278 matches
-
fiind o legătură naturală între trecut și viitor, se inspiră din tradițiunile trecutului, înlătură însă inovațiunile improvizate și aventurile hazardoase.<ref id=”1”>Eminescu, Opere, vol III, Editura Univers Enciclopedic, București, pp. 359-360.</ref> „Era nouă“ Odată cu discursul din 1884, junimismul politic își atinge maturitatea. În orice canon al reflecției conservatoare românești, organicismul lui Carp deține o poziție privilegiată. Și aceasta cu atât mai mult cu cât „Era nouă“ nu este doar titlul, memorabil, al unei alocuțiuni parlamentare, ci și semnul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
să rodească, iar potemkiniada patriotică trebuie descurajată, fără compasiune pentru lipsa de inteligență. Politica este acea îndeletnicire modestă care acordă instituțiilor șansa de a exista și de a se afirma. Misiunea junimistă este organizarea sta tului, asumată simbolic de Carp. Junimismul este expresia unei direcții a moderației și a construcției. Oricare ar fi însă eticheta noastră, începem prin a susține că era luptelor constituționale s a terminat și acesta este și adevăratul sens al cuvintelor ce guvernul a pus în gura
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
id=”1”>Ibidem, p. 189.</ref> Proiectul junimist este dominat de această preocupare pentru coerență - stimularea unei stări a treia este temelia pe care se așază o nouă arhitectură politică, acea democrație a muncii și a meritului. Etosul pe care junimismul caută să-l stimuleze este acea independență în raport cu statul, având drept corolar constitu irea unei cetățenii care să nu mai fie modelată de centrul omnipotent al capitalei. „Era nouă“ înseamnă și apli carea efectivă și graduală a principiilor pe care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în diversele ramuri ale vieții publice?<ref id=”1”>Idem.</ref> Gradualismul și organicitatea sunt, în imaginarul politic junimist, indisociabile de preferința acordată moderației nespectaculoase. În contra direcției revoluționare, care face apel la modificările dramatice de decor și la retorica inflamată, junimismul militează, nu mai puțin pasionat, pentru evoluția care face să rodească sâmburele din solul național. Din această perspectivă, se poate observa în reflecția lui Carp o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin hipertrofiere. Anemia
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
inevitabil, fantoma bari cadelor care bântuie mitologia urbană. Tulburările revoluției sunt cealaltă față a monedei centralizării - în absența gradualismului, alternativa este fragilizarea ordinii și ridicarea pasiunii funeste a distrugerii. Departe de a fi o politică a osificării și a reacțiunii, junimismul privește către un viitor care se edifică grație acestei ucenicii a descentralizării. Solidaritățile organice se refac, iar cetățeanul descoperă valențele libertății în acest teritoriu al vecinătăților fecunde. Omnipotența capitalei este începutul drumului care se confundă cu voluntarismul revoluționar. Odată cu eliminarea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
o treaptă mai inferioară, ca să cunoască cari sunt adevăratele interese al comunei și ale județului, pentru ca să poată mai târziu, pe o treaptă mai superioară, să judece cari sunt adevăratele interese ale Statului întreg.<ref id=”1”>Ibidem, p. 319.</ref> Junimismul politic rămâne întemeiat pe această vocație a contrazicerii prejudecăților curente. Suveranitatea rațiunii legitimează, în cele din urmă, ostilitatea față de orice tentativă de a submina o evoluție care duce, pe durată lungă, la fortificarea instituțiilor. Omul politic pe care Carp mizează
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la 1914, ca și la 1871 sau 1884, gân direa lui Carp se sprijină pe pilonii evoluționismului, prudenței și criticii reformelor hazardate. Dema gogia politică și socială, încurajarea unui sentiment al urii de clasă sunt semnele unui timp de care junimismul nu poate decât să se delimiteze polemic. Panaceul votului universal, evocat cu religiozitate, se cere raportat la peisajul imperfect și mediocru al unei societăți care a aplicat doar parțial prevederile de la 1866. Este o societate care rămâne esențialmente centralizată, dominată
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
evidențiată de Filitti în cadrul alocuțiunii comemorative de la 1936, devine profund impopulară în deceniile care urmează Marelui Război. Rând pe rând, în numele „națiunii“, privită ca grup tribal, sau al „clasei“, privită ca vehicul al mântuirii colective, moderația din care se hrănește junimismul a fost stigmatizată ca expresie a trădării și reacțiunii. Reticența junimistă față de schimbările intempestive, critica radicalismului au justificat marginalizarea unui curent de gândire și a unei întregi imaginații intelec tuale. Masificarea de după 1920 a fost urmată, în anii comunismului, de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fi vreodată un curent sprijinit de o pondere electorală semnificativă, junimiștii rămân, pe măsură ce istoria intelectuală apelează la contextualizările necesare, corespondentul autohton cel mai articulat al liniei conservatoare occidentale. Conservatorismul românesc, ca set de ipoteze ideologice, înseamnă, în ainte de toate, junimism. Marginali electoral, junimiștii au dat spiritului conservator de la noi armătura pe care să se poată sprijini un edificiu im punător. Odată cu Carp și Maiorescu, junimiștii au oferit efigiile unor personalități care intră în mit, ca ipostaze ale exemplarității conduitei publice
