271 matches
-
cu mine Însumi, acceptându-mi existența, cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul ei, se jeluiesc după Îndepărtata și trandafiria tinerețe. Bătrânețea, această fază biologică și morală, este și sediul tuturor ieremiadelor care, precum le arată și numele, Încep cu vechea și augusta Biblie, acel vanitas vanitatum, viața ce se profilează deodată și ireversibil ca sediu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
putut vedea vicontele fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de culoare tenului saturnienilor. Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în 1850 într-un orășel care se trezește la viață, aflat chiar în pragul revirimentului. Găsește aici "străduțe în pantă, curățele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reînoirea a două privilegii: la 10 august 1472, domnul dă un nou privilegiu femeii lui Vindereu, deoarece vechiul privilegiu “s-au prăpădit în vremea ce au robit turcii Horincea”. Un nou privilegiu îi este dat lui Mihul Buzat, care se jeluise cu mare plângere că a pierdut privilegiul pe care îl avea de la Iliaș și de la Ștefan “când au venit Ali-beg și fratele său Schender-beg, și cu Țăpăluș și au prădat țara noastră până sub Lunca Mare”. În această perioadă domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde... la nouă jumate seara trebuie să fim acasă, discoteca se închide oricum la zece, iar babacii trebuie să știe cu cine-ai plecat, cine te aduce acasă, unde ești în orice clip-a vieții, că altfel încep să se jeluie cum se sacrifică ei pentru noi și ne pun pe masă și-n casă ce alții n-au și nici nu visează, cum ne vor binele și trag ca să ne fie nouă bine în viitor, să prindem repartiție aproape de oraș
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
talpă și 1 ferdelă de hamei...și se miră și alții, cum putem trăi». Teleki călca în picioare nu numai doleanțele iobagilor săi pe care-i disprețuia, dar făcea cele mai mari mizerii și boierilor privilegiați care și ei se jeluiesc astfel: - «Ne-a ocupat două mori și un loc de moară și le stăpânește, munții ni-i pășunează cu vitele sale, iar oile și vacile noastre nu le permite în munții noștri, deși din vechime a fost obicei să-și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
doi în platouri și le urmăream îndelung cu privirea. Atîtea fete frumoase, venite din toate colțurile țării!... Și țărăncuța aceea, venită de pe lîngă Bîrlad, timidă și retrasă, Anișoara parcă o chema, pe care o necăjeam cu toții, spunîndu-i să nu mai jeluiască vaca lăsată acasă. Ea rîdea copilărește și-și ducea vîrful degetului la gropița din bărbie... Studentule, mai du-te și tu să te odihnești după-amiaza, cînd sînt libere ospătarele..., îmi spunea cîteodată nea Ionică Vâslea, arătînd cu privirea spre fete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minciună! îmi strigă Vlad. Ea, arată cu privirea spre interfon, sugerînd că e vorba de Brîndușa, are măcar scuza că soțul ei a părăsit-o din nou... Știu doar eu, atît! spune Vlad încet, furios. Nu-i place să se jeluiască lumii de nefericirea ei în căsnicie. Te rog s-o lași în pace! Sfătuiește-o și pe ea același lucru. La dracu! înjură Vlad. Nu mai aveți loc în combinatul ăsta unul de celălalt?! Unde naiba o să mai încăpeți dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ziua aceea, aici, pentru ultima dată? Restul? Îl voi retrăi azi, cine știe cum, prin ceață; dar simt nevoia să te caut, deși am siguranța că nu te voi găsi. [...] Draga mea Mica, nu sunt o mamă bună. Mă tângui și mă jelui, în loc să-ți fiu sprijin. Sunt la o vârstă când Maica sta în vârful patului, Taica - Moșu B[ălăcioiu] - se plimba în halat gris-bleu pe drumul ce duce spre șoseaua mare, o vârstă la care bietul tata nu a ajuns. