745 matches
-
1877 Al. Macedonski închină celor ce luptau în război Oda dedicată armatei române, iar în anul următor Vasile Alecsandri dă Odă ostașilor români, Peneș Curcanul și alte poezii, dintre care unele se tipăresc, concomitent, și în „Convorbiri literare”. Din revista junimistă se republică povești de Ion Creangă și nuvele de N. Gane. Se mai reproduc fragmente din Povestea vorbii a lui Anton Pann sau din Estract din istoria misiilor mele politice de V. Alecsandri. Printre numeroasele traduceri incluse în sumar sunt
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
lui Cuza. Din lirica lui V. Alecsandri care, într-un patetic articol, era apărat de atacurile scriitorilor mai tineri, sunt reluate, după „Convorbiri literare”, multe versuri, în timp ce altele sunt găzduite mai întâi în gazeta lui Bolliac și ulterior în revista junimistă. Se reproduc și fragmente din însemnările de călătorie ale poetului, în foileton se inserează un roman de Baronzi, Muncitorii statului, N. R. Lăcusteanu e prezent cu articole politice și cu satire sociale, iar Heliade cu Introducere la poeziile ossianice. Articole de
TROMPETA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290275_a_291604]
-
încântare un poem de profundă inspirație națională. Ca la toți junimiștii, preferințele se îndreptau către echilibrul și armonia clasică, către acele scrieri care înfățișează caracterul general-uman sub haina unei epoci determinate. Articolele lui V.-L. au susținut cu fermitate teoria junimistă a „formelor fără fond”: în loc să se dezvolte organic, în strânsă legătură cu civilizația propriului popor, susține el, literatura română de după 1850 ar fi evoluat prea repede, prin imitarea formelor străine, pe care le-a adoptat fără să le asimileze; clișeul
VARNAV-LITEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290436_a_291765]
-
cele mai numeroase pagini din contribuțiile sale critice. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 101-102; Albumul societăței „Junimea”, SDL, IV, 314; Artur Gorovei, Monografia orașului Botoșani, Botoșani, 1926, 147; Predescu, Encicl., 492; Dicț. lit. 1900, 908-909; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, 8, passim. D. M.
VARNAV-LITEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290436_a_291765]
-
a ținut numeroase „prelecțiuni populare”, pe teme diverse, a îndreptat prozodia defectuoasă a multor versuri ce urmau să apară în „Convorbiri literare”, a dat revistei, timp de un sfert de veac, articole de critică, poezii și traduceri, a susținut gazeta junimistă „Curierul de Iași”, fiind unul din coproprietari. În calitate de critic literar, a participat la campaniile polemice ale Junimii, de ale cărei precepte ideologice nu s-a îndepărtat. După el, considerentele naționale nu-și au locul în aprecierea estetică a operei de
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
convingerea că numai fidelitatea oglindirii poate conferi unei literaturi caracter național (poezia ar face oarecare excepție, pentru că aici adevărul istoric nu constituie o lege, ci, adesea, doar o premisă abandonată ulterior). În virtutea acestui principiu, V. a combătut, tot de pe poziții junimiste, ignorarea specificului național în literatura română a anilor 1860-1870. El crede că durabilitatea artei rezidă în studierea profunzimilor sufletului omenesc, pe care câteodată arta îl îndepărtează de realitate, pentru a-l ridica la altitudini superioare. Susținând că literatura, ca orice
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
historique”, „La Renaissance latine”, „Deutsche Literatur-Zeitung”. După întoarcerea de la studii activitatea lui X. este strâns legată de Junimea: în 1871-1872 va fi, pentru câteva luni, secretarul societății în locul lui Iacob Negruzzi; vreme de patru ani (1871-1874) redactează procesele-verbale ale ședințelor junimiste; până în 1880 este un conștiincios conferențiar la „prelecțiunile populare”; „Convorbirile literare” îl au colaborator mai bine de două decenii, ultima dată în 1892. Totuși, nu a fost niciodată un junimist. Opoziția la ideologia grupării se manifestă încă din anii perioadei
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
este captivantă - și a cărui operă a publicat-o în prima ediție critică (I-III, 1930-1932; Premiul Societății Scriitorilor Români). Atât în studiile introductive, dar mai cu seamă în Publicul și arta lui Caragiale, scriitorul e definit ca un spirit junimist, neîncrezător față de „inovație” (forma fără fond), dar și față de noutatea ca atare, luată drept gogomănie și moft, ca un „moralist” în sensul francez: constructor de tipuri și portrete. Observația lui Caragiale s-a aplicat unei societăți specific românești, iar așa-
