509 matches
-
n-a făcut. Așa, ca să pară plauzibil. Am fost la o emisiune la televiziunea locală, unde l-am desființat, de nici câini nu-l mai mâncau. Să se învețe minte. E un maaare ticălos, prietene. Din punctul meu de vedere, jigodia respectivă nu mai are nici un pic de substanță morală. I-am spus în față că nici nu vreau să-l mai văd vreodată. Dacă-l întâlnesc îl scuip direct între felinare. Să fie clar! Este felul meu de a-mi
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
sta bine în grădina zoologică, dar n-ar mai avea cine să-l pupe în cur pe teroristul de fecior-su, bâtă de bâtă. Orice căcat e disecat până se bea paharul până la fund. Un nimic, care nu avea față de jigodie totală, mă sună pentru a-mi confirma că amână plata unei datorii până la Paștele Cailor, tipic românesc. Un rău îngăduit de Dumnezeul mă-sii. Un brav cre(S)tin. Are pe căciulă o colonie de muște de căcat. Prietenii cu
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?... Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum, Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sine În casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum... Vai, maidanezi perfizi, vă plâng!... Cu cine v-ați unit? E
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
acum, Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sine În casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum... Vai, maidanezi perfizi, vă plâng!... Cu cine v-ați unit? E timpul, ne lăsați! Jigodii, în coteț intrați, dispăreți! Pădurea e sătulă de-a voastră haită! Atât ne-ați jefuit... Păduchi sunteți, în frunte vreți ca să ieșiți? Nu puteți! Nu-nțelegeți că sunteți momeala, și rău o să-mi sfârșiți? Samsarii ce v-au cumpărat, din
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?...Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum,Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sineîn casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum...Vai, maidanezi perfizi, vă plâng!... Cu cine v-ați unit?E timpul
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
Știu acum,Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sineîn casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum...Vai, maidanezi perfizi, vă plâng!... Cu cine v-ați unit?E timpul, ne lăsați! Jigodii, în coteț intrați, dispăreți!Pădurea e sătulă de-a voastră haită! Atât ne-ați jefuit...Păduchi sunteți, în frunte vreți ca să ieșiți? Nu puteți!Nu-nțelegeți că sunteți momeala, și rău o să-mi sfârșiți?Samsarii ce v-au cumpărat, din
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
compus din patru partide: național-liberali, național-țărăniști, social-democrați și comuniști... Monarhia acceptă bucuros, aș zice entuziast, să colaboreze cu fracțiunile odioase pînă în clipa aceea, tuturor regimurilor precedente, necum dictaturii lichidate. Vă aduceți aminte. Crima cea mai grozavă, de care o jigodie de intelectual putea fi acuzată, era comunismul... Trusa politicii oficiale și presa dispuneau de o culpă de nuanță: iudeocomunismul. Dacă ne referim la epoca acestor aberații se mai găsește masoneria. Toate ziarele aveau o sfîntă oroare de aceste trei, patru
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din ele, eul pulverizat se complace în procesul dramatizării acestor reprezentări agonale: „Poate avea dreptate ăla care spunea/ ce jigodii sunt tinerii toți/ sălbatici inconștienți și lipsiți de milă/.../ poate-avea dreptate sau poate n-avea/ pentru că tu ești de fapt un june simpatic dar/ va veni o vreme când vei vrea să faci/ cu iubire ceva/ vei fi îmbelșugat ca
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
poate n-avea/ pentru că tu ești de fapt un june simpatic dar/ va veni o vreme când vei vrea să faci/ cu iubire ceva/ vei fi îmbelșugat ca o rodie/ sau te vei fărâmița și vei rămâne/ o din ce în ce mai bătrână jigodie” (Ca o rodie sau doar o jigodie). Mai puțin prizată de critică, Noapte sau zi (1998) e totuși o carte remarcabilă, un soi de Levant nouăzecist, cu precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
