540 matches
-
Franța, lipsit de cel mai palid umor, este însă, în tot ce spune, de o ținută ireproșabilă; ușor antipatic tocmai prin lipsa unei temperări a pornirii lui anticomuniste, este oricînd respectabil și oferă garanții; cel reîntors din Anglia, sub învelișul jovialului boier distrat, stă spiritul simplu al afaceristului care a știut să se îmbogățească și te convinge că ar ști și ar putea să îmbogățească și țara; Chiriță-Chirițescu, flancat de cei doi și trebuind să facă față duelurilor din ce în ce mai parșive și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
odihnește-un ziar cu scandalul Truțulescu. Ronțăie delicat și calm niște biscuiți care par din dotarea unei nave cosmice. Privindu-ne hipnotic, lung, cu ochii lui mari, nocturni. Un soni, îmi zic. Nu. E chiar un olandez normal, un păsăroi jovial, mereu pe avioane, pe trenuri. Legăm discuții. A-nvățat bine româna, doar cît a stat pe-aici de cîteva ori. Știe tot despre România. Spion? Și ce? La rîndu-ne, dăm tot din noi, spune fiecare ce știe despre Olanda. Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cui nu voi fi! În orașul pierzaniei și-al strălucirii noastre. Sigur însă voi fi în preajma blînd-fabulosului nonagenar Barbu Brezianu, exegetul lui Brâncuși și prietenul lui Noica, Eliade, Ionescu, Cioran, care-mi va onora vernisajul cu nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La revedere. 22 mai Cu, pardon, creionul prin București. Pardon, ca să evit cacofonia, nerenunțînd însă la eufonia argheziană, cea cu bastonul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scoică, mulaje, evident, și toate astea erau convocate, tihnit și metodic, într-un aranjament cît mai armonic, doar ca pretext, firește, întru obținerea miraculosului trompe-l'oeil. Depistam cu oarecare stupefacție, recunosc această recuzită derizorie de cîte ori călcam pragul jovialului Catargi. Lucrarea, atunci aflată pe șevalet, în lucru, mă înnebunea apoi, tîrziu, prin frăgezimea ei postimpresionistă, prin autenticitea ei indubitabilă. În alt registru valoric, atelierul unui Matisse (dar chiar și al aceluiași Catargi) era dotat cu garderoba specială a ședinței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
invitat la o acțiune de binefacere. Se sugerează/solicită fiecărui participant suma de 5000 dolari. Picasso scoate din buzunar o schiță de-a lui și spune: domnilor, aveți aici 10 000 dolari. Stil Picasso. Cochetăriile domnului Paleologu. Recunoscîndu-i-se, cu oarecare jovială maliție, preferința de a-și etala elegantu-i baston atunci cînd e filmat, estetul caută imediat, nu fără acceptabila doză de histrionism, motivația cea mai plauzibilă. Și o găsește: bastonul deși foarte șic, deci pasibil de subțiri ironii îi servește, pur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest demers al părinților lor, ce și-au dorit, la urma urmelor, plăcerea călătoriei. Intru în șuvoi și, retrăgîndu-mă o clipă, protectiv, în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe chei, multe și elegante
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să avem puțintică răbdare. Chestiune de vocație națională. 27 iulie Despre eroi și morminte. Doar titlul, împrumutat o clipă din Ernesto Sábato, fabulosul, gravul. În rest bagatelele și dardanelele noastre de toate zilele, asumate de noi cu oarecare eroism... Întîlnire (jovială), pe trotuar, cu fostul demnitar C.C. și lector de socialism, de altfel figură nu dintre cele mai indigeste în acei ani, ba, incitant și simpatic în dialogurile dincolo de sediu și de catedră. Trecînd strada (el, de data asta) să mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spune ce simt, la rîndu-mi, în prezența pieselor expuse de însuși efebul forograf? Nu. Tăcerea nu înseamnă, neapărat, lașitate. Poate fi, tot atît de bine, și politețe. În cazul de față, una reciprocă. E fotografia aceea lugubră (prin scenografia ei jovială) cu cei trei cîștigători ai războiului, Roosevelt, Churchill, Stalin, așezați, pozînd radios pentru istorie. Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi dintre protagoniști, americanul și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
