489 matches
-
așteptare nu-mi mai simt sângele zvâcnind în ceafă/ doar mirosul putred al podelei/ urcă în nări odată cu urina care se prelinge din tavan./ cine să fie dincolo - unul ca mine?" (aș putea lăsa câteva urme). Soarele e tot mai jilav ("un soare de sânge închegat", "soare de muci"), nu mai rămâne decât o lumină "care se înnegrește la capete", iar lumea seamănă tot mai mult cu o pubelă "o mlaștină de carne". Dar călătoria pierderii și ieșirii din trupul putred
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
Și-a ridicat mâna dreaptă în fața ochilor îngroziți. De pe ea se scurgeau bale subțiri de usturoi. A țipat continuu, până când tabla se desprinse din perete, iar o fereastră pocni ca o beșică de porc. S-au cutremurat pereții. Niște pereți jilavi, înmuiați în miasme. A țâșnit afară din clasă direct prin ușa închisă, în vreme ce țipătul i se transforma în urlet. În cancelarie se prăbuși peste masa lungă, acoperită de postav vișiniu, și leșină cu un horcăit suprem. Profesorii aflați în cancelarie
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
comentariu care să sugereaze faptul particular sau culoarea locală. Prin această probă a suspendării din temporal și de abolire a spațialității convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpărus, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpărus, acel amestec fosgăitor de universuri, de regnuri și de indivizi, devin la
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
Se mișcă precum broderii Străvechi sub cerul Înnoit de stele. Făclii din cimitir, molcome degete Numără serile calme. Nu-mi spuneți Că noaptea de vară nu-i frumoasă. Din POESIE INEDITE [Straripa nell’umida notte...] [Iese din matcă în noaptea jilavă...] Iese din matcă în noaptea jilavă râul Silențios. Adio stearpă vigoare a tinereții mele. Din CROCE E DELIZIA [I tuoi calmi spettacoli...] [Calmele tale spectacole...] Calmele tale spectacole. Viața. Iubirea ce le leagă. Soare pe colină, Și mai târziu luna
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
cerul Înnoit de stele. Făclii din cimitir, molcome degete Numără serile calme. Nu-mi spuneți Că noaptea de vară nu-i frumoasă. Din POESIE INEDITE [Straripa nell’umida notte...] [Iese din matcă în noaptea jilavă...] Iese din matcă în noaptea jilavă râul Silențios. Adio stearpă vigoare a tinereții mele. Din CROCE E DELIZIA [I tuoi calmi spettacoli...] [Calmele tale spectacole...] Calmele tale spectacole. Viața. Iubirea ce le leagă. Soare pe colină, Și mai târziu luna. Ajutor, ajutor! Din STRANEZZE [Laggiù, dove
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și simplu, un sărman accident al luminii? Poezia spațiilor agreste, vibrația în fața densității acestora, bucuria de a atinge cu privirea elementele jilave sau formele aprinse ale peisajului sînt, prin pictura lui Dumitriu, definitiv cîștigate dar și unice în arta noastră contemporană. Unice prin natura lor formală, prin expresia inconfundabilă care, cu timpul, a devenit stil și, mai ales, prin conviețuirea perfectă a
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
aventurile sau întîmplările vieții mele decît întrucît acestea au avut vreo legătură cu opera... Ei bine, Ion, își trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pămîntul jilav, lipicios. Ieșisem cu o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea... Deodată s-a aplecat și a sărutat pămîntul. L-a sărutat ca pe o
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
Expoziție. Unele dintre ele o bucură, altele o înfurie. Cele mai multe, nu-i creează nici un strop de emoție. Martina este tentată să rămână lângă toga călugărului soldat, să se înfășoare cu totul în țesătura din lână primitivă, dar... stofa aia este jilavă, cu iz de mormânt și-i rece ca un lințoliu. Se retarge ca și cum ar fi atins un cadavru. în jur, se simte mirosul de mucegaiuri în amestec cu cel de pielărie unsă cu untură de viezure. Martina nu mai are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lighean apă caldă și leșie! - a dat dispoziție primarului. Rubleo, tu scoate trusa să avem totul la îndemână! - i-a ordonat și unuia din colaboratori. Între timp, milițienii își făcuseră datoria și aduseseră oamenii. Tristețea și întunericul, perdelele învechite, dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Mai visez, mai visez violet, În amurguri petale de sânge E-un oraș și un mare poet Care-a plâns și acum, mereu plânge; Alb de puf și suav plumb coclit, Zări de neguri jilave și triste Am plecat ruginiu, am venit, Dar durerea n-a-ncetat să existe; Este-un chin peste chinul diurn Al materiei grele ce plânge, Cât un plâns este-un hohot nocturn Care-n cheaguri de sânge, se strânge...
