10,120 matches
-
politică și economie. Polemici tembele (Miron Mitrea contra Mihai Alexandru Stoenescu), replici aberante, incoerențe de nivelul unor preșcolari, lingușeli scabroase (Cerveni către tribunul asudat în cămășă bicoloră: "Vadime, ești inteligent!") Și multă, multă incultură. O parte provenită din cea mai joasă ignoranță (pentru reprezentantul unui partid de intelectuali, ca dl. Stoenescu, e totuși prea mult să spui în gura mare, la televizor, că ai urmat cursuri de "imagologie" și că aceasta este "știința administrării imaginii publice!" Rapida consultare a DEX-ului
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
fi putut să-i arate fostului purtător de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale că imagologia este o "ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele"). O alta, din cea mai joasă rea-credință: teza îmbrățișată în unanimitate că românii n-au știut să profite de întâietățile lor. O, să nu vă imaginați că ar fi vorba de vreo mare descoperire științifică sau culturală! Nici vorbă! Ci de raporturile noastre originale în relația
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
adversari înarmați adeseori cu bâte. Exceptând paginile în care criticul își apără meticulos și sâcâitor propria imagine, polemicile din carte au o frumusețe literară în sine, iar unele sunt antologice, prin eleganța retoricii marțiale: " Nu ne preocupă prea mult reacțiile joase ale unor condeie de la care nu era de așteptat nimic bun, care, prin forța lucrurilor, sunt menite a exersa conștiincios ortografia neantului. Ele reprezintă muștele bâzâitoare din jurul valorilor mortificate prin tabuizare ori prin viclean amalgam. Ele înzestrează putreziciunea și duhoarea
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
se dezvăluie în toată hidoșenia sa: un politruc însetat de putere, care nu s-a dat în lături nici de la instigarea la asasinat (vezi minerii), nici de la complot politic și, iată, nici de la furt și de la contrabanda de cea mai joasă speță. Ciuma pedeseristă, uitată prea repede de populația derutată de netrebnicia celor aflați azi la putere, reizbucnește în jerbe înfricoșătoare. Dacă nici acum nu ne dăm seama cu cine am avut de-a face, dacă, infantilizați și lobotomizați, vom păși
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
Și totuși, ce dispreț față de public! Ceea ce televiziunea ia de la lectură dă înapoi, chiar dacă nu totdeauna în măsura necesară, cărților ai căror autori acceptă să apară pe ecran. Dezertarea acestora ar fi pe de-a-ntregul în beneficiul televiziunii în gamă joasă și propagării inculturii." Să stăruim o clipă pe aceste considerații. Pivot e conștient că nu poți face la televizor cronică literară. De aceea telespectatorul nu se comportă întocmai ca un cititor, atras acesta nemijlocit de carte, de conținutul ori de
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
poeziei în generalitatea sa, care nu s-ar putea dezvolta favorabil în exclusivisme tăioase, în reducții intolerante, care lasă totdeauna o marjă jocului contrariilor ce-i sigilează misterul. "Metafizica fenomenelor rezultă din cele mai înalte ca și din cele mai joase", scria Goethe. În definitiv, plinul nu s-ar putea identifica în lipsa golului și dialectica lor, în cazul în speță de natură orfică, pare a nu avea sfîrșit. Uniunea mistică ce alcătuiește idealul Irinei Mavrodin ("sub semnul luminii divine/ cu vorbele
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
cazul "cu nume" - Leopold Hager, Michel Plasson, Christoph Eschenbach; formații camerale prestigioase - "St. Martin in the Fields", "I Musici di Roma", Orchestra de Cameră din Lausanne, Cvartetul "Kodaly" etc.; soliști străluciți - violoniștii Sarah Chang, Maxim Vengerov, pianiștii Rudolf Buchbinder, Maria Joaso Pires, mozartianul prin excelență Christian Zacharias, Aldo Ciccolini (un favorit al publicului pe vremea când venea des în București), Maurice André, cea mai sonoră trompetă a secolului, ș.a. Repertoriul bine echilibrat oferă răspuns la gusturi și preferințe diferite. În afara muzicii
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
anume pitoresc al mobilității intelectuale și al facondei pline de sine, încordate de contrarietate, o propensiune spre postura marțială sau burlescă, spre autoritarismul decorativ sau spre umorul suculent, îl fac simpatic, nu neapărat în lumea de cafenea care ilustrează varianta joasă a speței. O atracție spre culoarea vie, spre exagerare pînă la "a se da în spectacol', le este însă comună balcanicilor de diverse spețe (de la caragialescul "văd enorm și simt monstruos' la pateticele confesiuni ale lui Alexandru George: "sînt victima
