510 matches
-
își aminti. Frântura de rațiune a umplut paharul și teama de foc s-a revărsat cuprinzând-o într-un tremur spasmodic. Dorul o măcina. Haotic, părticele din rărunchi deveneau invizibile. Golul se mărea copleșitor. Necunoscutul îi dădea târcoale ca o jivină înfometată: ”Mîrrr, Ana lu’ Manole, a mea ești!”. N-a apucat să explice că ea este, de fapt, o altă Ană. Haț! mîrșav îi înfipse colții-n beregată. Sugrumat, mecanismul slăbit se dereglă. Repeta continuu: ”Răbdare, răbdare, răbdare...” ” Draga maichii
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Bună face numai bine și toate vietățile bune sunt supușii ei cum ar fi iepurașii, veverițele, porumbeii, căprioarele, urșii, turturelele, berzele, și multe alte făpturi. Supușii zgripțuroaicei sunt animalele rele cum ar fi: șerpii, viperele, lupii, șobolanii, corbii, și alte jivine dăunătoare. După ce eu și frățiorii mei am venit pe lume, în vizuina noastră care este o peșteră mare într-o stâncă, veneau și se jucau cu noi alți pui de animale cum ar fi: ieduți de căprioare, pui de iepurași
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
soare În piept de stei, în jar învăluită. Din când în când, ea cu mărgean pictează Pe oft ascuns în florile de stâncă, Ca un preludiu, ne'nceputei, încă, Doiniri de jale'n crucea de amiază. Veneau flămânde alte noi jivine Poftind tainul hărăzit de ură ... Netemătoare, fără de măsură Smulgeau ciozvârte, pofta să-și aline. Ospăț smintit, fărâme de fantasme Au smuls pe rând durerii, ea tot crește ... E ca o Hydră care-și însutește În hohote, gâtlejele, ca'n basme
DIAMANT MÂNJIT CU SMOALĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378030_a_379359]
-
vie! Noi suntem popor de daci, Ce ne-am născut între Carpați Cu-n aer mândru și dibaci Și-un sânge de eroi adevărați! Ne-am risipit prin țări străine, Că-n țara noastră am ales, O hoardă de parșivi, jivine, Noian de lacrimi am cules... Ei ne-au trădat făcându-și legi Ca să-și acopere hoția, Ne-au sărăcit, ne-au făcut pribegi Lăsându-ne în casă sărăcia! În Parlament dorm prea bine, Votându-și pensii să doarma liniștiți, Îi
PRIBEAG PRIN LUME de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375028_a_376357]
-
și ușurarea când dădea unul dintre noi semnalul că ar fi găsit poiana visată. Hulpavi ne repezeam la ghiocei, culegând în frenezie, alergându-ne printre pomi, cățărându-ne pe crengi, zburdând ca mieii, făcând tumbe și chiuind mai abitir decât jivinele pădurii. Cred că dacă n-am fi știut că ghioceii sunt otrăvitori, de bună seamă am fi mușcat cu mare poftă din ei! Întotdeauna m-am întrebat cum făcea mama când simțea diferența dintre o simplă zi oarecare, în care
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
-i e frică de nimic. Asta-nseamnă-a crede-n Dumnezeul cel Unic. (Saadi) * Nu știu ce-s blândețea, sfiala și iubirea, În el ce-i animalic îi stăpânește firea. Iubirea și blândețea le poartă omu-n-sine. Mânia și desfrâul le afli la jivine. Auzi cum naiu-n cântec povestea lui - și-o spune! De jalea despărțirii, cum alta nu-i - el spune: De când am fost din trestii tăiat, le-ascult chemarea. Bărbatul și femeia îmi jeluiesc plânsoarea”. (Rumi) * Un foc mi-e-n inimă și ochii
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
acel moment, păsările de noapte țipară sinistru și urletele înfricoșătoare ale lupilor spintecară negura rostogolindu-se spre adâncul văilor sau ridicându-se în ecouri până pe crestele cele mai înalte. Dar dacă pentru unii vestea însemna o bucurie fără margini, pentru jivinele pădurilor era durere și întristare. Părăsiră în grabă acea zonă peste râuri și culmi muntoase și se retraseră în vizuini și peșteri, fiindcă vampiri din toate părțile lumii urmau să năvălească la palat sub clar de lună. Sosi noaptea mult
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate să se-nalțe pe picioare și-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp să mai câștige până turma s-o-ndepărta în noaptea-ntunecoasă de haită în pădurea prietenoasă și prin tufișuri își va pierde urma s-a dat pe el dând
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
n-au știut bătrânii niciodată; Că alte timpuri fiind îi aplecau de spate. În zori, pe câmpuri, aleargă cai sălbatici Prin ierburi rourate în scăpătat de lună, Stăpânii nu-i strunesc cum le-ar fi după voie; Sunt legi pentru jivine, nu pentru lumea bună. Bătrânii stau pe bănci în cârjă rezimați Cu ochii albi pierduți într-un adânc de craniu, În rugăciuni găsindu-și mereu o alinare Că vântul le aduce alt timp și... mult mai straniu. Rămân înmărmuriți; nu
PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379734_a_381063]
-
ca-n alți ani, trezirea la viață și lumina din jur îi dădeau fetei puteri noi. Muncea cât era ziulica de mare, ațintită la ivirea plăntuțelor de pus la icoană pentru leac ori la vreo izbăvire de suferință a vreunei jivine sau la grijirea vreunui animăluț din curtea unora din sat ori de peste pădure, căci i se dusese vestea de vindecătoare până departe. Alteori cutreiera pădurea gata-gata să plângă de fericire când vreun copac știut i se părea mai semețit, când
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
a mai cere explicații. Fizicianul George Moisil era conștient de respectul pe care omul trebuie să îl acorde naturii și păstrării ei intacte. Ca ecologist convins, el s-a exprimat în felul următor despre această temă: „Există pe lume o jivină ușor de recunoscut, fiindcă peste tot, pe unde trece, spurcă. Peste câmpuri și dealuri a întins o plasă de șosele puturoase, râurile le-a otrăvit prin lăturile pestilențiale deversate în ele. În cele mai pitoreșri locuri înalță furnale metalurgice, uzine
ÎNTÂMPLĂRI NECUNOSCUTE DIN VIAŢA UNOR SAVANŢI ROMÂNI (2) GEORGE C. MOISIL de HEIDI S SIMON în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369184_a_370513]
-
a întins o plasă de șosele puturoase, râurile le-a otrăvit prin lăturile pestilențiale deversate în ele. În cele mai pitoreșri locuri înalță furnale metalurgice, uzine și fabrici, care exaltă cele mai scârboase duhori.” Se înțelege despre cine vorbește savantul, jivina vinovată de actele criminale față de minunăția naturii este nu alta,decât „Homo Poluans”! Și acum ,câteva aforisme lăsate de către George Moisil: - Nu mă îngrozește atât prostia omenească,ci mai ales uriașa ei... forță! - Când întălnești un analfabet cu diplomă, să
ÎNTÂMPLĂRI NECUNOSCUTE DIN VIAŢA UNOR SAVANŢI ROMÂNI (2) GEORGE C. MOISIL de HEIDI S SIMON în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369184_a_370513]
-
se crede superior tuturora, trăiește viață lungă" (C. FORMICHI, Gl'Indiani, ed. cit., p. 120). Întocmai ca și omul rău, neînțeleptul constituie o primejdie pentru salvarea omului bun; de aceea, și de societatea acestuia trebuie să fugă: Să rătăcești, alături de jivine, Prin văgăuni de munți e mult mai bine -, Decît cu ne-nțelepții să trăiești (Pe veșnicie-avîndu-i lîngă tine) În splendide palate-mpărătești. [21] Pentru neînțelepți este zadarnică orice învățătură, căci "învățătura servește la întărîtarea (mînierea) celor fără de minte, nu la liniștea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Pămîntul infinit 70 și în văzduh văzură-aceste viziuni, În ape și-n țarina dedesubt; strigară unii către alții, " Cum, sîntem groaze unii altora? Haideți, O fraților, pentru ce fost-a oare 125 Pămîntu-acesta larg în toate zările întins? nu pentru că jivini să îl colinde". Dar mulți stăteau tăcuți, și în familiile lor trebăluiau. Și multi spuneau, " Nu vedem nici o Viziune în aerul întunecos. Măsurați calea-acelei sfere de pucioasa ce luminează-ntunecoasa zi; Faceți lăcașuri 71 pe acest Pămînt care ne crește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și orice crește din cast mugur sau sufletul înmiresmat respíră: 125 În timp ce dilatați ei văd a' Soarelui și Lunii grozavii 140, Elementarele Planete și sferele de foc excentric. Nările sale respiră-o pălălaie, si pletele-i sînt precum codri Cu jivine; acolo leul fioros privește, tigrul și lupul urlă-acolo, Și-acolo Vulturul și-ascunde puiu-n stînci și în prăpastii. 130 Sînu-i e-ntins că înstelatul cer, stelele toate Cîntă-n jur; acolo holda unduiește și via-i bucuroasă; izvoarele În rîuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