fapt un june simpatic dar/ va veni o vreme când vei vrea să faci/ cu iubire ceva/ vei fi îmbelșugat ca o rodie/ sau te vei fărâmița și vei rămâne/ o din ce în ce mai bătrână jigodie” (Ca o rodie sau doar o jigodie). Mai puțin prizată de critică, Noapte sau zi (1998) e totuși o carte remarcabilă, un soi de Levant nouăzecist, cu precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci limbaje, complexe imaginare și, în ultimă instanță
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
cuc. Intră Miki cu mers leneș, dar cu evidentă tentă de ceartă. Miki: Ce te-a apucat Piki? Piki: Cu-cu! Miki: Eu dorm la târziu... Piki: Pentru că noaptea umbli aiurea. Cu gându’ la șoareci morți. (râs lătrat) Miki: Mă, jigodie flocoasă, să nu mă superi că-ți sparg capu’ ăla sec... (Miki afișează un anunț: ,,Lătratu’ permis dimineața între 8 și 9.’’). Citește analfabetule! Îți citesc eu: Lătratul permis dimineața între 8 și 9. (intră Gigel, făcând mișcări de ,,înviorare
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Coco, cu scrisoarea în cioc, zboară pe covor ca să scape de Miki) Miki (îi trage căștile lui Piki): Mă, flocosule, Coco are o scrisoare și nu vrea s-o dea s-o citim... Piki: Dar nu știm să citim... Miki: Jigodie de cățel, eu știu să citesc!... Piki: Atunci, după Coco să ne dea scrisoarea. (începe o fugăreală prin toată casa, cu momente amuzante: în clipa când Coco, pe covor, era să fie prins de cei doi, zboară, de unde strigă „Bau
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
m-a tras zdravăn de coadă, iar Grivei, eroul, se tăvălea de râs. (pentru ea) Raluca e o nesuferită. Precis o să se ducă cu flori la mormântul lui Grivei. Ce calvar! Raluca îl învață pe Grivei să cânte. Iar el, jigodia, lătra la stele de te asurzea. Iar pe mine mă punea să păzesc dacă vine Lupul și Vulpea la gard. Eu, Miki, cu eleganța și noblețea mea, să fiu paznic în locul lui Grivei, care lua lecții de muzică!) Ana: Lui
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
lui Neculai era însă goana după câinii hoinari. îndată ce zărea vreunul, scăpa din mâini coarba fântânii iar ciutura pornea ca un glonț în gol. Fâșcâind și chiuind, Neculai țâșnea, zvârlind cu tot ce apuca în mână. Cu coada între picioare, jigodia îngrozită o lua la goană. Neculai no slăbea defel, fugind, desculț și- n capul gol, chiar și la vreme de iarnă, doar în cămeșa de câlți cu care se proslăvise pe cuptor. Destul să zărească prin gemulețul din spatele cuptorului câte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
urmă, în brațe și-l aduse lângă mă-sa. Cu coada ca un fus, răpănoasă, un cotei cu bube cățălite pe spinare se strecura printre picioare, mirosind resturile azvârlite. O femeie cu fața aspră îl privi fără zâmbet : Mergi acasă, jigodie, mânca-te-ar húlera ! Cu buze largi, înmormântate, și un colț lung, stingher pe gingia de sus, Surdul lui Roșca căsca gura ca o capcană, râzând la cei ce-l întrebau : - Gheorghe, câți guzgani ai prins azi noapte ? - Ha, ha
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în viață, până la maximum trei. Amarul îl încearcă din nou. Zestrea femeii a încetat de mult să mai treacă irevocabil în mâinile bărbatului. Este mai degrabă un împrumut acordat soțului. O bine cunoscută gheară începe să-l zgândăre în stomac. Jigodia! Nici o femeie nu l-a jignit ca ea. I-a oferit totul. Până și sufletul și l a pus pe tavă. Dar l-a refuzat. N-a vrut nimic de la el. A avut acces doar la exteriorul și la vaginul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mi-a cerut voie, iar eu, fără să mă gândesc la nimic rău, i-am permis. Expiră zgomotos: — Și acum, fiu-său, în cârdășie cu Vascularius, vrea să scape de mine! Scuipă cu năduf ca să-și mai descarce amarul. Două jigodii! Asinius Gallus meditează cu bărbia sprijinită în pumni. Chiar dacă moștenirea unui latin iuniat nu mai merge la fostul stăpân, ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă mai deține o parte din afacere prin capitalul investit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ia