domnului avocat, aceștia, nu exemplare criminale ale istoriei noastre ci, mă rog, personaje, și ele, ca toate celelalte, ale aceleiași istorii. Dacă n-am ști cam în ce ape se scaldă acum apoliticele posturi naționale de radio, monodia nocturnă a jovialului ne-ar consterna. Dar nu. De la tonul acru-imperativ al primului ministru la tiradele cațavence ale generalului și colegilor săi de epolet, la înfloriturile dubioase ale invitatului radiofonic Florescu, se întinde partitura unei orchestre care, cu cît cîntă mai fals, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu invitații, deși unii dintre aceștia, ca cel recent, meritînd cu prisosință penalizarea, dar jovialitatea sa indicibil duplicitară în fața unui fost mandarin al comunismului autohton ni s-a părut, orice s-ar spune, deplasată. Cînd ne gîndim cam cît de "joviali" au fost, la rîndul lor, primitivii torționari ai dejism-ceaușismului, trimițînd la moarte o întreagă elită a țării, civilitatea actualului... analist istoric pare, în ultimă instanță, de neînțeles. Ne produce fiori gîndul că de același subțire tratament s-ar fi putut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
L-am ignorat pînă acum în această ordine de idei pe fostul meu profesor dorohoian de desen, Constantin Radinschi, nefiind atent că delicatul acuarelist este un maideloc delicat mînuitor de frază. Una pe cît de mucalit pipărată, pe atît de jovial moldovenească. Pînă cînd, într-o zi, îi citesc una din tabletele săptămînale, cea cu uitatul/ neuitatul "baron" care vindea cîndva garoafe în vetustele birturi ieșene: baronul Vax sau baronul Aiurea, după autoporecla cu care-și livra galant florile. Text savuros
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În schimb, de un calm dialogal dînd măsura superioarei vocații. Apendice personal. Pe patu-mi (tuturor) supliciilor de atelier, printre schițe și însemnări, o carte: recenta apariție de la Polirom, Cold Mountain, masivul roman al lui Charles Frazier, care i-a servit jovialului Minghella ca scenariu peliculei tocmai terminate în... România. Roman avînd în chapeau numele a trei stele orbitoare: Jude Law, Nicole Kidman, Renée Zellweger. Roman nedeschis (din motive de preferință narativă). Aflu însă din emisiune ce nu reținusem la vremea respectivă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avea uluitoarea dexteritate de a subtiliza de pe masă bunătăți rar găsite în comerțul socialist și a le strecura într-o pungă, e-adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine. A jovial îndestulatului nomenclaturist. care prins în flagrant sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora, probabil există imagini ce atestă defel încruntata apostazie de la dogmă la libertinaj
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prezentate biografiile literare a 52 de poeți englezi. ◊1780 [vîrstă: 22 ani] Expune o acuarela la Academia Regală, intitulată The Death of Earl Goodwin / Moartea Contelui Goodwin. Realizează prima gravura care anunța ceea ce va deveni stilul său caracteristic al "energiei joviale" debordante irezistibile intitulată Dance of Albion / Albion's Dance (ulterior cunoscută sub numele eronat, potrivit lui Damon Glad Day19), despre care Mona Wilson afirmă că ar reprezenta un autoportret. Va relua lucrul la ea peste circa 13-14 ani, cînd va realiza
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asiste la spectacolul cu Falstaff ud leoarca ieșind din apă. Actul III. Tabloul 1. În fața hanului. Ud până la piele, Șir John comandă un pahar cu vin fierbinte. Pe masura ce bea, Falstaff trece dela o stare de dezolare la una de umor jovial(Va, vecchio John,). Își face apariția Mrs. Quickly care afirma (în timp ce toți ceilalați asculta din umbră) că Alice dorește din nou să-l revadă în pădurea Windsor la miezul nopții; pentru că secretul să fie bine păstrat, Falstaff va trebui să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Voce : bas-bariton Fach : grav Loc de desfășurare : Interiorul Hanului La Jarretière, Anglia, începutul secolului 15 Rezumat: Ud până la piele, Șir John comandă un pahar cu vin fierbinte. Pe masura ce bea, Falstaff trece dela o stare de dezolare la una de umor jovial. Vă, vecchio John, Vă vecchio John, Vă per la tua via. Questa tua vecchia carne ancor spreme Qualche dolcezza a te. Tutte le donne ammutinate insieme Și dannano per me! Buon corpo di Șir John, Ch'io nutro e sazio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Duet, Interludiu, Vârsta zero, Destinul, vioara a doua), pe care le reunește în volumul Interludiu (1973; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Iași). Piesele atestă calități incontestabile (talentul de a surprinde tipuri umane pertinent diverse, umorul de calitate, tonul jovial cu care este atacată mediocritatea), dar și lipsuri (rezolvările uneori prea teziste ale conflictelor propuse). Autor cu reale aptitudini de construcție, A. rămâne valabil ca dramaturg nu atât prin piesele cu subiecte - astăzi vetuste - centrate pe tema educației morale a