De Providența cea Divină călăuzit, neînturnat de la voința-i Că nu cumva Veșnică Moarte să urmeze, căci Voia181 nu poate fi-ncălcată: În jalnicele vai, acolo unde nu creștea nici un copac, nici nu curgea vreun rîu, 285 Nici om, și nici jivina nu erau, nici tîrîtoare, nici soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care dădeau lumină cînd dimineață se ivea, Ascunși în Vai, abia se tînguie și nimeni nu le-aude glasul. Toate cîte sînt, afară doar de Los sărmanul, se bucură de ale frumuseții desfătări! Cîndva cum mai cîntam și mai chemăm jivinele și păsările spre desfătarea lor, 200 Dar nu stiam ca, singur lipsit de-ale iubirii bucurii, Trebuie să port război cu iezme-ascunse ale lumilor care prind viața 201. O, de n-aș fi văzut ziua! acum în tihna aș fi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cumplit de-nflăcărata-mi inima, metalul cel topit curge-n Canale prin mădularele-mi de foc. O iubire! O indurare! O durere! 305 O chinuri, amare chinuri a' iubirii părăsite! Efraim era sălbatic loc al bucuriei unde îmi alergau toate jivinele. Rîul Kanah trecea rătăcitor pe lînga dulcele meu Mănase. Mergi, Noa259, adu brîul de strașnica arama, încinge-l pîn' la roșu, Strînge-l în jurul pîntecelor cruzimii-acesteia ce se întinde. 310 Nu țipă așa, singura mea dragoste. Legați-l jos surorilor, legați
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lor palate înecați. Pastori, turmele lor, corturile lor, 75 Se duc la vale în puhoaie negre prăvălindu-se din munți. Cetăți și Sate, Înalte turnuri și Castele se înecară în potopul negru; grămezi peste grămezi Plutesc leșurile Oamenilor și-ale Jivinelor, mînate-ncoace și încolo pe valurile cele De sînge înspumat sub cerul fără încetare negru, pînă ce toți Tiranii Tainei sînt răpuși și pe Pămînt nici unul nu rămîne. 80 Și cînd întreaga Tiranie fost-a spulberata de pe fața Pămîntului, În jurul chipului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Om324". 375 Luvah și Vala coborîră și intrară prin Porțile Întunecatului Urthona, Și din mîinile lui Urizen plecat-au în umbrele Grădinii Valei Unde impresiile Disperării și Nădejdii apururi se însuflețesc În flori, în fructe și în pești, păsări, jivine, nori și ape, Tărîmul îndoielilor și-al umbrelor, al dulcilor iluzii, al ne-ntocmitelor speranțe. 380 Nu mai vedeau îngrozitorul vălmășag al universului în sfărîmare. Nu auzeau, nu vedeau, nu simțeau tot vălmășagu-ngrozitor, Căci după voie rătăceau, năuntru-nchiși, în sfericele simțuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
simțit a dimineții roua". "Pe veci pesemne că ai fi dormit, și nici n-ai fi simțit a dimineții roua, 405 De n-ar fi fost soarele-acela hrănitor; el este cel prin care-ai înviat. Soarele-i adorat de păsări: jivinele se școală și-n razele-i se joacă, Și fiecare floare și fiecare frunză se bucură-n lumina-i. Și-atunci, O-ncîntătoareo, așază-te, căci ești că iarbă, Te nalți în roua dimineții și noaptea te-nfășori". 410 "Vai! sînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
țină întărită, strigînd Unul la altul: "Ce sîntem, și bucuria și-ncîntarea noastră de unde este? 610 Iată, micuțul mușchi începe să rasară, si buruiana cea plăpînda Se furișează-n jurul tainicului nostru cuib". Turme luminează Munții, Cirezi se-ngrămădesc pe Vale, jivine umplu codrii. Bucurie străbătu-n fior prin toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe poteca Îngustă străjuită de bălării pestriț colorate și inedit mirositoare. Înaintăm kilometri buni prin aerul tare, ozonat, al stejarilor și fagilor seculari. Dintr-o dată, un iepure saltă Înaintea noastră, tăindu-ne calea. Dom-le, Îmi zic, mai sunt și jivine pe aici. După circa un minut, fiică-mea arată cu degetul În dreapta noastră o vietate roșcată și imediat ne dăm seama că este o vulpe. Demult nu mai văzusem așa ceva. Un oarece fior ne trece pe spate, gândindu-ne la
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ciripitul puiuților, lacomi și hămesiți. E atâta zarvă, mai ales când mama lor se apropie cu ceva În gură de locul cu pricina. Inteligent acest mod de a alege un loc Înalt de adăpostire a progeniturilor, Îmi spun. Departe de jivine și pericole. Peste câteva zile, găsesc Însă un pui zdrobit de cimentul trotuarului. Pesemne Încercase să zboare, la vremea sorocului. Revin În gândurile mele: probabil ar fi trebuit un alt plasament al cuibului, un altfel de raport Între „Înălțimi” și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână,/ prea se agățaseră mulți pe umerii mei,/ prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână.// [...] Până când m-am umplut de jivine,/ de dogme și mâluri. Atunci m-am ascuns în pământ./ Oamenii știu că aici e un munte, îl caută noaptea/ și văd numai apele, îl caută ziua/ și văd numai grâul pe câmpul tăcut/ pe unde trecură odată călcând în
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]