2,253 matches
-
teaștepți la o cascadă de giumbușlucuri, de la notoriul cabotin... Și totuși, e cel mai bun din spectacol. Cel mai discret, modern, profund. Dă clase unor grosiere precum Tamara, Dorina și Cesonia, cărora nici nu le mai dau numele Întreg, de jenă... L-am mai văzut pe Bibanu cîndva, grav, dramatic, În Familia Posket; și pe Bănică, sensibil, liric, În Mitică Popescu. Birlic avea geniu, În sclipirile-i tragice. Comicul impresionant În dramă merită toată admirația. Dramaticul cu talent comic, la fel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cosmică în care a fost inserat. Lumea nu e separabilă de om. Într-un carnaval, corpurile se amestecă indistinct în marele corp popular al speciei.“ Așadar, de la marele corp popular al speciei la individualizare. Fiecare pentru el. În Evul Mediu jena, rușinea era un concept fundamental diferit de ceea ce înțelegem noi azi. Necesitățile fiziologice erau executate cu o mult mai mare dezinvoltură. Murdăria nu există ca atare, în sine, nu e un fapt de la sine înțeles în nici o cultură. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la rândul meu, să fiu stimată. Își luă catalogul și ieși prima din cancelarie, îndreptându-se spre clasa unde avea oră, înainte ca soneria să anunțe sfârșitul pauzei. Toți cei prezenți au rămas perplecși. La o așa declarație deschisă, fără jenă, despre o problemă atât de intimă, nu se așteptase nimeni. Nici unul din cei prezenți nu a făcut nici un fel de comentariu. Dacă însă cineva ar fi avut timp să judece comportarea Simonei în clipa aceea de dezlănțuire, atât de dezinvoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
două femei necunoscute discutau cu aprindere o veste prinsă din zbor înainte de a intra în imperiul coafezelor. Cum nu avură răgazul necesar să dezbată in extenso deliciile noii știri, găsiră acum cel mai potrivit moment. Încinseră o convorbire scânteietoare, fără jenă și-și colorau din când în când savuroasele replici cu câte o rafală de râs molipsitor. Cum să nu crezi, Mia? Cea care mi-a spus lucrează la spital. Auzind cuvântul spital, Doina tresări, se prefăcu că nu ascultă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul acesta, să nu am niciun pic de control asupra stării emoționale? „Lăsați sacoșele și veniți pe scaunul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dea nimic de făcut, și el și mă-sa o să trăiască o mie de ani, se adaptează la orice situație, știu să se folosească de oameni, de lucruri, cum rămâne cu mine, se întreabă cu un sentiment de frică, de jenă, în sinea ei este nemulțumită de ceilalți, dar și ceilalți pot fi nemulțumiți de ea, unde scrie și cine îi garantează că ea e perfectă, se străduiește, vrea, dar asta nu înseamnă că a și reușit. Nu înseamnă că ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei, precum castelele clădite pe nisip, care nu rezistă nici timpului și nici intemperiilor naturii. A doua zi, trebuia să înceapă serviciul la secția de chirurgie. O săptămână întreagă făcu tot posibilul să n-o întâlnească pe Ina. îi era jenă să dea ochii cu prietena ei care, grijulie și cu o gentilețe născută, o avertizase asupra unui pericol iminent. Cine ar fi putut crede, cine putea să-și imagineze că Marcel cel manierat, care n-o mai scotea din prințesa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nu mă vrei, nu-ți plac? - Te rog să faci ceea ce ți-am cerut, te rog mult! Olga își dădu seama că Alex nu glumește, se putea vedea acest lucru din ton, din atitudine, din gestică. Fără să manifeste nici o jenă ea se ridică atunci din pat, zăbovi câteva clipe în aceeași ținută în fața lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând: Alex era un adevărat cavaler, voia ca totul să se desfășoare în noaptea nunții, și-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să-și grăbească pașii spre casă. I se părea că întreaga natură trăia tulburarea lui. Trase draperia grea, de catifea, pentru a se despărți de stihia de afară. Trezit la realitatea crudă, Alex încerca un soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de a nu fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite cu o