543 matches
-
o parte, protejarea membrilor grupului în fața posibilei responsabilități în declanșarea conflictului, iar pe de altă parte, gestionarea conflictului pe baza ideilor și opiniilor valorizate de colectivitate. 2.6.8. Atitudini comunicative Despre diverse populații se vehiculează stereotipuri ca: „americanii sunt joviali și vorbesc tare”, „grecii sunt lăudăroși”, „mexicanii sunt exuberanți”, „suedezii sunt reținuți și sobri”. Deși simplificatoare, acestea evidențiază atitudini comunicative ale diverselor comunități, reflectate în text prin conținuturi, prin modul în care vorbitorul își proiectează imaginea în text, prin structura
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Iași, Mitropolitul Veniamin și arhimandritul Daniil, profesorul de muzică Iohann Kraus, farmacistul Iohann Lochmann, foarte mulți preoți, adăpostiți în podurile chiliilor mitropoliei de la Suceava. Supravegheați și spionați de autoritățile austriece , cu apărători devotați și sinceri tot din partea românilor (bunul și jovialul Doxachi Hurmuzachi și mitropolitul Veniamin, de exemplu, ei nedorind să se publice în presă știri despre ajutorul dat pentru că, după părerea lor, prietenia și dragostea „cresc în umbra vieții private mult mai bine decât în arșița soarelui public”), începând cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Duet, Interludiu, Vârsta zero, Destinul, vioara a doua), pe care le reunește în volumul Interludiu (1973; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Iași). Piesele atestă calități incontestabile (talentul de a surprinde tipuri umane pertinent diverse, umorul de calitate, tonul jovial cu care este atacată mediocritatea), dar și lipsuri (rezolvările uneori prea teziste ale conflictelor propuse). Autor cu reale aptitudini de construcție, A. rămâne valabil ca dramaturg nu atât prin piesele cu subiecte - astăzi vetuste - centrate pe tema educației morale a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
Pe podeaua camerei se aflau patru paturi, și Conroy moțăia într-unul, pretinzând între timp că citește Comoara fenicienilor. Ceilalți detectivi stăteau în jurul unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi așteptat să fie" (Frank Norris, 120). Un alt scriitor prolific care a practicat jurnalismul literar narativ și care a fost în mare măsură uitat este Lafcadio Hearn. În 1870 Hearn anticipa
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Pe podeaua camerei se aflau patru paturi, și Conroy moțăia într-unul, pretinzând între timp că citește Comoara fenicienilor. Celălalt detectiv stătea în jurul unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi așteptat să fie" (Frank Norris 120). În acest exemplu Norris își reprimă tendința de a se angaja în acel gen de retorică care ar reduce caracterele asemeni celui din Bruta la
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom se păstrează intactă”, dublată însă de „radiografierea parodică a existenței”, în cartea apărută în 1990, Înnebunesc și-mi pare rău, Nicolae Manolescu descoperea „reversul întunecat și coșmaresc” al acestei poezii. Observația se întemeia, între altele, pe o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
ai gândirii romantice din lume; suficient ca oamenii vremii să-l judece pe Ovidiu nu doar pentru poezia sa, ci și pentru gândirea pe care o reprezenta prin această poezie. Biografii contemporani l-au caracterizat pe Ovidiu drept o fire jovială, sclipitor de inteligent, dar cu o replică adeseori usturătoare. A fost adulat de tineri, idol al femeilor, citit pe ascuns de adolescenți, iubit de însuși împăratul și mai ales de nepoata sa, Iulia Minor. A dat naștere unor comori de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la o parte beția ieftină de cuvinte și va încerca ruptura capitală prin autoreflecție. E calea care utilizează potențialul nostru de devianță, adică de dizidență recunoscută, modul prin care putem depăși acea mereu invocată inerție din Duminica Orbului sau entuziasmul jovial al gratuitei schimbări la față. Puterea corpului și corpul puterii O istorie cu totul insolită s-a petrecut cu corpul uman din antichitate și pînă azi, în postistorie, de la ipostaza estetică pe care o ilustra așa-numitul Efeb (lat. ephebes
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