AMURG VIOLET by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83743_a_85068]
-
vătuit ca într-un film mut. Apoi l-am văzut cum ține ceva în mâini cu grijă și a fost ca și cum privirea mea ar fi parcurs o distanță imensă și în sfârșit am văzut că- mi oferea un copil murdar, jilav, cu părul foarte negru, care nu spunea nimic, era tăcut, și m-am speriat, dar am făcut efortul supraomenesc să mișc globii oculari încă o dată și m-am uitat la fața doctorului și zâmbea, era fericit și făcea un semn
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
dat în cercul înșelăciunii. Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii. [1931] * SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stârnind ca un zvon de trecute pierdute biserici. Înalt unicorn fără glas s-a oprit spre-asfințit să asculte. Subt bolțile-adînci mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
va coborî azi și în sufletele voastre. Rog să fie liniște și cele două echipe să-și ocupe locurile. Jocul va fi gândit și arbitrat de însuși Măria Sa, Regele. Aghiotantul se retrage. Regele se joacă, ușor crispat, cu mănușile albe, jilave de transpirație. Este, fără îndoială, un moment mare. Napoleon se va fi simțit la fel pe câmpul de bătaie de la Austerlitz. Ce bine era să-și fi pus tricornul său albastru, dăruit de buna mătușă Gerda... Dar nu-i nimic
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
miriapodic, care se supune unei aceleiași reguli. Meșteșugit din părți corecte și exacte, componente în deplină armonie. Încerca să-și imagi neze cât trebuia că era de bine și de liniștitor sentimentul că aparții fără drept de tăgadă ori urmă jilavă de îndo ială unui organism. Că inima ta bate aidoma cu a ce lorlalți, că fire invizibile te leagă de cei din jur, că nimic nu te scoate în afara acelei dinamici și nu te privește ca pe un intrus. Ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să văd și-atâte astele, parcă m-am..." Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nădăjduind că toate se vor schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei stranie, dar nu asta îi mări tulburarea. Spaima adevărată care-i mușca inima venea de la imaginea rănitului agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Trăia pe deplin împăcată viața arborilor și viața cerbilor, viața Tudorei și viața vântului care n-avea odihnă din zori. Viața ploilor. Viața ninsorilor și viața pământului bun ce se hrănea cu frunze, cu mustul zăpezii, cu soare și umbră jilavă îngrășată de arome tari și izuri înțepătoare. Cerbul o scăldă în limpezimea ochilor lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și grumazul de chiciură năruită din bradul avântat cu brațele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu vechi socoteli de achitat. Revăd în minte o listă-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu gândul la omizi, la crisalide, mă certam aprig
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
în care domina elementul fertilității. Mirosul de mucegai, ciuperci, rășină și plante necunoscute se ridica deasupra bălților, ca o fiertură groasă, revenea cu fiecare val de ploaie, invada grădinile și străzile, iar vegetația voioasă părea gata să explodeze pe zidurile jilave ale clădirilor, de pe care de ani de zile cădea tencuiala, scoțând la iveală uneori fragmente ale unor inscripții neînțelese. Scoteam din buzunar așchii mici pregătite dinainte. Mai întâi lansam la apă Santa Maria, apoi Magellan, Căpitanul Grant, Nautilius, printre care
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
și bulgării de lut galben, era înghițit de vârtejul puternic al gurii de canalizare. Capacul ei de fontă, scufundat în apă, ducea către o lume subterană. Acolo unde lumina zilei nu pătrunde și unde labirintul de grote și de pereți jilavi, umplut de vuiet și de sâsâit, aducea a iad. Apa îmi plescăia în galoși și-l pescuiam în ultima clipă pe Trinidad, salvându-i de la catastrofă pe călătorii întâmplători. Era vorba fie de un scarabeu auriu, înfipt în ambarcațiune, fie
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
e doar o proiecție a patului meu. Textul ăsta, care mănâncă tot mai mult, ca un mucegai sau ca o rugină, paginile albe, e sudoarea, sperma și lacrimile ce mânjesc cearceaful unui bărbat singur. Întins ca o bucată de pergament jilav, abia jupuit, pe o ramă de lemn, cearceaful ar putea fi o hartă a vieții noastre secrete, cu mari zone albe și zone îngălbenite, zone-ncrețite și zone arse, nimic altceva decât țări și dominioane cu nume alegorice, delte și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tulpină o buburuză și o lăsă să-i urce pe vârful arătătorului până ce-și luă zborul, deschizîndu-și elitrele punctate și lăsând să se vadă dedesubt zdrențe de sticlă cafenie. Zburase stângaci spre mameloanele colinelor îndepărtate. Curând, hainele de pe ei deveniră jilave. Își priveau cu nesaț fețele și nu le venea să creadă: căci erau acum multicolori, și culorile de pe frunțile, nasurile, pomeții și buzele lor tremurau în asaltul vălurelelor de aer umed. Puteau vedea cum se-nchid și se deschid stomatele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]