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tot pasul. Când lucrez În teatru, am sentimentul căutării a ceva imposibil de găsit, dar, În același timp, Îmi rămâne vie dorința de a continua. O anecdotă povestește despre o Întâlnire a lui Nastratin Hogea cu un om care se jeluia În Întuneric, la lumina unei lumânări, că i-a murit măgarul și nu mai știe cum să-și ducă viața mai departe de unul singur. La care Nastratin Îi spune: „Plânge cât poftești, dar ține aprinsă lumânarea!“. Oedipe la Opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de salcie! se stropșește Isaia. Iaca, am scuipat de deochi, bâiguie Negrilă. Da' turcii ceia nu mai vin odată, bre? se jeluiește Cupcici. N-ai grijă, vin ei! Vin! Ah! Cum îi aștept! Atunci o să-i plătesc! Cu vârf și îndesat o să-i plătesc! Pupa-l-ar mă-sa rece! se aprinde Cupcici. N-are cum, mă-sa s-a săvârșit... Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce?!... Sărmanul boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era "grec". Colegul nostru, Coromilas, foarte excitat în fruntea coloanei, vorbea tot drumul despre soarta îngrozitoare a sărmanilor eleni asasinați necontenit de bulgari. În piața centrală din Gradobor așteptau cei care mai supraviețuiseră, în genunchi, cu brațele ridicate spre cer, jeluind și bocind în hohote. Din șea, Coromilas adresează frumoase cuvinte de condoleanțe și îmbărbătare în grecește acestei grămezi umane care îl împresoară și-i sărută mîinile, mulțumindu-i... în bulgară! Stupoare generală: funcționarul turc care îi însoțea pe consuli le
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
geografice sau culturale? Pe americani - iertați-mi pleonasmul - nu-i interesează decât... americanizarea. Cu alte cuvinte, instalarea de baze militare și negustorești în lumea întreagă. Cei rămași pe dinafară din motive economice - Bulgaria, România (cu Basarabia?), Iugoslavia, Croația, Albania - se jeluiesc pe la porți, pe la ferești, își trimit cerșetorii, hoții și prostituatele ca pe o redutabilă avangardă în lupta lor pentru ocuparea ultimelor camere ale hotelului paradisiac. Și cum să nu-i înțelegi! Vor și ei să se bucure de civilizația care
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și conservație cu măsură, care sunt ale lui C. Negruzzi și Kogălniceanu și vor fi ale lui Maiorescu, e numai o varietate, literar vorbind, a operei umoristice. O veselie nestinsă o alimentează, fie că u scurt e pus să se jeluiască redacției, fie că se parodiază pumnuleanul-ciune: Plecăciune, plecăciune, Ciune, ciune, ciune, ciune! Arde-mi-te-ai pe-un tăciune, Ciune, ciune, ciune, ciune! Capitolul X POEȚI MINORI AL. SIHLEANU În 1855 V. Alecsandri scoase la Iași România literară, revistă săptă-mînală al cărei program
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de nivel oarecum tehnologic. Un exemplu ar fi obținerea varului în condițiile mai mult sau mai puțin favorabile din zona Vasluiului, așa cum este prezentată de Iacov Antonovici (1) în monografia mănăstirii Florești. în 1824, paharnicul, apoi banul Nicolae Sion, se jeluiește lui Vodă că, luând în arendă Floreștii și alte moșii „greco-mănăstirești”, l-a însărcinat, la rândul său, pe Ștefan Ciocan Mazil cu „căutarea” lor. Acesta s-a tocmit cu opt locuitori din Florești pentru 500 de chile de var și
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
All religions are one / Toate religiile sînt una sau Songs of innocence / Cîntece ale inocenței) au devenit o misiune spirituală prin care făurirea artistică de manuscrise care să arate străvechi era echivalentă cu recuperarea unei "lumi pierdute, poate aceeași lume jeluită de Percy și Warton" (Groom 1999: 205). În 1768, cam la un an după ce Chatterton și-a început ucenicia la Lambert, a fost inaugurat un pod nou la Bristol; acest eveniment l-a stimulat să trimită o contribuție la Felix
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