dezinvoltură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pământ! Nu voi îngădui niciodată ca soția mea să devină roaba unui serviciu, să-și consume frumusețea și feminitatea alergând în fiecare dimineață pentru a semna o condică. Ea trebuie să fie o doamnă cu care să pot ieși, fără jenă, în lumea bună! Acesta era crezul mărturisit al domnului Victor Stamate. Olga subscrise cu sufletul ei însetat de o așezare, ce i se părea, după toate datele înscrise în fișa lapidară a expertului în finanțe, mai mult decât un noroc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Parcă voind anume să treacă peste un moment ce putea deveni stânjenitor, Victor se ridică de la locul lui și veni lângă Olga, voind să o sărute. Dorea ca și în acest fel să-și manifeste tandrețea. Ea pară cu o jenă simulată și îl rugă să fie decent, neuitând să-l avertizeze: - Să vezi ce pățești tu acasă! El se cuminți, dar parcă ar fi vrut, acum mai mult ca oricând, să grăbească plecarea din restaurant în așteptarea punerii în practică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e cazul, În penum bră), atenție la detaliile costumului, la rezistența ma chiajului, la intrarea, ori ieșirea textului său pe comentariul muzical... În fine, să nu uităm, există În majoritatea cazurilor și o dependență de reacția spectatorului; am asistat cu jenă la momente În care bietul histrion, chiar atunci cînd cîș tigase lupta cu compartimentele mai sus citate, o pierdea, Înainte de finalul reprezentației, pe cea cu publicul. Actorul serios, cel care caută Într-una, cel care nu se mulțumește cu victoriile
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tot manele!) și să pun ...J.S.Bach ; oare vor putea suporta concurența? N-o să fac nimic din tot ce-mi propun aici, firește; știți de ce? Fiindcă trăim Într-o lume În care statutul de intelectual te complexează. Și ți-e jenă să deschizi gura, atunci cînd nu ești printre alți nefericiți, de teapa ta...Mda... Citesc Într-un cotidian o cronică la un spectacol bucureștean cu o piesă de A. Schnitzler. Această cronică, realizez tardiv, nici n-ar fi apărut, dacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Întîmplat să văd inși plîngînd sau leșinînd. Fiindcă În sala de spectacol convenția e accentuată : În sala de cinema (ori În fața televizorului), ea dispare, treptat. Și-apoi, dacă un film te Îngrozește, schimbi programul imediat. La teatru parcă ți-e jenă să ieși din sală, Înainte de pauză... „Am În mine o mare disponibilitate de tandrețe și numai știu asupra cui s-o proiectez” - mărturisește Romul Munteanu, Într-un jurnal. Ce bine-l Înțeleg, oi, mati!... Vorbeam, recent, despre impresia extraordinară pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
astea, dacă nu le-o spui verde-n față, le intră pe-o ureche și le iese pe ailaltă. Câte fete bune n-am văzut eu pierzându-se așa, ehe! Vezi-ți, mă, Milenuțo, interesu' și las-o-ncolo de jenă! Că la nimeni nu i-a ținut de foame bunu' simț. Cu obrazu' și îndelicatețile te mănâncă câinii. Mai trebuie să mai ai și un pic de tupeu în tine." " După cum vorbești, cred că te străduiești ceva cu ea", face
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plămădească din moment în moment, decât frumusețea citatului rostit de mine. Evident, nu avea nevoie acuma de astfel de “degustări”. Greșești-zice el-Treptele sunt ca și parcurse. Totuși dta, cel puțin aici, la noi, ar trebui să te simți fără nicio jenă, castelan, domnule. Altfel nu reușești să duci la îndeplinire visul Principelui, adică să-i răpui acestuia, inamicul numărul unu. Pe cine să răpun? Replica mea pare cel puțin ca o palmă mai mult decât zdravănă, peste gură. După cum vezi, în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la Arcole, când Îi oprise pe austrieci să traverseze podul punând În capăt o plăcuță cu „Închis pentru consolidare“. Ca la Austerlitz, când lansase În noaptea dinaintea luptei zvonul că țarul va scumpi vodca În caz de victorie. Ca la Jena, când soldații lui, deghizați În stejari, se deplasaseră tiptil În spatele prusacilor, care sfârșiseră prin a se culca la umbră, fiind astfel luați ca din oală. În timpul bătăliei, adulmecase