858 matches
-
în asemenea clipe, pare mai lung decât călătoria lui Marco Polo până-n China. Bărbații care îl zăresc clatină din cap cu compătimire. - Ți-a venit și ție rândul, huh? Iar purtătorul de flori, dacă le-ntâlnește privirea, dă din cap jenat și își mișcă maxilarul într-un zâmbet silit. - Well, cu toții trecem prin asta, nu? pare a zice mutra lui. Da, și nu există o singură școală care să te învețe cum să plimbi florile prin oraș. Ești pe cont propriu
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea () [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
la depou. I-am spui băiețelului că trenul se duce la nani, dar putem să-l vizităm puțin. Ne-am început plimbarea pe coridor și, la un moment dat, ne-am întâlnit cu un călător. După salut, părea că așteaptă, jenat, îndepărtarea noastră. Când am coborât din tren, văzându-l prin geamurile luminate, am înțeles de ce: căuta resturi alimentare în micile pubele de compartiment. Conductorul cel răbdător îl tolera și pe el, ca și pe noi, pasagerii iliciți de 15 minute
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
conformez uzului academic de-a elogia pe un înaintaș, mă văd silit să mă prezint cu unul de-afară, cu strămoșul meu și al unora dintre d-voastră, într’un sens mai larg strămoșul tuturor: țăranul român... Mă simt destul de jenat că viu în fața d-voastră să laud tocmai pe cel mai umil Român, și-mi dau seama că fapta aceasta nu e prea abilă. Când vorbești despre un om mare sau despre reprezentantul unei clase puternice, ai certitudinea că orice
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
mintea acasă??? Bine că prostia nu doare... Doamna Profesoară Bărbat se ridică în picioare. - Doamna Borchin, vă rog să plecăm. Nu se poate așa ceva. Nu pot să dau gradul I unei asemenea profesoare. - Să mai așteptăm, Doamna Profesoară, o rog jenată. Poate știe literatură. Știți ce? Mă duc eu și țin lecția de gramatică. Fac și rectificările necesare... - Vă rog... Ce idee salvatoare ați avut!. Chiar insist să mergeți dumneavoastră. Ora următoare era la clasa a V-a. „Vizită” de I.L.
RÂSU -PLÂNSU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342019_a_343348]
-
cât făcusem până la Saturn ... discuția fusese destul de banală,lăsând că între noi să rămână o discreție personala.Motivand un pas de dans, pe muzica cântecului lui John Lenon, Imagine , ce se auzea de pe terasa unui bar din apropiere, am lăsat jenat, să îi scape mâna caldă și fină , deși nu știam dacă voi mai avea o a doua șansă ... care nu s-a lăsat mult așteptată, deoarece brusc mi-a apucat mâna s m-a tras cu vigoare spre terasă barului
DESTIN DE FEMEIE.OANA ESCAPADA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342426_a_343755]
-
dansat cu el,după care a plecat.Am vrut să îl caut ca să-i vorbesc ,așa că vazandu-l că se duce în grădina,m-am dus și eu.Ajunsa acolo,am crezut că a plecat și m-am simțit puțin jenata dar și liniștită. -Hei,nu râde,să știi că nu îți mai povestesc nimic! -Scuza-ma ,dar e amuzant.Cum să te duci după cineva pe care abia l-ai cunoscut? -Poate că ai dreptate,dar eram așa de curioasă în privința
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
vadă tot, în scurt timp eram aproape epuizată. Și atunci s-a întâmplat: ajunsă în fața unui tablou de care mă îndrăgostisem din cărți și jpg-uri, mi-am dat seama că plâng. Discret, printre grupurile de turiști, mi-am șters jenată lacrimile și le-am înlocuit cu un rânjet de desen animat. Deși veneam după o cură intensivă de artă, aici, la Muzeul de Artă Flamandă din Bruges, era pentru prima oară când simțeam un tablou, înainte să-l gândesc și
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
aproape gata. Se termină ceremonia și sunt invitat la masa din stânga altarului pentru a nota datele necesare certificatului de botez. Pun la dispoziție preotului certificatul de naștere al copilului și datele despre părinți. Vine momentul în care mă simt foarte jenat și scot plicul în care pusesem 50 de lei. Nu sunt de acord cu taxele suplimentare percepute nefondat. Scot plicul din buzunar și îl pun pe masă, rostind: Părinte, mulțumim! Nu trec mai mult de câteva secunde, părintele ia plicul
„- Părinte, mulțumim, eu cred că aşa e bine…” Ce i s-a întâmplat unui naș de botez după ce a refuzat să plătească taxa de protecție divină () [Corola-blog/BlogPost/337913_a_339242]