-n noi rămâi pe mai departe La Judecata Omului vei fi și dreaptă carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și tuturor legionarilor n-au putut jelui marginea mormântului. Doi ani trebuiau să treacă pentru ca împlinirea creștinească să aducă ruga la căpătâiul Lor. Apar primele semne Mormântul are o lungime de 11 metri și o lățime de 3 metri și jumătate. Adâncimea lui nu e mai mare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lacrima începe iertarea, lacrima e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte. Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre.” Petru C. Baciu Nu înstrăinați pământul E porunca-Testament! E avertisment și durere. Pământul e talpa țării. „De vrei să fii tu însuți și fruntea să nu-ți pleci Să ai un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
considerat, ziaristul a militat pentru propășirea provinciei sale, marginalizată în contextul României Mari. După cedarea teritoriului de dincolo de Prut, va scrie pagini mișcătoare, îndeosebi în gazetele „Raza” și „Basarabia” - adunate în parte în volumul Iubim Basarabia (1998) -, despre drama refugiaților („Jelui-m-aș și n-am cui”, „Să revăd Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
lucioasă tălpile unui bărbat. Afară, lumina și aerul mi s-au părut adevărate binecuvîntări. L-am dus pe tata în „casa cea mare” s-o vadă pe mama. A îmbrățișat-o peste sicriu și a plîns zguduit, jelind-o și jeluindu-se ca și în ziua precedentă la aflarea morții ei. La căpătîi, aranjîndu-i mai bine broboada, Lucica plînge liniștit. Mă stăpînesc cît pot să nu dau drumul hohotelor care îmi sfîșie pieptul. Preotul, dascălul și pălimarul „citesc” primul „stîlp”. Încep
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
între faptul că eu l-am sprijinit pe M. și presupusa lui înclinație pentru nevastă-ta?” Mergînd alături, alcătuiam o pereche ciudată. Cei ce veneau din față și cei ce ne depășeau încetineau pasul în dreptul nostru ca să audă de ce se jeluiește bărbatul cu păr alb. Vorbea despre sine ca despre cineva aflat la marginea prăpastiei. Se lamenta și amenința. „Mă distrugi cu gelozia ta”, i-ar fi spus nevastă-sa. Citînd-o, adăuga imediat: „Am s-o distrug, căci sînt dur!... Ha
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ajuns într-o situație fără ieșire, căzut în mâna (colții) inamicilor săi, care nu l-ar fi iertat, personajul, care, fără doar și poate, este o victimă a ticăloșiei Corbului, ticluiește un plan abil de a scăpa. Mai întâi, se jeluiește, pentru a-l impresiona pe Crocodil, acuzând răutatea fără margini a Hameleonului. După aceea rostește discursul impresionant, mai sus reprodus și comentat. După care trece la atac, dovedindu-se un bun diplomat. În acest mod, reușește ceea ce părea imposibil: să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întărise Domnul chiar atunci nu era încă stâlpit și Cămănarul este cu trebile Domniei la Țarigrad" (Cr. Bohotinului, p. 212, Acte, XV). „1659 iunie 10. Gheorghe Ghika scrie Vornicelului și Vătămanului și tuturor sătenilor din Munteni că i s-au jeluit Miron Bucioc și Nicolai Buhuși pe acei săteni pentru că li-au scos plugurile ce le trimisese să are la satul lor Dodești și li-au bătut plugarii. Acei din săteni care vor fi acolo pe locul lui Bucioc și al
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
său, dându-i-se carte spre a fi și el cunoscut de mazil." Acum când ei erau puși să îndeplinească diferite servicii care, firește, ieșeau din cadrul însărcinărilor lor de odinioară, înseamnă că și boieria lor scăpătase. Decăzuse cu totul. Drept urmare, jeluindu-se domnitorului Grigore A. Ghica, în anul 1777 (T.Codrescu, Uricar, vol.XV, p.3-6), avea să emită poruncă Domnească care punea în vedere ispravnicilor să nu mai dea asemenea însărcinări mazililor, pentru că ei nu puteau fi întrebuințați decât cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]