307 matches
-
în ordinea apelului ne urcam în vagoane. Vagon după vagon se completează și se dă, toată marfa vie, în primirea pazei, securitatea. Urcați în vagoane, fiecare din noi ne căutam un loc. Ne asezăm pe sumarul bagaj, legat în pătura jerpelită... Obidiții sorții, înghesuiți în vagoane, treceam prin fața coloniei, care era așezată, față de calea ferată, la vest, pe o pantă lină în urcuș. Din mersul trenului vedeam toate barăcile, defilând parcă, prin fața noastră...Lăsam în urmă o viață hărțuită, un loc
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
tu să fii doar o tăcere și totuși spectatorul să înțeleagă tot ce nu poți să spui. Filmam într-un sat de pe Neajlov, unde se adunase tot praful Bărăganului, costumul meu venea direct din vechile magazii ale Buftei, o manta jerpelită care trecuse înainte probabil prin toate producțiile studioului și nu fusese spălată probabil de la Răsună valea. Avea un miros de vechi cu praf, ploșniță, nuci proaspete și vin roșu, că la finalul fiecărei zi de filmare mai stăteam așa îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași, ne-a introdus în universul Înghițitorului de săbii. În sală mai erau încă mulți uimiți ca mine și prinși în mreaja personajului lui Mircea Albulescu, proiectat pe ecran, măreț și degradat, impresionant și jerpelit, trist, pribeag și fascinant. Studentă pe atunci la Teatrologie, am înțeles și n-am înțeles peisajul ce mi se înfățișa, complexitatea de gânduri și păienjenișul de relații, de sensuri, de reacții. Anul următor aveam să mă număr printre primii candidați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ești fată, te înțelegi foarte bine cu băieții. Bancurile lor porcoase și provocările fizice nu te afectează, deși uneori nu înțelegi de ce te iau așa de tare peste picior. Une ori se uită la pieptul tău, apoi la pantalonii tăi jerpeliți și uită de sâni; te simți în siguranță, pentru că lucrurile nu se vor complica. Băieții consideră că ești deșteaptă, căci aprobi tot ce spun ei și ești în stare să ții ritmul cu fumatul, berile, cu statul în ploaie și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
găsit în 1939 mult schimbat. Mai înainte, remarcase Findlay, Wittgenstein se îmbrăca simplu, dar cu multă grijă și bun-gust. Acum însă, când l-a vizitat pe Findlay, portarului hotelului unde locuia în Cambridge Wittgenstein i-a apărut îmbrăcat atât de jerpelit, încât a ezitat să-l lase să intre. „Vârsta îl ajunsese din urmă în intervalul de timp din 1930. Părul lui era sur; nu mai arăta ca Baldur, zeul soarelui, ci ca un căpitan de vapor norvegian cu privirea pătrunzătoare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în foileton în ajunul revoluției de la 1848, și ale cărui episoade au ocupat luni întregi coloanele din "Journal des Debats". Primul personaj, aplecat asupra mesei de lucru, este un bătrîn cu "mască lividă", îmbrăcat într-o redingotă veche, ponosită și jerpelită, cu gulerul slinos. Umil, el prezintă interlocutorului său, un bărbat tînăr, cu privire scrutătoare, cu aer de superioritate, un teanc de mesaje, venite din toate colțurile lumii. Dictate de o voce seacă, răspunsurile sînt imediat transcrise într-un limbaj cifrat
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mă spăl bine cu apă de ploaie dintr-un butoi de tablă. Eram mulți copii, toți cam ca noi, săraci. Din case cu garduri înalte veneau alții, bine îmbrăcați și curați, și dacă intrau în mijlocul nostru, până seara erau la fel de jerpeliți și juliți ca noi. Dumneavoastră n-ați avut „fericirea” să fiți ca noi, copiii de după război, orice a-ți spune! Pe șesul acela întins, de unde se termina strada Bularga, de pe strada Sturza până hăt, la margine, cam unde este acum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fiul lui Constantin cel sugrumat și al Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare și de sub