-
mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic jenată, chiar dacă încerca să-și ascundă starea emoțională. M-am lăsat condus spre stația de tramvai și am refuzat, de a fi ajutat la bagaje. După cât era de subțire la trup așa cum se distingea prin pardesiul din stofă fină, asortat cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
vizita lui. - Ce-i cu tine pe aici, Marian? Ți-a răpit liniștea vreo medicinistă? - Se poate spune și așa. De ce nu? - Și cunosc cumva persoana respectivă? Din ce an este? - Desigur, în anul doi, spuse el misterios și totuși jenat. - Măi, măi, ca să vezi. Dar parcă la petrecere ai fost cu altcineva și nu era din facultatea noastră. - Da, am fost cu o amică din timpul liceului. Nu suntem prieteni intimi. Trebuia să apar cu cineva conform regulilor impuse de
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
ajungă la această familie! Zâmbi, imaginându-și ce ar fi zis coana Preoteasă: ,, a fost vrerea lui Dumnezeu”! Și poate că așa a fost. Se gândi să-și ia ,,la revedere ” și să plece, dar se opri și spuse, ușor jenată: -Știți, vreau să vă rog ceva. Despre cele petrecute.....nu aș dori să afle părinții mei...să nu-i îngrijorez și pe ei. Cred că pot conta pe tăcerea dumneavoastră și pe a domnului Petrescu! Vă rog mult!!!! iar doamna
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
-Evident, lăsați-mi plăcerea să mă mai cert puțin cu Papa, rânji Babacul. -Americanule, vezi să nu rămâi în urmă! strigă Patriarhul. Într-adevăr, camarazii începuseră coborârea, surprinzător de tăcuți, fiecare simțindu-se puțin vinovat de neînțelegerea timpului pierdut, dar jenat să ceară lămuriri celorlalți. Americanul își verifică ceasul reapărut pe mână ca prin minune. Constată că, spre deosebire de telefonul mobil, era tot funcțional. Cadranul arăta că trecuseră trei zile din momentul în care începuseră urcușul. Probabil că cei de la Hotelul Royal
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
cele mai erogene: pulpele, fesele, sânii și organul genital, care devenise o cavitate ce te implora să te prăbușești în ea. O dată, iarăși, din nou și încă o dată ... După un timp, relaxați și liniștiți, ne-am privit în ochi puțin jenați, dar plini pe dinăuntru, satisfăcuți și foarte fericiți. - Îți pare rău ? Mă întrebase pe un ton ușor malițios, dar - dincolo de asta - am recepționat cu un al șaselea simț, mulțumirea de sine specifică unei femei care a trecut prin câteva orgasme
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Mă bucur pentru Sydney. E o fata tare bună, iar David e perfect pentru ea. - Fata asta pur și simplu nu mă mai poate privi în ochi, comentă Carol. - Crezi că e complicea lui Daniel? - Nu! Dar simt că e jenată. Știe ceva și nu-l aprobă. - Nu vrei să intrăm la Regio să bem o cafea? propuse Miranda. - De ce nu? Oricum, nu mă pot concentra în magazine. Îmi vine să cumpăr numai biciuri, lanțuri și pistoale. - Ai putea să faci
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380407_a_381736]
-
bineînțeles. Acum, ea era o fostă optimistă care avea a naibii nevoie de o parașută sau un colac de salvare! Nu mai fusese niciodată în acea situație penibilă. Și oare de aia Sydney nu mai trecuse pe la ei? Era prea jenată să se găsească în aceeași încăpere cu blânda și amărâtă de Carol, care trăia într-o lume a ei imaginară? Nu, nu se putea să fi fost atât de oarbă! Dacă avea o calitate de care era mândră în mod
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
și o fată. Nici nu-ți închipui cât sunt de fericită ! Remus știa că fata ei, datorită liceului unde învăța, a rămas în localitate (la bunica ei), dar sub nici o formă nu și-o închipuia ... mămică ! - Bine dar..., se bâlbâi jenat, câți ani are fiica ta ? Trebuie să fie la școală încă ! - Șaisprezece ani, continuă Maria. Și ce-i cu asta ? S-a îndrăgostit de un băiat cu patru ani mai mare decât ea, el lucrează la un service-auto și s-
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
nepăsătoare, după care se retrăsese. Cât de rapid înlocuise Ștefan obiectul atenției sale! Excursia nu fusese, nici pe departe ceea ce își imaginase ea la început și își promise solemn că nu va mai participa la astfel de „experimente”. Se simțise jenată de excesul de alcool și pipăieli la care fusese martoră, de modul în care vedeau cu toții distracția. Nu era cu nasul pe sus, știa sigur că era o adolescentă care abia aștepta o îmbrățișare sinceră și un sărut. Doar că