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
erau altele de cumetrii încîlcite, dar tonul dominant era un fel de jubilare scabroasă care-i întina pe toți la fel. Singurul zîmbet îl aduceau savuroasele selecții din revistă, decupate de Al. Călinescu. Am mai urmărit niște polemici și mai joase în altfel excelenta Vatra. Bineînțeles, oricine trebuie să aibă dreptul la un punct de vedere, dar degenerarea limbajului, transformarea lui într-un pamflet obscen, demn de Alcibiade, nu poate fi ceva bun, oricît de gustat ar fi de galerie. De
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
știu ce-aș fi văzut." Urmează un pasaj amplu în care se dezvoltă un fel de eseu jumătate senzual, jumătate hermeneutic despre practica și semnificația sărutului în locul pe care savantul nu mai are curaj să-l privească. Hermeneutică oarecum de joasă calitate, în deplină consonanță cu motto-ul din Vasile Lovinescu, un autor se pare iubit de Mihail Gălățanu și pe care ni-l amintim cu toții din neuitatele analize la poveștile lui Creangă. Aici ar fi unul din punctele slabe ale
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
precis al lui Slavici fac din acestă poveste probabil cel mai realizat text al volumului. Cu toate exagerările inerente, cu tot naturalismul pe alocuri insuportabil, cu permanenta conștiință a faptului că nu e vorba despre literatură înaltă, ci despre literatură joasă, dar nu în sensul peiorativ al cuvîntului. Ar fi interesant de văzut, dacă s-ar putea face asemenea măsurători, care dintre blasfemiile lui Mihail Gălățanu scandalizează mai mult: atacul la buna-cuviință din Cadoul de Crăciun sau atentatul la mitul sacru
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă parte, aversiunea față de artă oglindește pragmatismul, deci latura joasă, filistină, a societăților deschise, capitaliste, în care arta care nu e ,,de consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre o
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
a înștiințat, cu umor că, și în rochie de seară, arată ca o Grossmutter. O mașină a fostului Kronprinț (fiul lui Wilhelm al II-lea) vine, la ora stabilită, să o ia la reședința acestuia. "Un bărbat în livrea, ușa joasă a intrării ce se deschide și numaidecît, în deschizătura sumbră a casei sale, dată în lături spre lăuntrul vieții, și încă neluminată, iată-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
poalelor peste cap oricând și în prezența oricui fac din scena publică o tabula rasa. Comentatorul de sport a fost și pe vremea comunismului un model al succesului. Astăzi, el este un model existențial. Insinuanți și cinici, pricepuți la intrigării joase (chiar și atunci când articulează cuvintele de parc-ar avea gomboți cu prune în gură) n-au plăcere mai mare decât să-i vadă încăierându-se pe derbedeii cu morgă invitați la kilometricele talk-show-uri ce țin nația trează până la orele mici
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
anumite cartiere din cauza bandelor care activează acolo. Dar bandele acestea au coborît în desant în București? Nu s-au format sub nasul polițistului de cartier care în loc să-și informeze superiorii se ține adesea de toartă cu inși de cea mai joasă factură? Cum bine știm, se întîmplă și ca polițistul de cartier să le povestească superiorilor săi ce se clocește sub ochii lui, însă superiorii lui sînt cei care au o relație vinovată cu cine știe ce nemernici care plătesc sus, să nu
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
a devenit, numit de Iuliu Maniu premier, director al Educației Poporului, cu rang de secretar de stat, director al Naționalului bucureștean și președinte al S.S.R., complicațiile se vor aduna asupra sa. Atunci, Nichifor Crainic și Pamfil Șeicaru au pornit o joasă campanie împotriva marelui prozator, cu calomnii atît de feroce încît scriitorul, care atunci și-a început jurnalul, mărturisea că e cel mai calomniat om din România. Și campania lui Crainic, funcționar subaltern al romancierului, s-a datorat, în bună măsură
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