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt al modei. S-a regăsit adesea pe pozițiile junimiste și ale lui Titu Maiorescu, respingând nonvaloarea, „moftul” cultural, diletantismul, imitația pripită, „beția de cuvinte”, „slugărniciile tardive”, totul în numele autenticității, singura care trebuie să canalizeze actul de cultură, talentul și creația, „tehnica”, adică „localismul esențial”, traductibil ca specific național. Rămâne
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
au dezvoltat instituții și mișcări culturale (D. M. Pippidi, În jurul clasicismului, D. Popovici, Un precursor al Academiei Române, Difuzarea ideilor „luminării” în Țările Române). Un spațiu important revine aspectelor legate de activitatea literară a membrilor societății Junimea și de receptarea ideologiei junimiste în Transilvania (I. Verbină, Aspecte din lupta junimistă în Transilvania, G. Panu și T. Maiorescu, Iacob Negruzzi și „Revista contimporană”, I. Breazu, Noi contribuții privitoare la pătrunderea junimismului în Transilvania). Altă categorie de studii și articole examinează raporturile literaturii române
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
Pippidi, În jurul clasicismului, D. Popovici, Un precursor al Academiei Române, Difuzarea ideilor „luminării” în Țările Române). Un spațiu important revine aspectelor legate de activitatea literară a membrilor societății Junimea și de receptarea ideologiei junimiste în Transilvania (I. Verbină, Aspecte din lupta junimistă în Transilvania, G. Panu și T. Maiorescu, Iacob Negruzzi și „Revista contimporană”, I. Breazu, Noi contribuții privitoare la pătrunderea junimismului în Transilvania). Altă categorie de studii și articole examinează raporturile literaturii române cu literaturile străine, fiind vorba fie de traduceri
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
Pogor, Iași, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1982), 436-438; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 181-182; Mănucă, Scriit. jun., 149-175; Dicț. lit. 1900, 685-686; Dan Mănucă, Cea dintâi traducere românească a lui „Faust”, DL, 1994, 2; Dicț. scriit. rom., III, 774-775; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 171-173, 232-245. D.M.
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
Reviste de filosofie și sociologie (1979-1983) P. realizează o panoramă a publicisticii filosofice românești de la origini până în 1947, iar în ediția Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie (1980), alcătuită în colaborare cu Alexandru Surdu, scoate la lumină cursurile ținute de mentorul junimist la Universitatea din București între 1883 și 1905. În Lecturi filosofice (1991) sunt adunate studii și eseuri mai ales despre scriitori filosofi: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Pius Servien, Mircea Eliade. Garda, Căpitanul și Arhanghelul din cer (I-III, 1995-1996) și
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
un precursor al lui Mihail Dragomirescu. Cel mai important dintre principiile sale stabilește însușirile jocului estetic, care, pentru a provoca frumosul, trebuie să fie proporționat, moderat și armonic. Idealul estetic al lui P.-F. se vădește a fi de natură junimistă, foarte apropiat de cel al lui Titu Maiorescu. SCRIERI: Cântece voinicești despre zile din bătrâni, Bârlad, 1870; Fundament de filosofie, Iași, 1871; Romeo, Iași, 1873; Estetica, I-II, Iași, 1874-1887; Decebal, Craiova, 1882; Tinerețea lui Ștefan cel Mare, Iași, 1882
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
care îl sprijiniseră și să critice reviste din provincia natală, la care scrisese el însuși. Atacurile sale, îndreptate împotriva neologismelor și a construcțiilor calchiate după modele străine, urmau să fie alături de articole similare ale lui Titu Maiorescu. Din aceeași atmosferă junimistă provin și antipatia manifestă față de literatura patriotardă sau față de fraza bombastică, precum și elogiul simplității imagistice și al sobrietății stilistice. Apreciind literatura „cu valoare în sine” și disprețuind-o pe cea „de ocazie”, criticul considera perfecțiunea artistică drept adecvarea perfectă a
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
anume e rezervat raporturilor cu Mihai Eminescu în contextul ultimilor ani de viață ai poetului, altul, fastuos (Titu Maiorescu și femeile), se apleacă amănunțit și nuanțat asupra fiecărei femei care a jucat un rol însemnat în viața sentimentală a mentorului junimist - Emilia Maiorescu, Clara Kremnitz, Cleopatra Poenaru-Lecca, enigmatica Olga Neumann. Versurile din Rondeluri (2003), o carte insolită în contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
ales membru corespondent al Academiei Române și i se decernează Premiul Național pentru literatură. Versuri ar fi început să compună de prin 1905. După înapoierea de la studii, merge uneori la cenaclul revistei „Convorbiri literare” și debutează în ianuarie 1912 în publicația junimistă, iar primul volum, Povestea celui din urmă sfânt, îi apare la Paris, tot în 1912. Asiduu îl frecventează pe Al. Macedonski, pe care îl cunoscuse anterior și căruia, în același an 1912, îi editează volumul Flori sacre. Face parte, împreună cu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