potcapul decolorat, care din negru cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai, Doamne, ce s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai scapi de ea, gata, Începi să arunci cu măsline, ăsta e primul semn... Beau Tămâioasă cu măslină În ea, e un fel de martini tămâios. Tu ai minte, mă? Intră În cârciumă violonistul cartierului, un moșulică amărât și jerpelit care cântă la urechile chefliilor ca să scoată de-o vodcă. Gicu Îi face semn să se apropie: Mai ții minte, măi, dragăăăăă Mărieeeee! Hai, bagă! Ai o bere de la mine... Violonistul clatină din cap, nu bea decât vodcă. Dar o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ani, zi după zi: am fost acolo, ducând copiii la pădurea Andronache, traversând calea ferată plină de păcură, făcând meditații peste meditații ca să pot supraviețui... Duminicile mergeam la talciocul popular de la 38 Râul Colentina, vindeam și cumpăram discuri în coperți jerpelite, cărți, țoale, dar mai ales căscam gura la tot ce era etalat pe jos, într-o mizerie apocaliptică, într-o mare de lume. Tocmai în acești ani, cei mai mizerabili ai ceaușismului, m-am găsit și eu să scriu poezie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adulmeci lăcomia pură care plutește În aer ca un abur. Pe când se așterne Întunericul de după-amiază târzie, luminile par vâscoase și macabre. Locul crimei. Am ajuns aici urcând pe scara Playfair Steps. Un vagabond tânăr, Îmbrăcat În țoale jegoase și jerpelite, adidași găuriți și sugând dintr-o veche cutie de bere mov, Întinde plin de speranță spre mine un pahar de plastic. — Centrul de Plasament ien direcția aia frățâne, Îi arăt eu spre West End. — Crăciun fericit, zice el. — Și ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu în Texas. Minette rămase fermă pe poziție pe când bărbatul se apropia de ele. Părea să aibă cam cincizeci-șaizeci de ani, purtând o șapcă tradițională de tweed pe cap, cu toate că era îmbrăcat în tricou, blugi și o pereche de teniși jerpeliți. Pot să vă ajut cu ceva? întrebă cu o voce plăcută, deși ochii lui Darcey erau fixați pe pușcă. — Îmi pare rău că v-am deranjat, începu ea. Nu m-ați deranjat, zise el cu o privire amuzată. Nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cocteilul pătrundea încetișor și la noi, colorând în 54 tonuri aprinse tembelismul minunat al tinereții. Cui îi păsa de UTC, de televizor sau de ziare? Cine făcea cel mai mic efort să-nțeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era suferința? Bătrânul nostru profesor de socialism, bocănind pe podium cu gheata lui ortopedică, îngîna la ore o litanie monotonă, fără să-i pese că fetele citeau pe sub bănci Lorelei iar băieții se-ntorceau la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Gentleman Jim Jeffries. Cât despre condoleanțe, eu zic că c’est la vie. Cum și-a așternut, așa a dormit. Nimic nu-i fără rost pe lumea asta. Vreți s-auziți alibiul meu? M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Braille mi-a citit ziarele din L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un mop. Uneori mă las cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jumătate de oră și Își dezmorți spatele. Nu ajungea nicăieri. Și tot nu vorbise cu nimeni despre cadavrul din port. Poate era timpul să ia o pauză? Biroul doamnei inspector Steel era cu un etaj mai sus, cu covoare albastre jerpelite și mobilă Învechită. Pe perete era un semn cu „Fumatul interzis“, scris cu litere mari și roșii, dar asta n-o deranja cu nimic. Stătea la birou, cu fereastra ușor crăpată ca să lase rotocoalele de fum de țigară să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mă-interesează pe cine trebuie să strângi cu ușa. Dacă nu o faci până vineri, tu și cu mine o terminăm... Să știi că asta fac... Își ridică privirea, Îl văzu pe Logan și-i făcu semn către un scaun jerpelit. — Da... da, așa-i mai bine. Știam eu că