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta și în parodii, și în pamflete - sunt nu doar agresive, ci și necruțătoare. Venerabilul Cezar Bolliac
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
proză), el tatonează propriul teritoriu imaginar, împrăștie în discursul evaluativ mininarațiuni personale, reverii critice și digresiuni, practică limbajul aluziv, jocurile lexicale, ironia și alterizarea eului critic, într-un cuvânt, face o „critică artistică”, situată între hotare. Dispoziția histrionică și experimentalismul jovial ar fi notele dominante în volumul de debut, unde aplicațiile la caragialeanism sunt urmate de o suită de parodii critice în care C. se joacă (absolut convingător) de-a Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu ș.a., scriind despre N. Breban, Paul
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
Oprescu deosebește 12 tipuri de bolnavi: bolnavul care se autocompătimește, cel pe care îl doare tot, cel limbut (sau hipervolubil) cel tăcut (morocănos), cel agitat (care țipă și revendică cu insistență întreaga atenție), cel nestăpânit, cel anxios, cel emotiv, cel jovial, cel care nu înțelege, cel „ideal” (care nu există!). (Bolnavii care nu pot comunica direct cu medicul, sau comunică cu dificultate, sunt copiii, oamenii cu handicap și cei care nu cunosc limba medicului). Se pot descrie cel puțin două categorii
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
dificultate, sunt copiii, oamenii cu handicap și cei care nu cunosc limba medicului). Se pot descrie cel puțin două categorii de medici: - cei „fără vocație” comunicațională (medicul ursuz, cel nervos, cel distant, cel ironic); - cei „cu vocație” comunicațională (medicul permanent jovial, cel flegmatic, cel îndatoritor, cel bonom). Comunicarea deficientă se datorează punerii în relație a unor tipuri de medici și de pacienți neconcordante, necomplementare, disjuncte. Într-o ordine de idei apropiată adăugăm, că tipuri extreme de interpretare, pe medicii timofili (care
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
piesa lui Aristofan. Filosofia sa era ancorată în realitatea vremii. Socrate a fost un formator și un terapeut al sufletelor, fapt nemaivăzut până atunci. El avea calități pentru a realiza aceste scopuri: era o fire plăcută, antrenantă, comunicativ, sociabil, amabil, jovial, răbdător, simplu și capabil să se autocontroleze. Socrate era histrionic și ironic. Ironia sa nu venea din orgoliu, era un tip de critică ce urmărea să asigure protecția față de convingerile neverificate. I se atribuiau și unele trăsături "negative", precum variațiile
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
în flux, mișcarea, așadar timpul și spațiu. Filosoful sumbru nu întreține niciun fel de relație cu Ideile, el știe că lumea e guvernată de Foc și de Trăsnet... Cuplului Democrit care râde și Heraclit care plânge, Montaigne îi preferă filosoful jovial, râzător... Dar când e să aleagă între Heraclit imanentul și Parmenide transcendentul, optează pentru primul. Apărător al râsului și al imanenței, Montaigne recuză creștinismul care plânge, îndrăgește durerea și face din cor un orizont de nedepășit. Adept al fluviului, pentru că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom se păstrează intactă”, dublată însă de „radiografierea parodică a existenței”, în cartea apărută în 1990, Înnebunesc și-mi pare rău, Nicolae Manolescu descoperea „reversul întunecat și coșmaresc” al acestei poezii. Observația se întemeia, între altele, pe o
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și prescurtările Sf., Sfr., Sfred.), Spurcocea, Cronicarul Dâmboviței (și C. D.). Fire energică, jovială, cu manifestări histrionice de exuberanță, L. șochează pe toată lumea, și prieteni și inamici, punându-și capăt zilelor cu un foc de revolver. „Amator de glume”, cum singur își zice, L. nu este, din păcate, atât de spiritual pe cât se crede
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]