495 matches
-
Susan a șters stratul de praf de pe noptieră, apoi a făcut un pas către ușă, ca să inspecteze dormitorul. Totul era în regulă, numai că femeia știa că n-avea nici o șansă ca încăperea respectivă să primească notă de trecere din partea „Junghiului“. Întotdeauna avea să existe ceva de care mama lui Caitlin să se ia, numai ca să scoată în evidență cât de lipsită de calități era noua parteneră a lui Nick în comparație cu prea-iubita ei fiică. Instantaneu, Susan s-a simțit vinovată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
omul a revenit la vechea lui existență. A fost ca și cum nici n-ar fi plecat vreodată. Despărțirea de „iubitul divorțat“ a însemnat și că Belinda s-a trezit cu tot timpul din lume la dispoziție ca să se transforme într-un junghi în coasta fostului soț. Dintr-odată, Jake a devenit posesiunea ei cea mai prețioasă, copilul de aur de care nu mai suporta să stea despărțită nici măcar o noapte. Inițial, Jake a devenit un soi de Henry Kissinger în miniatură, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i dai ceea ce i-am dat eu - primul băiat. Pentru el, asta a fost o experiență magică. Iar ca mamă a ambilor lui fii, cât timp o să respir..., a spus ea punându-și o mână pe piept,... o să fiu un junghi uriaș în coasta ta, un cancer care-o să-ți roadă căsnicia, așa cum mi-ai distrus-o și tu pe a mea. Ăsta o să fie scopul meu în viață. Să nu uiți! Și cu asta, femeia a trântit ușa, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a întors către testul de sarcină, a cărui ferestruică atât de importantă era întoarsă cu fața în jos. O liniuță albastră însemna dezamăgire. Două liniuțe albastre, euforie. Trăgând adânc aer în piept, Alison a întors lamela de plastic și imediat junghiul familiar al eșecului i s-a înfipt în piept. Oricât de atent se uita, nu avea cum să scape de amara dezamăgire: pe test nu figura decât o singură liniuță albastră și nici măcar o urmă vagă a unei a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fluturând pliantul. Înseamnă foarte mult pentru mine. Cu plăcere, draga mea. Nu-mi doresc decât să merite să-ți faci curul chisăliță și să reușești să-ți rezolvi și problema de-acasă. Susan a zâmbit. —A, Nick nu e un junghi în coaste. Numai atât că uneori se mai rătăcește pe alte cărări. Să știi că eu chiar îl iubesc. Știu asta, drăguțo. Dar cred că toți bărbații au nevoie să li se reamintească, din când în când, cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o despărțire, pe cât posibil, amiabilă. Nu am resentimente față de el. Pur și simplu, mi se pare că e un om jalnic. Și cum a decurs întâlnirea? Susan și-a schimbat poziția pe fotoliu și s-a strâmbat puțin din cauza unui junghi în abdomen. —A fost interesant. Tonul Juliei era plat. — Cred c-a fost convins c-o să mă întorc la el. Că nu pot să trăiesc fără el, a spus ea printre dinți. Dar eu l-am asigurat, cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o s-o mai părăsească de tot, dar cu siguranță n-o să-i fie credincios. Fionei i-a venit o idee, așa că și-a vărsat gura de vin în pahar ca să se exprime. Poate că acum ai putea tu să fii junghiul din coasta ei, nu? Asta ar fi cea mai delicioasă ironie. Julia a zâmbit cu bunăvoință. —Asta așa e și crede-mă că și mie mi-a trecut prin minte posibilitatea asta. Mi-ar fi foarte ușor să-l tentez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
au scăpat de duhoarea de varză fiartă. Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
porii, până în cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote. Sau să zbiere. Sau să tremure. Sau să scâncească. Sau să moară. În schimb, aude
