233 matches
-
ne regalează cu aplombul ei, companionul de dialog al cinematoarei se arată a fi, de data asta, un nonagenar cu vag accent străin, cu restul de jovialitate ce i-a mai rămas dintr-o viață trăită, sigur, doar în opulente jovialități. Cine-o fi Matusalemul la patru ace? Vreun român din primele valuri ale emigrației? vreun înțelept evreu plecat pe bani grei din raiul comunist autohton? vreun regizor de film din stirpea lui Jean Negulescu? vreun armator stăpînind cine știe ce golf sud-american
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un punct, mi se pare că teleasta forțează nota, supunîndu-l pe foarte vîrstnicul său invitat la un fel de cvasiinterogatoriu privind compromisurile flagrante ale acestuia față de sangvinicul dictator bucureștean, în slujba căruia de pe o platformă arhiprosperă s-a pus cu jovialitate. Parcă îți e și milă de bătrînul aproape bradilalic, aproape gaga, supus bombardamentului filmat. Numai că acest om dintre aparate e Iosif Constantin Drăgan. E un spectacol uimitor văzînd că, sub aparența explicabilului (de ce nu) ramolisment, zelatorul italo-român al traco-dacismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu care își purta hainele somptuoase și bijuteriile, rafinamentul cu care amenaja interioarele și era primit în Micul Trianon din parcul Versailles, construcție comandată de doamna de Pompadour căreia i-a succedat ca poziție de curtezană. Simpatizanții ei apreciau naturalețea, jovialitatea și intenția de a răspunde solicitudinii altora. În aprilie 1774, suveranul s-a îmbolnăvit de variolă și, sub presiunea apropiaților, i-a cerut contesei du Barry să părăsească palatul. Și-a chemat confesorul să se spovedească spre a i se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în chip firesc cu tentația senzaționalului, fantasticului și abisalului psihologic. Definitorie rămâne însă perspectiva moralistului și a umoristului, care uzează de o gamă largă de mijloace, de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a vorbit de „miticismul” naratorului și al eroilor săi), se ascunde un liric și un sentimental care râde ca să nu plângă, dotat cu înțelepciunea celui ce privește viața, semenii și pe sine însuși ca spectacol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
la marginea unui taluz pe care se află un vas decorativ. În fundal, o menadă dansează cu un tirs în mână. Iese în evidență pântecul proeminent al lui Silen, ca și aspectul său grotesc, totul menit să sublinieze exuberanța dionisiacă, jovialitatea etilică, impudoarea dezinhibată, bucuria vieții și, ca expresie a lor, senzualitatea. Tema dansurilor menadelor va fi reluată în grafica pictorului, asociată uneori temelor macabre pe măsură ce simbolismul său se va colora sumbru, decadent. De altfel, există și aici o tensiune a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
autorul păstrând motivele (călătoria, Încercarea puterii, pețitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele În sprijinul binelui și formulele tipice. Introduce Însă din structura basmului cult umanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia și limbajul personajelor, precum și narațiunea, dialogul la care se adaugă umorul, jovialitatea și erudiția paremiologică. Toate aceste particularități pun În evidență talentul prozatorului ilustrat cu prisosință În „Amintiri din copilărie”. Povestea poate fi socotită un bildungsroman pentru că naratorul urmărește de-a lungul narațiunii devenirea unui personaj, În cazul de față, a lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
conștient de faptul că omul trebuie să procedeze la o selecție lucidă a Întâmplărilor, evenimentelor sau faptelor importante pentru el În viață. Cu o Înțelegere superioară, dată de experiența de viață, eroul exprimă un șantaj sentimental („dacă mă sinucid?”), cu jovialitate și comprehensiune, pentru imprudența chitului, tânăr, „fără experiență", cuțitul sugerând o variantă, o cale de ieșire din această situație limită: „sunt primul pescar pescuit de el”. In finalul tabloului, Iona devine visător și se simte ispitit să construiască „o bancă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții. Fiica la mama, mama la mama, bunica la mama... pana se ajunge la o singură mamă, una imensa...”. Deși i „s-a Întâmplat o mare nenorocire”, Iona iubește viața cu jovialitate si tristețe, ideea repetabilității existențiale a omului fiind sugerată prin rugamintea adresată mamei: „Tu nu te speria numai din atâta si naște-mă mereu”, deoarece „ne scapă mereu ceva În viață”, totdeauna esențialul. Replicile se succed cu vioiciune, cu tonuri
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]