cărei secretar a fost aproape două decenii. Deși funcționează ca profesor de limba și literatura latină, Q. nu a publicat decât un singur studiu de specialitate, dedicându-se problemelor de filologie română. Prin lucrările sale susține câteva din principalele idei junimiste. Arată o deosebită prețuire pentru limba vie, condamnând excesele neologice. Apreciază și recomandă pe acei scriitori la care află subiecte naționale și o limbă curată. Rapoartele sale academice, printre cele mai amănunțite și mai documentate din câte se prezentau în
QUINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289075_a_290404]
-
Maiorescu, însoțită de atacarea scriitorilor de la „Convorbiri literare”, polemica a avut totuși meritul de a trezi interesul unui public mai larg față de viața literară. Unii dintre colaboratorii R.c., înainte de a fi criticați de Maiorescu, fuseseră chiar simpatizanți ai cercului junimist. În articolele lui P. Grădișteanu și Gr. Gellianu, Maiorescu și Eminescu devin ținta celor mai violente diatribe. Unii dintre semnatarii în R.c. s-au impus printr-o activitate mai susținută: Anghel Demetriescu elaborează studii substanțiale despre H. Taine și
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
diferențierea permanentă între popoare; ea este, neîndoios, cea mai înaltă manifestare a individualității.” R.-M. critică deformările politicianiste ale filosofiei sociale, conform cărora un popor își poate împrumuta valorile și instituțiile, amintind de lumea criticată de I.L. Caragiale. Reiterează critica junimistă, deși într-un studiu din 1918, Cultură și vocație, își nuanțează poziția, în sensul că nu e împotriva europenizării, ci doar împotriva „importurilor” greșite, care nu țin seama de „afinitățile” dintre culturi, de permisibilitatea sau respingerea imitației, de vocația noastră
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
, Alexandru A. (27.VIII.1884, Iași - ?), poet, estetician și traducător. Este fiul cel mai mare al Ecaterinei (n. Pandeli) și al lui Anton Naum, poet junimist, profesor universitar și academician. Părea la început sortit să-și egaleze părintele, dacă nu chiar să îl întreacă. Înclinația spre poezie, dragostea pentru frumosul clasic și voința de a-și însuși o cultură temeinică se manifestă lămurit către sfârșitul cursului
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
am despărțit niciodată: exprimarea sinceră a sufletului românesc în forme de adevăr.” Se face astfel trimitere la un principiu maiorescian sintetizat de Mihai Eminescu: „naționalul în marginile adevărului”. Asemenea celorlalte publicații sămănătoriste, programul N. r. l. reprezintă un amestec de criticism junimist și de misticism național, având ca urmare amalgamarea eticului, etnicului și a esteticului, concepte pe care Titu Maiorescu le separase. Adept al dezvoltării sociale și culturale graduale, organice, N. Iorga precizează că publicația „va exprima păreri libere, va descoperi talente
NEAMUL ROMANESC LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288390_a_289719]
-
NAUM, Teodor A. (1.IX.1891, Iași - 19.III.1980, Cluj-Napoca), filolog și traducător. Exemplul părintelui său, poetul junimist Anton Naum, și al fratelui mai mare, Alexandru A. Naum, dar mai ales al lui Vasile Bogrea, profesorul pe care l-a avut în cursul secundar, absolvit în 1910 la Liceul Internat din orașul natal, a fost decisiv pentru formația
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
locuite de români. Supraveghind îndeaproape tot ceea ce se publica în paginile revistei, el imprimă „Convorbirilor literare” o linie fermă. Are posibilitatea de a-i cunoaște bine pe toți membrii societății și strânge numeroase date despre aceștia, precum și despre desfășurarea întrunirilor junimiste, folosite mai târziu în cartea de memorialistică Amintiri din „Junimea”, apărută în 1921, dar scrisă cu începere din 1889. Amintirile se disting prin precizia informațiilor, rămânând cea mai importantă lucrare documentară despre societatea literară ieșeană, deși în câteva locuri memorialistul
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
societatea literară ieșeană, deși în câteva locuri memorialistul s-a lăsat condus de patimă. Prin „prelecțiunile populare” la care a participat, prin articole, note redacționale sau chiar prin rubrica de corespondență din „Convorbiri literare”, N. sprijină fără rezerve toate ideile junimiste, cu o constanță pe care puțini dintre comilitoni au avut-o. Susține astfel rolul frumosului în desăvârșirea educației și recomandă cultivarea lui pentru câștigarea unei garanții de statornicie morală și stabilitate socială. Combătând cosmopolitismul, afirmă necesitatea dezvoltării conștiinței naționale prin
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]