A rânjit. Am rânjit. Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit și pe olive și pe gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit și pe olive și pe gri. Fuste și jachete din denim și chiar câteva perechi de șosete s-au revărsat din punga aceea, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu am rămas holbându-mă la ele: erau acolo haine cât pentru Întreaga garderobă a patru sau mai mult preadolescenți. Cine dracu’ erau Cassidy și Caroline? m-am Întrebat eu cu ochii la catrafuse. Ce persoană care se respectă poartă jeanși Tommy Hilfiger - În nu mai puțin de trei culori? Probabil că aveam un aer total abulic, pentru că Leanne s-a Întors anume cu spatele În timp ce așeza toate hainele Înapoi În pungă și mi-a spus: — Sunt convinsă că fiicelor Mirandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care am pus mâna se revărsa până la podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu o curea gigantică din piele maro, iar alta era confecționată dintr-un soi de material sclipitor, argintiu, cu dublură tot argintie, dar ceva mai opacă. Ce naiba să facem noi cu toate astea? — Sfinte Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În alta În pantalonii reiați maro, foarte mulați, pe care Îi purta. Îmi spusese În ajun că ar trebui să mă gândesc serios să-mi cumpăr și eu o pereche, poate chiar zece, acesta fiind unul dintre puținele genuri de jeanși sau reiați pe care Miranda accepta ca personalul ei să Îi poarte. Reiații și M.J. erau OK, dar numai vinerea și numai cu pantofi cu toc. — M.J.? — Marc Jacobs, m-a lămurit ea exasperată. Ei bine, cu camerele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În clipa asta. Andrea poartă adidași, pentru numele lui Dumnezeu, adidași roșii, iar Ea ajunge aici dintr-o clipă În alta. OK, mersi. Abia atunci am observat că În cele patru minute cât fusesem plecată Emily reușise să-și schimbe jeanșii prespălați pe care Îi purtase până atunci cu niște pantaloni din piele și adidașii cu pantofi cu vârf decupat și cu toc. Făcuse, de asemenea, ordine În tot biroul, aruncase prin sertare tot ce fusese pe birourile noastre și Îndesase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capătul celălalt al mesei, iar un bărbat Înalt, cu figură aspră, păr argintiu și un nas care se lățea pe toată fața citea ziarul. — Mamă, spune-i că nu poate intra pur și simplu În camera mea să-mi ia jeanșii! Nu vrea să mă asculte, se ruga una din fetițe de Miranda, care lăsase furculița și lua o Înghițitură dintr-un pahar În care știam deja că e apă San Pellegrino cu lămâie, așezat În partea stângă a mesei. — Caroline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jos, ca să am ocazia de a-l analiza când se apleacă să o ridice. Țigara a aterizat la câțiva centimetri de pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele pantofilor lustruiți, iar marginile lor erau ușor destrămate din cauza contactului repetat cu tălpile pantofilor. O centură neagră, probabil Gucci, dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
panică și săream direct din pat sub duș. Urma o scurtă luptă cu dulapul, de regulă Între 6:31 și 6:37 a.m. Lily, care nu era nici ea te miri ce expert În materie de modă, cu veșnicii ei jeanși, cu puloverele decolorate L.L. Bean și cu colierele ei de cânepă, spunea de câte ori ne vedeam: „Eu tot nu pricep ce porți tu la serviciu. E vorba de revista Runway, pentru numele lui Dumnezeu. Hainele tale sunt drăguțe, ca ale oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sută, dar, cum tu lucrezi pentru Miranda, m-aș mira să-ți ia vreun ban pentru ceva. Nu văd nici un motiv ca stilul tău Gap să continue. Nu i-am explicat faptul că a purta Nine West În loc de Manolo, sau jeanși care se vând la sectorul pentru copii de la Macy’s, dar care nu puteau fi găsiți nicăieri la etajul opt În paradisul garderobei sportive de la Barney’s, reprezentase modul meu de a arăta lumii că nu fusesem sedusă de stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scumpo, știu. Hai să luăm un taxi până la tine acasă, bine? Crezi că poți? A Încuviințat din cap, după care s-a aplecat cu un gest firesc și a Început să vomite. Pe cizmele ei maro și puțin și pe jeanși. Dacă m-ar vedea fetele de la Runway cu prietena mea cea mai bună, am gândit eu aproape involuntar. Am așezat-o pe un pervaz care nu părea să aibă sistem de alarmă și i-am ordonat să nu se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din birou timp de două săptămâni Întregi (petrecea una la Milano, una la Parisă și mă Încânta cu deosebire faptul că aveam să scap, cu un drum, și de Emily timp de o săptămână. Viziuni cu hamburgeri cu slănină, cu jeanși sfâșiați În stil neprofesionist și În pantofi fără toc - la naiba, poate chiar adidași - mi s-au bulucit În cap. — De ce numai În octombrie? — Păi, nu e lipsită de ajutor acolo. Cei de la variantele italiană și franceză ale revistei Runway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
caramel, cealaltă antracit, ambele lungi, cu talie joasă, dintr-o lână incredibil de moale. O pereche de pantaloni maro din piele, marca Gucci, dădeau impresia că sunt În stare să facă din orice grăsună un fotomodel, În vreme ce două perechi de jeanși Marc Jacobs, perfect prespălați, păreau croiți anume pentru mine. Erau acolo și opt sau nouă articole pentru partea superioară a corpului, de la un pulover pe gât Calvin Klein, mulat, până la o ie foarte subțire, marca Donna Karan. O fustă senzațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi clătisem gura cu Listerine, a sunat interfonul. — Bună, stați așa că vă deschid imediat. Două minute mai târziu s-a auzit un ciocănit la ușă și, În locul părinților, În prag a apărut un Alex cam șifonat. Arăta nemaipomenit, ca Întotdeauna. Jeanșii decolorați atârnau pe șoldurile ca și inexistente și tricoul bleumarin cu mâneci lungi era mulat exact cât trebuie pe corp. Ochelarii Înguști, cu rame metalice, pe care Îi purta când nu putea suporta lentilele de contact, Îi erau proptiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]