palma lui grea și și-o apasă pe burtă. Inima fătului bate cu putere. Germanicus își retrage mâna ca fript: — Varus..., șoptește răgușit. Lasă-l naibii, îi răspunde consoarta, că îi este mai bine printre dușmani decât alături de o jigodie ca nevastă-sa! Bărbatul nu mai are timp să se minuneze de limbajul ei dur la adresa unei rude. Agrippina s-a întins deja după clopoțelul așezat la îndemână pe speteaza patului. Ea doarme întotdeauna la perete, iar el, la margine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dădu seama că dintre numeroșii tipi pe care-i urâse, cel mai tare Îl ura pe Robert Wilson. — Ai dormit bine? Îl Întrebă Wilson cu vocea sa guturală, În timp ce-și umplea pipa. — Tu? — Excelent, Îi răspunse vânătorul alb. Jigodie, jigodie nenorocită, Își spuse Macomber. Deci l-a trezit când s-a-ntors, se gândi Wilson, privindu-i cu ochii săi goi, reci. Păi de ce nu-și ține nevasta-n frâu? Ce crede, c-oi fi vreun nenorocit de sfânt de agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
seama că dintre numeroșii tipi pe care-i urâse, cel mai tare Îl ura pe Robert Wilson. — Ai dormit bine? Îl Întrebă Wilson cu vocea sa guturală, În timp ce-și umplea pipa. — Tu? — Excelent, Îi răspunse vânătorul alb. Jigodie, jigodie nenorocită, Își spuse Macomber. Deci l-a trezit când s-a-ntors, se gândi Wilson, privindu-i cu ochii săi goi, reci. Păi de ce nu-și ține nevasta-n frâu? Ce crede, c-oi fi vreun nenorocit de sfânt de agățat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țânțarii. — Mai Încolo, după ce-o să fac o baie... Se-nsera și ei beau și chiar Înainte să se-ntunece complet, când nu mai era destulă lumină ca să poți trage după ceva, o hienă trecu pe câmp, Îndreptându-se spre deal. — Jigodia asta trece pe-aici În fiecare seară, spuse bărbatul. De două săptămâni, În fiecare seară. — Ea urlă așa noaptea. Nu mă deranjează. Da’ sunt niște animale dezgustătoare, oricum. Bând așa, fără să simtă vreo durere În afara disconfortului de a sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
coada calului atunci când nu mai vedea nimic, și-și amintea toate poveștile pe care voia să le scrie. Despre băiatul idiot pe care-l lăsau la fermă, spunându-i să nu lase pe nimeni să ia din fân, și despre jigodia aia bătrână din Forks care-l bătuse o dată, când lucra pentru el, și care acum se oprise ca să-i ceară ceva nutreț pentru vite. Băiatul n-a vrut să-i dea și moșul Îl amenințase că-l bate din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un rât mare, de hienă. Acum se urcase pe el, dar nu mai avea nici o formă. Ocupa pur și simplu un spațiu. — Zi-i să plece. Nu plecă, ci veni și mai aproape. A dracu’ respirație mai ai și tu. Jigodie puturoasă. Se mutase și mai aproape, și acum putea să-i vorbească, dar când văzu că el nu mai poate vorbi se mută puțin mai aproape, și el Încercă s-o gonească fără cuvinte, dar ea se mișcă pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl lovi În picior. Stătea acolo, privind În Întuneric, de unde veneau toate chestiile alea. Și apoi ceva fâșâi prin aer și căzu lângă el. Era sabia. O Îndreptă pe genunchi și gesticulă cu ea către mulțime: — Mulțumesc, spuse, mulțumesc. Ah, jigodiile dracu’! Jigodii Împuțite! Ah, ale dracu’ scârbe și jigodii Împuțite! Alergând, dădu cu piciorul Într-o pernă. Și uite-l și pe taur. Neschimbat. Foarte bine, jigodia dracu’! Îi trecu muleta prin față. Nimic. Deci nu vrei! Foarte bine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În picior. Stătea acolo, privind În Întuneric, de unde veneau toate chestiile alea. Și apoi ceva fâșâi prin aer și căzu lângă el. Era sabia. O Îndreptă pe genunchi și gesticulă cu ea către mulțime: — Mulțumesc, spuse, mulțumesc. Ah, jigodiile dracu’! Jigodii Împuțite! Ah, ale dracu’ scârbe și jigodii Împuțite! Alergând, dădu cu piciorul Într-o pernă. Și uite-l și pe taur. Neschimbat. Foarte bine, jigodia dracu’! Îi trecu muleta prin față. Nimic. Deci nu vrei! Foarte bine. Se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]