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
al continuității ideologice, o parte a legatului junimist ajunge până la cei de astăzi sub forma pledoariei pentru regândirea temeliilor comunității politice. În fiecare moment în care patima mulțimii sau demagogia unor conducători înclină balanța către fanatism și violență publică, amintirea junimismului poate servi ca obstacol în calea acestei tendințe funeste. Căci junimismul oferă imaginea stenică a unei conduite ideologice care refuză programatic recursul la forțele telurice ale cetății, evocate, memorabil și vizionar, de Maiorescu în „Contra școalei Bărnuțiu“. Rațiunea, iar nu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de astăzi sub forma pledoariei pentru regândirea temeliilor comunității politice. În fiecare moment în care patima mulțimii sau demagogia unor conducători înclină balanța către fanatism și violență publică, amintirea junimismului poate servi ca obstacol în calea acestei tendințe funeste. Căci junimismul oferă imaginea stenică a unei conduite ideologice care refuză programatic recursul la forțele telurice ale cetății, evocate, memorabil și vizionar, de Maiorescu în „Contra școalei Bărnuțiu“. Rațiunea, iar nu orbirea, moderația, iar nu inspirația alimentată de resentiment: după un secol
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
stenică a unei conduite ideologice care refuză programatic recursul la forțele telurice ale cetății, evocate, memorabil și vizionar, de Maiorescu în „Contra școalei Bărnuțiu“. Rațiunea, iar nu orbirea, moderația, iar nu inspirația alimentată de resentiment: după un secol al rătăcirilor, junimismul e parte din tradiția românească a libertății, de la care ne putem revendica. În junimism, ca formă locală de distilare a conservatorismului, este identificabilă rezistența la seducția masificării și anihilării individualismului creator. Proiectul unei comunități policentrice, care mizează pe autonomie locală
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
evocate, memorabil și vizionar, de Maiorescu în „Contra școalei Bărnuțiu“. Rațiunea, iar nu orbirea, moderația, iar nu inspirația alimentată de resentiment: după un secol al rătăcirilor, junimismul e parte din tradiția românească a libertății, de la care ne putem revendica. În junimism, ca formă locală de distilare a conservatorismului, este identificabilă rezistența la seducția masificării și anihilării individualismului creator. Proiectul unei comunități policentrice, care mizează pe autonomie locală, este actual și astăzi, în măsura în care descentralizarea postcomunistă nu a fost decât un cadru care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
oferite înșelător de religiile politice și de avatarurile lor. Efectele secundare ale schimbărilor nu pot fi subestimate, iar omul politic nu se poate transforma în chimistul social care modifică umanitatea în marginile unui experiment oarecare. În termenii lui Wilhelm Röpke, junimismul, ca formă a moderației, intenționează să recurgă la elementele guvernării la scară umană. Progresul este autentic în măsura în care nu generează cifre abstracte, ci consolidează, tenace, spațiile de exprimare oferite personalității umane. Moderații, atunci ca și acum, întrevăd în tulburarea revoluționară nu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
tulburarea revoluționară nu semnul renașterii salutare, ci semnele derivei. Împotriva acestui radicalism ubicuu, ipostaziat de stânga, dar și de dreapta radicală, moderația este obligată să se ridice, confruntând demonii cetății. Departe de a fi un obiect în muzeul istoriei intelectuale, junimismul poate fi recitit astăzi ca punctul de plecare în acest itinerar al moderației și al libertății. Timbrul său îi poate fortifica pe cei care se încăpățânează să creadă în evoluție, nefiind ademeniți de vocea ispititoare a mesianismului. Reflecția Junimii este
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
revoluționare, biruitoare a marxism-leninismului, fantoma lui Maiorescu se zbuciumă inutil”. Manualele școlare păstrează același ton: „Țelul protagoniștilor ei [Junimii] era să transforme cultura românească într-un stâlp ideologic al claselor exploatatoare”. în ciuda acestui triumf aparent, „proletcultismul anilor ’50 avea în junimism un adversar mult mai redutabil și nu doar literar decât era capabil să își dea seama” (N. Manolescu). De altfel, în 1959 este punctul maxim al unei noi epoci/ere glaciare, care a început în 1958. încă înainte de 1964 se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