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poartă, din urmă răbufni o nouă salvă. " Vor să ne omoare pe toți, nu le-ar ajuta Dumnezeu!" își zise cu o undă de bucurie că el totuși a scăpat. Atunci simți o înțepătură în coșul pieptului, ușoară ca un junghi, și gura i se umplu de fierbințeală. Mi se pare că..." îi trecu prin minte. Gândul i se curmă într-o bruscă întunecare. Căzu grămadă ca un sac, cu mâna întinsă spre a deschide, izbindu-se cu capul de stâlpul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însă un profesionist, era tânăr și o făcea să râdă, iar atingerea aceasta a trupului ei cu mâinile lui negre și pofticioase mă făcea să mă cutremur. O dată, pe seară, Maitreyei strigă din balconul interior pe Khokha, apucată fiind de junghiuri (căci plouase două zile de-a rîndul) și, pentru că el lipsea, îl chemă pe șofeur. Aceasta mă făcu să-mi pierd mințile, și eram ispitit să mă urc la ea în odaie și să-i spun ceva sălbatec, dar îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt de nefericit!“ Se întrebă dacă ar trebui să încerce să-și redobândească vechea slujbă sau să se gândească la o alta nouă. Și în cazul ăsta, la ce anume? Hotărî că-i mai bine să nu se gândească. Un junghi dureros, o durere de altă natură, îi săgeta mintea năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Scarlett-Taylor devenise alt om pentru el. Și, în aceeași clipă, în străfundurile minții lui, Tom luă o hotărâre importantă și necesară. Era suficient de meloman încât să recunoască o voce excepțională și să râvnească la ea. Întâi, îl împunse un junghi de invidie pură, un simțământ de pătimașă rivalitate. Dar aproape în aceeași secundă de recunoaștere, sub impulsul afecțiunii reale prin care ne apărăm egoismul, Tom își îmbrățișă moralicește rivalul, absorbindu-l în el, făcând din vocea aceea superbă posesiunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare. Se îndreptase spre masa de toaletă și măturase cu mâna, răsturnând pe podea, câteva cutiuțe de argint, farduri, o oglinjoară de mână, care zăceau neatinse din seara când, cu o sută de ani în urmă, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atingă. — Eu trebuie să plec înapoi la Londra și... și să studiez... spuse Tom. Nu pot să fiu... vă gândiți la un soi de guvernantă? Nu sunt persoana de care aveți nevoie. În timp ce rostea aceste cuvinte, simți un fel de junghi dureros, de parcă separarea pentru totdeauna de John Robert, după această conversație, ar fi fost chinuitoare. „Oare mă hipnotizează?“ se întrebă Tom. Dumneata ești persoana de care am nevoie. Dar ce vreți să fac, pentru ce...? — Nu vreau ca o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se învârteau de colo-colo cu un anumit scop. Și simțea în vis o furie neputincioasă, și îngrijorare, și frică. Acum, ascultând trilurile mierlei și privind pe fereastra salonului, în care încă nu aprinsese luminile, se simți străpunsă de un junghi de frică, asemănătoare cu cea din vis, văzând o siluetă nemișcată, plantată în mijlocul pajiștii. După o clipă, o recunoscu pe Ruby, totuși priveliștea continua să fie sinistră. Ce făcea Ruby, la ce s-o fi gândind, așa cum stătea acolo, singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
masca lui de bătrân, așa cum arăta George la șaizeci sau la șaptezeci de ani, mai puțin grăsuliu, mai uscat, mai zbârcit. Zbârciturile începuseră să i se și schițeze pe fruntea atât de netedă până de curând. Alex îl privea, simțind junghiul dureros al iubirii pe care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil, intangibil, mereu tânăr, așa ca mine, o replică a personalității mele, pe care mi-o garanta. Dar acum arată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din Ennistone. Tom simțea înțepături în tălpi, junghiuri în genunchi. Cândva, pe parcursul extraordinarei sale aventuri din acea noapte, își zvârlise pantofii din