ne-nțelegem. Vineri. Doamna inspector Steel Își Închise mobilul și zâmbi malefic. — Bucătărie la cheie pe dracu. Lasă-i și ți se urcă În cap. Luă de pe birou un pachet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își croi drum prin mulțimea de reporteri și-i arse una avocatului. Drept În nas. Sandy Șarpele se clătină Înapoi, se Împiedică și căzu. Mulțimea vui aprobator. Un cordon de uniforme negre se ivi de nicăieri, Înșfăcându-l pe tânărul jerpelit Înainte să apuce să calce pe avocatul căzut. Culeseră de pe jos un Sandy Moir-Farquharson plin de sânge și-l ajutară să revină În clădirea tribunalului, târându-l după el și pe atacator. Nu se mai Întâmplă nimic vreme de jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a împiedica producerea unei crime și, cu câteva minute în urmă, auzise apelul prin stația de emisie-recepție. Nici nu apucase bine să-și întoarcă fața către ieșirea din parc, că se și pomeni față în față cu atacatorul - un motociclist jerpelit. Strigase atunci: - Hei, tu! Stai pe loc! Dar bărbatul nu se oprise. Îl evitase pe Burke și se lansase într-o goană disperată spre nord. Așadar, la fel ca în liceul Woodrow Wilson la jocul de la reuniunea generației sale când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vină deloc, și să-i convingă atunci când se va ivi ocazia că toată energia ei — să nu mai zicem de fondul ei de întreținere substanțial — se îndrepta spre găsirea unui soț potrivit. Dacă era atentă, nu vor afla niciodată de jerpelitul ăla de rocker englez care locuia într-un bloc fără lift în East Village sau de chirurgul sexy care avea cabinet în Manhattan, o soție și copii în Greenwich. Dacă va avea grijă, nici măcar n-or să se prindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o bucată de bomboană tare, pe care a rupt-o dintr-o fîșie din buzunarul lui, dar În rest nici unul dintre ei nu dovedea vreun interes față de Jim. Știau oare că era un vagabond? Se uitau fix la pantofii lui jerpeliți dar de bună calitate, la stofa de lînă a hainei lui de școală, presupunînd poate că locuia cu o familie de europeni bogați, dar ineficienți, care nu se mai preocupau să-și hrănească progeniturile. După o săptămînă, Jim deveni dependent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
naționaliști, dar atrași spre Shanghai de ajutoarele americane picate din cer. În timp ce Jim stătea În ghereta observatorului din turnul de pază, o companie din aceste trupe demoralizate se tîra pe lîngă porțile de la Lunghua. Încă Înarmați pînă-n dinți, În uniforme jerpelite de pe care Își smulseseră Însemnele, trecură la trei metri de mecanicul singuratic de la Packard, care Își păzea comoara de batoane de ciocolată și reviste Sunday Evening Post. La prînz, cînd locotenentul Price apăru Înfășurat ca un cadavru În pînza roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și tainic, pui la cale, cu unul din prietenii tăi, fuga voastră În URSS. La explorări. Ești fascinat de mlaștinile Înghețate ale Iakuției și de numele acelea cu sonoritate sălbatică, Obi, Ienisei, Amur, Angara, Semipalatinsk. Tot ascundeți Într-un rucsac jerpelit, o hartă ruptă dintr-un atlas, o busolă, o lupă, timbre, de ce naiba?, niște chei vechi, chibrituri și o conservă de mazăre extrafină. Este primăvara anului 1964. Halal elevi de liceu! Ar mai fi o problemă. Problema unui aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aventuri! —Mamă, ce sexy ești cu pălăria aia, râse Fi. — Să nu spui niciodată că nu știu cum să-ți trezesc cheful, spuse Saul, aplecându-se s-o pupe din nou. Exact În momentul ăla Ben intră În cameră cu o bucată jerpelită și destul de murdară dintr-o pătură de pătuț. Pălăria mea! Sabia mea! Tati dă mie! E pentru băieței, nu pentru om mari! —Scuze, Ben, spuse Saul punând pălăria pe capul fiului lui și Întinzându-i sabia. Îl ridică În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]