altă sinteză de filosofie, criticul este ateist. Manualele rămân și ele prizonierele vechiului limbaj: „T. Maiorescu a servit interesele înguste ale claselor conducătoare și, îndeosebi, ale moșierimii”. în 1966 este scoasă de sub tipar o carte a lui Z. Ornea consacrată junimismului. Despre cum a luat naștere această primă monografie apărută în comunism, aflăm abia două decenii mai târziu în cartea aceluiași cercetător închinată principalului reprezentant al „Junimii” - T. Maiorescu. Aceste mărturisiri, pe care le cităm in extenso, parcă sfidau dictatura în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fac decât să citesc pentru simpla delectare, pentru informare și cunoaștere. Eram sfătuit să mă «informez» în zone culturale mai puțin inflamabile [...]. Până la urmă, m-am decis să scriu o carte (am fost avertizat că e un «act nebunesc») despre junimism”. Dezvăluirea următoare este și mai șocantă în ultima ei parte: „Am început lucrul efectiv pe la sfârșitul anului 1959 [...], lucram mai ziua toată la Biblioteca Academiei. Pornisem să și scriu capitole [...] așa încât câțiva ani buni am stat neclintit, zilnic, la ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
A început chinul modificărilor, al includerii și excluderii din planul de apariții, al precizărilor la «pagină» și la «frază». La începutul lui 1966 cartea a apărut”), iar în final se raportează și la momentul 1963, revendicându-și prioritatea în investigarea junimismului. Vom reproduce câteva fragmente din cartea apărută în 1966, pentru a arăta concesiile pe care Z. Ornea le-a făcut dogmatismului și cenzurii obstruante.: „[...] o contribuție însemnată a adus-o între cele două războaie mondiale, cu deosebire în anii ’30
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
contribuție însemnată a adus-o între cele două războaie mondiale, cu deosebire în anii ’30, critica literară înaintată, condusă sau apropiată de PCR [...] Mai întotdeauna cercetătorii burghezi s-au străduit să ascundă însă cu grijă funcția socială a curentului junimist [...], junimismul a adus dincolo de laturile retrograde real aport [s.n.] pozitiv [...]. Legatarul maiorescianismului [E. Lovinescu] ignora însă existența criticii științifice apărută în presa legală a PCR [...], laturile retrograde ale grupării ieșene sunt datorate în primul rând activității proprietarului moșiei de la Țibănești”, nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
scrie despre „vechea gospodărie sclavagistă (!) a marilor moșieri” și, pornind de la învățătura clasicului, dezvoltă conceptul de „moșierime feudală”, de „moșierime îndărătnică”, junimiștii situându-se „din capul locului în tabăra moșierimii”. Concluzia cărții este una destul de ambiguă („pe lângă incontestabile funcții pozitive [junimismul a avut] importante consecințe negative”). între 1967 și 1970 au apărut mai multe articole, dar puține studii, cum ar fi cele semnate de O. Cotruș și M. Drăgan. La 130 de ani de la nașterea criticului „Junimii” a fost tipărită și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Aprecierea la adresa lui L. Rusu este puțin ironică: „L. Rusu are, astfel, meritul de a redeschide «problema Maiorescu», argumentând [...] valabilitatea contribuției acestuia în cultura română, dar observațiile sale, pertinente și întemeiate, coexistă cu aprecieri insolite, ca acea apropiere stabilită între mentorul junimismului și... Engels” (pp. 144-145). G. Ivașcu i-a fost asistent lui Iorgu Iordan în perioada interbelică, iar, după război, a lucrat nu doar în presă, ci și în organismele guvernamentale, de exemplu în Ministerul Informațiilor, unde a condus direcția propagandei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
figură de seamă în istoria culturii românești. [...] Mentor și teoretician al importantei grupări literare Junimea. Intrarea lui Maiorescu în politică [...] a accentuat latura negativă a activității sale”. în același an Z. Ornea a publicat o impresionantă monografie consacrată nu doar junimismului, cum a făcut în 1966, ci și „Junimii”. Autorul explică în prefață că a refăcut întreaga documentare, a scris o nouă carte, de fapt „o altă carte”, din prima păstrând doar 20 de pagini, precum și „acele liniamente de ordin general
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a scris o nouă carte, de fapt „o altă carte”, din prima păstrând doar 20 de pagini, precum și „acele liniamente de ordin general filosofic sau ideologic dinainte clarificate”. O aspră recenzie la cea de-a doua ediție din Junimea și junimismul, apărută în 1978, aparține lui Mihai Cojocariu, specialist în istorie modernă, fiind una dintre puținele intervenții în care istoricii intervin pe un teren acaparat aproape exclusiv de istoricii și criticii literari, deși domeniile sunt confluente, iar demersul este mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
precizia măcelarului. Problemele ridicate sunt pertinente, iar concluzia merită să fie consemnată: „o eventuală nouă ediție ar trebuie să se bazeze mai mult pe analiza istorică a societății românești din a doua jumătate a secolului trecut: numai așa Junimea și junimismul vor putea fi înțelese și puse în adevărata lor lumină”. încep să fie reeditate monografiile despre T. Maiorescu ale unui alt reabilitat (Eugen Lovinescu), iar din 1975 apare Jurnalul și Epistolarul (doar nouă volume au văzut până în prezent lumina tiparului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]