din nou mirosul de aftershave ieftin al inamicului, auzise nechezatul papucilor de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înțeleg de ce scrii dialoguri atât de proaste. Nu că descrierile sau scenele de acțiune ar fi mai bune, dar dialogurile tale chiar scârțâie ca Încheieturile unui reumatic. Vezi? Chiar și aici ai simțit nevoia să faci o comparație de toată jena. Încheieturile unui reumatic, puahhh... — Ai dreptate, a admis Kuznețov. Cred c-o să trebuiască să rescriu pasajul. — Sincer, cred c-ar trebui să te lași de meseria asta. — E imposibil. Deja am semnat un contract pentru următoarea carte. Vrei să știi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe fază, adică vreți să spuneți că m-am împiedicat și m-am lovit singur? Uite acolo, zice Gulie indicîndu-i cu mîna întinsă locul exact, pata aia maronie e sînge uscat, spune. Ochii Curistului se deschid mari chiar dacă simte o jenă deasupra pleoapelor, sînt un împiedicat, recunoaște, există vreo posibilitate să mă revanșez? O nimica toată, zice Roja, primul ajutor în doi timpi și trei mișcări, îl privește în ochi mai insistent, și din nou un gînd supărător i se cuibărește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de păr în plus, zise Roja. Trebuia să mi-o fi spus mai din timp, să-i fi avut de la bun început în mînă. — N-aveam de unde să știm, zise Tușica. Viața tumultuoasă ne luase mințile, eu n-am nici o jenă s-o recunosc. — în plus, amîndoi aveau mult mai multă experiență față de noi, zise Angelina. Mie cel puțin nici prin cap nu mi-a trecut că nu erau deloc interesați decît de propria persoană. — Am greșit cînd v-am băgat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Încercat să glumesc pe seama neglijenței mele. Când mi-a spus să ne Întâlnim „În circumstanțe diferite“, m-am gândit că, mă rog... Am schițat doar un gest stângaci. Dar a Înțeles ce vreau să spun, nu? Deși mi-era cam jenă de cât de prostesc mă comport, stând ca pe ace, cuprins de palpitații, trebuie să admit că eram doar pe jumătate sincer. Drept să spun, mă bucuram că ziua de vineri Începe să semene cu ce era mai demult: bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar vrea să vadă filmul din camera de proiecție. Având În vedere ce se Întâmplase Între noi, era o sugestie Îndrăzneață și Dora mă privi ambiguu. Nu-mi dădeam seama dacă se străduia să nu râdă sau dacă Îi era jenă În locul meu. Dar, În loc să spună ceva, aruncă niște priviri Într-o parte, dădu din cap aprobator, fără să scoată vreun cuvânt și urcă cu Else Oloaga, În timp ce eu lăsam ultimii spectatori să intre. M-am uitat la prietenul meu. — După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ea. Și oricum, n-aveam nimic de ascuns, nu? Dacă ea, o bine-cunoscută minette era dispusă să dezvăluie particularități ale vieții ei intime, cu siguranță că și eu, ca școlăriță necunoscută, ar trebui să pot face asta. Sau mi-era jenă să recunosc că o vizitasem la Hotel Kreuzer? Personal, Dorei Îi venea greu să creadă că dintre toți oamenii, tocmai eu mă simțeam rușinat de eternul feminin. De parcă n-aș mai fi fost acel Anton de care se atașase așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe picioare... ca, de altfel - mai e nevoie să spun? - și cuțitul de pâine cu care e amenințat propriul meu sânge când refuz să mănânc la prânz. Cuțitul! Cuțitul! Cel mai tare mă înnebunește gândul că ea n-avea nici o jenă sau, cât de cât, o reținere să recurgă la el. Din pătuțul meu, o aud trăncănind cu celelalte femei adunate în jurul mesei, la o partidă de mah-jong: Alex al meu a devenit așa de mofturos la mâncare, că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Gândurile lor rămaseră aceleași și nu mai avură despre ce vorbi, pentru că nu mai era nimic nou de descoperit. — Nu vrei cu adevărat să iau micul dejun cu dumneata, spuse ea, Încercând să fie rezonabilă și să alunge sentimentul de jenă provocat de tăcerea prelungită. Dar el nici nu voi să audă de soluția găsită de ea. — Ba da, spuse el, deși În vocea lui exista o nehotărâre care-i arătă că trebuia doar să fie decisă, să se ridice, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]