picioare și își scosese ciorapii. Cât de îndepărtat i se părea acum tot ce se întâmplase cu el! Când luminile se stinseră și rămase cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o face să râdă în hohote. Om cu scaun la cap, auzi! Partea proastă e că toate aceste nume de botez pe care basarabencele le poartă stârnesc dispreț, ba chiar uneori iritare. Marusia, Niusea, ba chiar și Tusea! Tusea și junghiul! Altă expresie ciudată... Dar nu, de fapt nu-i chiar ciudată, asta măcar are un dram de noimă. Basarabencele rusoaice recunosc rareori că ceva are noimă în viața și în lumea răgățenilor. Totul aici e anapoda și greșit, atunci când nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
numai pe mine? Ceilalți sunt deja în picioare de jumătate de ceas. În cinci minute, să vă prezentați la domn’ sărjănt Toaibă. La auzul acestui nume, Limbosu a clipit des din ochi și a icnit ca și cum ar fi avut un junghi în coaste... Toaibă își adunase grupa și aștepta doar ordinul privind noua misiune pe care urma s-o îndeplinească. Se plimba prin fața grupei ca un leu în cușcă. Când l-a văzut pe Limbosu ieșind din cort, s-a îndreptat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la cutia de scrisori. Ceva înăuntru! O scrisoare! Mi-a răspuns! Mihaela mi-a răspuns! Draga de ea! Dar... trăsnet! Era chiar scrisoarea mea. Mi-o trimisese îndărăt. M-a durut această respingere, de ce-aș minți? Am simțit un junghi ascuțit în coșul pieptului, care s-a transformat pe urmă într-o ciudă amestecată cu necaz. Și doar prevăzusem eventualitatea... Era tot așa, cu plicul nelipit. Poate adăugase undeva pe marginea hârtiei vreo frază? Nimic. În tot cazul o citise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
M. Eminescu [plic: ] Domniei sale Doamnei Cornelia Emilian Iași {EminescuOpXVI 256-277} {EminescuOpXVI 278} 238 [CORNELIA S. EMILIAN] Botoșani, 12 martie 1888 Mult stimată doamnă, Vă înștiințez că surorii mele [î]i este puțin mai bine; după aplicarea unei ventuze a trecut junghiul și fierbințeala, însă îndealmintrelea e tot încă slabă. Vă alăturez două chitanțe pe cari ar fi trebuit să vi le trimit de mult și vă rog să esprimați domnișoarei Weitzsecker sincera noastră recunoștință. Vă rog a primi sincere sărutări de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
prințul conducea dog-cart-ul înhămat cu un demi-sang, acel murg faimos. Conducea la aceeași oră, când începeau afară răcoarea și seara și în el începea o ușoară încropeală premergătoare febrei. Sta sus pe capra înaltă, arcuit de mijlocul dureros, în care junghiul își avea bătut un cui permanent de rezonanță. Sta trudit de sforțarea ce-i punea de-a lungul brațelor alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de pietoni, de tot ce mișuna în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se strecură din ceafă în sus, un fior ce se târa acum ca o reptilă spre munții focoși ai creierului și îl înturna de la baza bazinului sacru al plămânului. Era tocmai pe cale să obție acea imobilitate perfectă, capabilă să stăvilească junghiul, când Ada intră zgomotos, urmată de Lică, pentru a face propunerea plănuită. Maxențiu cumpărase de la desfacerea grajdului Simonian cei mai buni cai. Le trebuia un maître-dresseur, un fel de chambellan d'ecuries. Ada îl aducea. La vederea lor, Maxențiu simți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui acum nu mai era acolo unde-1 putea urmări și păzi. Tot trupul îi era amorțit: o anestezie anume pe care o cunoștea, de altfel. Numai fruntea îl durea ca o bubă. Știa ce urmează: durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima, ci plămânul. Prin plămâni omul era sau nu era fericit... Și doctorul ce spunea: "Nimic nou! Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]