8; Paul Everac, O dorință numită cenaclu, CNT, 1970, 27; C. Isac, „Punctul”, ATN, 1973, 4; Laurențiu Ulici, Fetișul replicii , RL, 1973, 29; Ulici, Prima verba, I, 212-214; Vicu Mîndra, Jocul situațiilor dramatice, București, 1978, 94, 97-100; Viorel Știrbu, Indiferența jovială, LCF, 1980, 48; Viorel Știrbu, Lumea pe îndelete, LCF, 1984, 24; Ghițulescu, O panoramă, 306-308. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
RL, 1982, 7; Al. Piru, Ion Bălu, „Viața lui G. Călinescu”, LCF, 1982, 8; Z. Sângeorzan, O carte despre Labiș, CL, 1983, 8; Dobrescu, Foiletoane, III, 167-173; Constantin Cubleșan, Viața lui Ion Creangă, ST, 1990, 11-12; Florin Faifer, Anxietățile unui jovial, CRC, 1991, 6; Lovinescu, Unde scurte, III, 290-297; Dicț. scriit. rom., I, 231-232; Z. Ornea, Blaga în 1935-1944, RL, 1997, 25; Petraș, Panorama, 124-125; Dan Mănucă, Bibliografie călinesciană comentată, CL, 2002, 3. T.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
preotul de serviciu stropește mulțimea prezentă după slujbă, negociază cu „zona gri” a locului, toată acea mulțime de cerșetori, sărmani, oameni fără adăpost din zonă, trăind din mila credincioșilor și a Bisericii. Mă îndrept spre unul dintre aceștia, un bărbat jovial, în jurul vârstei de 40 de ani, cu o față rotundă ca luna și o mustăcioară blondă, caraghioasă deasupra - seamănă mult în închipuirea mea cu nemuritorul și bravul soldat Švejk, al lui Jaroslav Hašek. Simțul nu m-a înșelat, omul meu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu are nimic subversiv și acceptă și el să intre în jocul întrebărilor. Confirmă că adevăratul avânt al pelerinajului de la Iași a avut loc prin 1996-1997, odată cu aducerea capului Sfântului Andrei. Dar rromii și covoarele lor ? Spre deosebire de subordonatul său, agentul jovial, el nu pare să aprecieze prea mult prezența lor, îi percepe ca pe o continuă sursă de dezordine. „Țiganii vin la pelerinaj pentru că aici este și un loc de întâlnire pentru ei. Schimbă adrese, încheie afaceri pe bani grei, au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-l fi auzit citind un capitol în cenaclul lui Lovinescu: „Voinic, în puterea vârstei, cu un cap mărișor, compus din rotunjimi, cu umerii obrajilor proeminenți, de mongoloid sau mai exact de mandarin, cu un larg surâs, ușor dezlănțuit în râs jovial. Era un bărbat plin de farmec prin naturalețe și vioiciune intelectuală, un autentic om de spirit. Auditoriul în unanimitate sublinia lectura meșteșugită a autorului cu râsete nestăpânite, iar la sfârșit cu toată gama elogiilor”. Amintirile acestui maestru al barei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
sînt îngrijorat de întîlnirea pe care începeam să n-o mai doresc. Sînt primit într-o căsuță situată în Havana Veche, nu departe de Catedrala Sfîntul François d'Assise. Era într-o după-amiază splendidă de vineri. Mă aștepta pe scări, jovial și curtenitor. Ce plăcere Excelență și ce onoare să-mi fiți oaspete pentru puțin timp! Sînt vigilent. Oare vrea să scurtăm discuția la maxim? Mă iertați domnule (cum să-i spun?) babalawo... O, ați învățat unele cuvinte de ale noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și el dintr-o clipă în alta. Într-adevăr, Stan n-a întârziat prea mult. Și-au mâncat toți prăjiturile cu ceva din elanul unor copii pofticioși. Era aceeași atmosferă ca la începutul serii trecute: păreau un grup de tineri joviali, fără griji. Victor îl privea discret pe Stelian, măsurându-l: ce diferență uriașă era între cel de aseară, care-l impresionase cu discursul său curajos, profetic parcă, și adolescentul acesta întârziat care pălăvrăgea nepăsător și își savura savarina, lăsând impresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii gâfâite, probabil scâlciate de folosință îndelungată, cu două persoane idilice, un bunic jovial, pictat cu stângăcie, alături de o consoartă cu păr alb și ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu, "acomp. de orch. Ardeleneasca, Roumanian". Bătrânii, fără îndoială, ascultă "Cătănie", cu ochii și urechile îndreptate către enorma pâlnie. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