În cine să avem încredere? În ditamai oamenii politici albiți la tâmple care se zvârcolesc lubric, mângâind scabros bucile cutărei "traseiste" avansată la excepțional cu prilejul lansării gunoiului pornografic "Hustler"? În ciocoii precum Dan A. Lăzărescu, turnător de cea mai joasă speță, care nici pus în fața probelor absolute nu-și recunoaște ticăloșia? Cocoțat la balconul unei nesimțiri paralizante pentru interlocutor, "boierul de viță" îi privea pe Mircea Dinescu și pe Cristian Tudor Popescu ca pe niște gângănii agasante pe care urma
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
Rodica Bin În friguroasa zi de 2 februarie a anului de grație 1997, un avion de tip Airbus coboară lin pregătindu-se de aterizare. Prin hublouri pasagerii descoperă, sub pătura joasă de nori, o întindere înzăpezită pe a cărei suprafață se disting, risipite, cîteva sate. Peisajul lasă o impresie jalnică. Avionul aterizează totuși cu o precizie matematică. Cu un sentiment de ușurare călătorii se supun controlului pașapoartelor. Printre cei care se
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
niște stâlpi negri de bazalt cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în persoană, adică - luptară și ei împotriva invadatorilor sovietici în 1939... O mână de ostași pe schiuri, camuflați în pelerinele lor albe, ținând piept luni întregi hoardelor numeroase - și nu e un epitet hazardat, - de
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
transformându-le în stâlpi de susținere a bordeielor și nici n-au făcut din birourile fostelor I.A.S.-uri adăposturi pentru bandele de hoți. Acolo, nici în 1990, nici în 2000 nu s-a votat pentru populiștii de cea mai joasă speță care și-au bazat campaniile electorale pe sloganuri de genul " Noi nu ne vindem țara!" și "Afară străinii!" (iar în 2004 probabil vor scanda: Nu ne vindem apa!") în loc să inunde ecranele televizoarelor, mimând gravitatea, "specialiștii" scoși din pulpana iliescianismului
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
fi un produs al deșănțării și vulgarității promovate obsesiv de presa din România. Dl. Manolescu are toată dreptatea să sublinieze importanța lui Ion Cristoiu în deschiderea, începând cu 1992, a pârtiei vulgarității fără seamăn și a promovării perversiunilor celor mai joase la rang de virtuți naționale. Tineri jurnaliști fără experiență și fără brumă de cultură au devenit victimele "bulevardismului" cristoiot și de aproape zece ani ei cred cu sinceritate că așa trebuie făcută presa. Aș adăuga, însă, că Vadim Tudor e
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
candidatului P.D.S.R. Acest comportament ridică, din start, câteva întrebări: cum Dan Voiculescu și partidul său de buzunar sunt aliații oficiali ai lui Ion Iliescu, oare nu sună totul a aranjament de cea mai înaltă (sau, mă rog, de cea mai joasă) clasă? Asta numai dacă Dan Voiculescu n-a jucat la două capete, mizând și pe o victorie (absurdă) a lui Vadim și a securiștilor săi? Dar, în acest caz, ce bază mai pot pune pedeseriștii pe un om care-i
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
face pe niznaiul și, cu eforturi supraumane, practică tehnica "adormirii vigilenței". Ion Cristoiu nu e atât de prost încât să nu cunoască forța presei într-o țară democrată. Cu toate acestea, el se dedă la o diversiune de cea mai joasă speță: după ce afirmă că articolele din marile ziare occidentale sunt scrise "după ureche" și, mai grav, la comanda unor personaje din elita intelectuală românească, el declară, la "Antena 1", spre liniștirea nației: de fapt, n-are nici o importanță ce scriu
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
imaginea grotescă, denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia lui Drăghici se așterne panoramic în literatura noastră de astăzi, cu linia orizontului joasă și îndepărtată, și prin ea cititorul rătăcește ca printr-o ceață groasă, din cînd în cînd străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
mi se păreau și ele, ademenitoare, totuși distante în mândria lor, dar cu adevărat strălucitoare pe mozaicul imensei săli iluminate cu neoane puternice; m-au luat frisoanele privindu-le, poate de emoții, poate pentru că aerul condiționat era fixat la grade joase, iar afară arăta 39 grade Celsius, chiar atâta arăta, anul acesta a fost cea mai fierbinte vară pe care am trăit-o, noroc că Riviera Adriaticii e un loc în care, din cauza brizei și a climei mediteraneene, nu simți căldura
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]