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
mai degrabă relatarea mea despre un eveniment neplăcut. persoana a doua tace. jenă sau pur și simplu bun simț. simt că ceva nu e în regulă. tac brusc. realizez după o vreme că am plecat demult din dialogul actual. râd jenată. îmi cer iertare. primesc iertarea dar ceva în mine s-a rupt. ascult glasul cald mai departe. sunt departe de el, de mine, de prezentul obositor în care, pentru o fracțiune de timp, am părăsit un om, am părăsit poteca
O ZI OBIŞNUITĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344982_a_346311]
-
țuica. Îi veni să râdă. „E ca și cum aș da țuica, pe apă - își zise. Ce-ar mai râde păluga de Stemate, de i-aș spune!” Dându-și seama că zâmbește aproape cu toată gura, mergând singur pe uliță, își reprimă jenat surâsul ce-i împodobise, câteva clipe, fizionomia, privind totodată în stânga și-n dreapta, de teamă să nu-l fi văzut cineva „râzând ca prostu’ în târg”. De la distanță-l zări pe Neculai, poștașul, pedalând alene la bicicleta lui cea nouă
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
scaun, trăgând dintr-o țigară consumată pe jumătate. Cu aceiași mână în care ținea țigara îmi indică un scaun, semn să iau loc. Ceea ce am și făcut. Îndreptând privirile spre ea am observat un chip obosit, plin de durere, înlăcrimat. Jenat, am întins mâna după pachetul de țigări, crezând că gestul acesta ținea loc și de întrebare. Tocmai mă pregăteam să apăs degetul pe rotița randalinată a brichetei, când, am și auzit-o cum dă drumul unui hohot de plâns, răsucind
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
să ațipesc întinsă pe canapeaua vagonului, cu capul pus la Katy în brațe. Trupul ei cald mă făcea să mă simt, oarecum, protejată. Simțindu-i sânii, am fost tentată să îmi sug degetul, asemănător vremurilor în care abia mă înțărcaseră. Jenată, fie și numai de amintirile căzute valuri peste mine, am pus mâinile între genunchi și, în cele din urmă, am adormit. M-am trezit când se lăsase deja întunericul. Trecusem de Craiova. Când am privit pe geam, am avut impresia
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
pe toată lungimea peretelui sufrageriei o mobilă cu totul ciudată, mai mult o mașinărie, o instalație sofisticată cu sumedenie de monitoare, panouri de comandă, leduri, butoane, tuburi luminiscente, imprimante... A sesizat bătaia privirilor mele uimite și indiscrete și, nici măcar fals jenat, a tras ușa. „Mda, mi-am confirmat în gând după aceea, este un inventator, ori ca specialist, experimentează vreo tehnică...” Cu o proximă ocazie l-am derajat iar, acasă, a avut grijă să nu mai lase ușa întredeschisă, totuși, o
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
Lipsa de încredere a Cristinei o jignise. Era supărată pe ea și de acum încolo nu o va mai trata cu atâta deferență. Poate se arătase prea prietenoasă cu ea, prea ocrotitoare și fata se putea să se fi simțit jenată. Va vedea ea ce va urma dimineața când va veni în cameră. “Ce-ți este și cu dragostea”, mai reflectă ea fără să se gândească la ce simțăminte avea ea față de Gelu. “Dragostea este mai ceva ca o febră. Nimeni
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
de la serviciu și probabil vă deranjez de la masă. Aceasta este legitimația mea și o carte de vizită pentru dumneavoastră. E important. Un astfel de om nu sună la ușă cu intenții ascunse. - Poftiți înăuntru. Eram într-adevăr la bucătărie. Arată jenată spre șorț pe care și-l scoate un-doi, îl înghesuie în buzunarul conciliant al pardesiului și-l invită în sufragerie. Îi oferă un scaun, mută vaza cu flori, prea mare pentru o masă de dimensiuni modeste și care i-ar
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
Acasa > Impact > Istorisire > ADRIANA - ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL XV Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adriana chiar se simțea jenată de faptul că întârzia lângă Giacomo, știind că este așteptată cu masa de către gazdele din Viverone. Nu avea niciun interes să creeze o impresie proastă despre punctualitatea sa. Trecuse mai bine de o oră de când se despărțise de cei doi
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377833_a_379162]