narea cuvântului „Crăciun“ din cărți? A.R. Era, bineînțeles, o lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să intre incognito prin biserici și să vadă care dintre funcționarii ministerului participau la slujbe. Sunt convinsă însă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cea mai aculturală clasă de mijloc pe care am cunoscut-o vreodată. Bursa care mi s-a oferit în America a presupus, în afară de contactele cu scriitori și cu literați universitari, vizite în familii, pentru cunoașterea societății americane. Oameni foarte prietenoși, joviali, generoși. Dar - nu știu cum să mă exprim - puerili, infantili, de-o simplitate vecină nu cu noblețea, ci cu naivitatea. Purtători ai acelei mentalități mic-burgheze, mărginite, autosatisfăcute, autosuficiente, kitschofile. Oameni care râd în hohote la cele mai idioate gaguri. Pragmatism, simț practic
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe jumătate plină nu ar avea, în ciuda întregii sale științe și a tuturor virtuților sale, decît o influență mediocră. Englezul are o veritabilă aversiune pentru oamenii plictisitori, pentru intriganți, pentru nerozi și aroganți. Din contră, îl iubește pe colaboratorul vesel, jovial, franc, sincer și drept adică ceea ce acolo este numit a good fellow. Sir Edward Grey În aproape toate chestiunile de politică externă, influența lui Sir Edward Grey era, ca să spunem așa, nelimitată. Este drept că atunci când era vorba despre afaceri
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
perioadă a partidului, precum Pavel Țugui și Virgil Trofin, pe atunci, pare-mi-se, secretar al UTM-ului pe țară. Primul, mai mare în funcție (nu mult după aceea avea să fie însă dat afară din partid), arbora un aer jovial, populist, specific unor activiști ai vremii, al doilea frapa printr-o extraordinară paloare a feței, exprimând oboseala ajunsă parcă la limită acumulată de-a lungul a sute și sute de zile și nopți de ședințe. Vorbea rar, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe cei mai aleși dintre studenții săi de la seminar, sau În redacția Ideii Europene din Pasajul Român, cu aceiași tineri peste care trecuse războiul și cu alții noi, descoperiți și ajunși printre noi fruntași Între fruntași - o manieră simplă și jovială, animată și cordială, având cu toții mai degrabă aerul că nu ne luăm prea mult În serios treaba noastră, În bună parte totuși memorabilă, cum este Îndeobște la o revistă, la o tânără revistă, mai ales, desco perirea și impunerea talentelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În ochii, gurița și năsucul acestor muze in spi rate, cu șorț alb, mâneci suflecate, papucași de casă și mirosind de sus până jos a ceapă prăjită. Cu un asemenea dichis de viață, salutar pentru firea mea pofticioasă și zurlie, jovială și melancolică totdeodată, mă pot mărturisi Înaintea dumneavoastră că stomacul, ficații și rinichii mei n-au avut să se plângă cu nimic, abia simțindu-le prezența lor tăcută și laborioasă, cum le este de datorie. La fel, Îmi spu nea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îmbogățit mereu cu lecturi întinse și favorizat de intuiții estetice ce-i nutresc diagnozele privitoare la calitatea pieselor și a operelor scenice, el are capacitatea, probată, de a oferi realităților conspectate o oglindă reală. Adică nedeformantă. Lucidă. Uneori cu reflexe joviale, ori ironice (nimerite) sau cu maliții (de diferite calibre) ce fac priveliștea atrăgătoare, chiar și pentru cei care n-au cunoscut direct peisajul evocat de autor..." < „Măștile...", p. 5-6/>. T. Pracsiu, criticul, analizează fenomenul în discuție plecând de la repertoriu, consemnând
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
să discut cu dumneavoastră despre literatură... Da’, vă rog, luați loc. Fumați? Da’, vă rog, o țigară...“ Și, când criticul, epuizat după o noapte de anchetă, s-a așezat și și-a aprins o țigară, trogloditul general, schimbând brusc tonul jovial cu unul batjocoritor, a început să urle: „Scoală-te, porcule, în picioare! Cum îți permiți să stai jos în fața mea? Stinge țigara!“ etc. etc. Face, tot în 1977, o a treia tentativă de sinucidere. Ca urmare a gestului său extrem
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că această iubire întrupează toate convingerile din istorie, din fapte și opere îndreptate spre civilizația iubirii și spre triumful vieții de spirit. Lumina trebuie să se răsfrângă generos asupra realității, cu neajunsurile și dramele ei. Și mai credem că dialogul jovial, cultural, ecumenic trebuie să se circumscrie demnității unui prezent al dinamismului și unui viitor al speranțelor de bine. Cuvintele noastre se vor simple mesaje de iubire, curaj și adevăr. "Să se deschidă în inima culturilor o cale a libertății", iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]