1,059 matches
-
materie de diplomatică și paleografie slavă. D. Hasdeu, în studiul Limba slavică la români, a dovedit cu monumente lapidare, acte și cronice contimporane, prin limba chiar a inscripțiunii: 1. că cei doi slaviști au citit rău veleatul 1114, 2. că jupân Stroe velstolnic din inscripțiune este vestitul general al lui Mihai Viteazul, Stroe Buzescul, iar jupânița Sima, soția lui; și a conchis de aci că Stroie Stolnicul cu soția sa depuseră faimosul lor patrafir la mănăstirea Stăneștii, fundațiunea Buzeștilor, în intervalul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
titlul: „Și băieții au nevoie de protecție“. Acesta era primul paragraf: Așa numita aventură sexuală a Shebei Hart cu fiul meu - care avea cincisprezece ani când a început - a fost recent descrisă în aceste pagini ca „o mană cerească pentru jupânul Connolly“ („Fantezia oricărui școlar“, 20 ianuarie, 1998). Ca mamă a lui Steven, sunt profund jignită de această atitudine frivolă față de presupusa infracțiune a doamnei Hart. Mi se pare de necrezut că cineva poate considera abuzul sexual asupra unui minor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
volumului din 1957 e, semnificativ, Ostrovul meu), dar tonalitatea se schimbă, poemele au adesea o rezonanță imnică, solemnă, de factură rilkeană, speculând însă efectele sonore ale lexicului de la începutul secolului al XIX-lea: „Măi ticălosule, ce șild i-ai zugrăvit/ Jupânului de zice că i s-a șters de ploaie?/ Ori pui vopsele bune și ești năcaș cinstit,/ Ori simți pe loc zapciul cum oasele-ți înmoaie” ( Vorbește omul stăpânirii cu un pictor). Aproape un întreg ciclu, Plimbare prin muzeu, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
o sută de lei aceluia care o va găsi și i-o va da. Nu trecu mult și un creștin, om cu frica lui Dumnezeu, cum se aflau mulți români pe vremea lui Țepeș, se arătă păgubașului și-i zise: Jupâne neguțător, mergând pe cale, la cotitura drumului de la răscrucile din dosul pescăriilor, am găsit punga aceasta. Eu socotesc că e a dumitale, deoarece am auzit strigând că ai pierdut o pungă cu bani. Într-adevăr, a mea este, și-ți foarte
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
la loc în pungă, apoi zise celui ce i-o adusese: Am numărat, dragul meu, și am văzut că dumneata ți-ai oprit făgăduiala. În loc de o mie de lei, am găsit nouă sute. Și bine ai făcut, căci era dreptul dumitale. Jupâne negustor, a răspuns creștinul, rău și fără cale zici dumneata că-ți lipsește din pungă o sută de lei. Eu n-am dezlegat-o, să mă uit câți bani sunt într-însa. Cum am găsit-o, așa ți-am adus
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
altuia. Vodă pricepu tertipurile neguțătorului și porunci să i-l aducă. Ascultând și pe unul și pe altul și punând vorbele ambilor în cumpăna dreptății, văzu în care parte bate. Apoi, uitându-se țintă în ochii neguțătorului, zise: Dacă tu, jupâne neguțător, ai pierdut o pungă cu o mie de lei, iar acesta a găsit una cu nouă sute, este dovedit că această pungă nu este a ta. Tu, creștine, ia punga cu banii ce i-ai găsit și s-o dai
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
cu nouă sute, este dovedit că această pungă nu este a ta. Tu, creștine, ia punga cu banii ce i-ai găsit și s-o dai aceluia care va arăta că a pierdut o pungă cu nouă sute de lei; iar tu, jupâne neguțător, așteaptă până se va găsi punga cu cei o mie de lei, ce zici că ai pierdut-o! Așa se și făcu, căci nu era chip să se facă într-altfel. Vlad-vodă Țepeș judecase. Neguțătorul o păți cât de
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
în goană un căpitan de-al său, la conacul boierului, să afle adevărul. Căpitanul a găsit, alături de cei șase țărani, și o fetișcană, pusă și ea cu gâtul în jug. Toți tușeau și urlau de usturimea fumului. Ce-au făcut, jupâne, de i-ai osândit cu atâta făr' de milă? a întrebat căpitanul de panduri. Au cutezat a se gândi la răscoală! Zic că-l așteaptă pe acel lotru, Tudor din Vladimiri, să mi ia moșia și conacul. Căpitanul s-a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
poporul îi spunea «ocaua lui Cuza». A căutat, deci, «țăranul», să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit și că vinde cu «ocaua mică», dar nimeni nu-l putea prinde cu înșelăciunea. Jupâne negustor, nu-ți iau bani, s-a tocmit «țăranul» ci ne învoim ca la șase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn. Bine, a primit negustorul, clipind șmecher din ochi. A luat de pe tejghea ocaua mare, «ocaua
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
marcat în italice: (a) Se auzea cum Mes-Bottes îl făcea pe nea Colombe ticălos, învinuindu-l că nu-i umpluse paharul decât pe jumătate. El era un băiat de treabă, pe cinste, pus oricând pe fapte mari. Ah, la dracu! Jupânul putea să-și mute gândul, n-o să-i mai calce prin dugheană, i se făcuse lehamite 201. (b) Deja își dădea seama că părerea lui Piatranera începea să fie pentru el cea a întregii lumi. Trebuia să se răzbune ca să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
locuia. Și când va fi regat, Aș vrea să știu, ea spuse, ce lege Odată o să i-l dea Lui Jean, fiu sau nepot după Pierre sau Guillaume, Să-l dea lui Paul sau mai degrabă mie!" Obiceiuri strămoșești invocă jupânul Jean: Există legi, el spuse, din tată-n fiu sunt scrise, Care mă fac stăpân și domn, De la Pierre la Simon, lui Jean îi sunt transmise. Iar cel dintâi sosit, e lege pentru asta? Mai bine ar fi, fără mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spuse, din tată-n fiu sunt scrise, Care mă fac stăpân și domn, De la Pierre la Simon, lui Jean îi sunt transmise. Iar cel dintâi sosit, e lege pentru asta? Mai bine ar fi, fără mai mult a povesti, De Jupânul Miorlăici, ea spuse, a ne aminti." (La Fontaine, "Motanul, nevăstuica și iepurașul", Fabule, VII, 16) b) Dar, chiar în clipa în care doamna Maloir era pe punctul să ia cărțile dintr-un sertar al bufetului, Nana spusese că, înainte de a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În fabula lui La Fontaine "Preotul și mortul", această diferență între anaforă și cataforă este evidentă: Un mort se ducea trist Să se așeze la locul de veci. Un preot se ducea vesel Să-l îngroape degrabă pe acest mort. [...] Jupânul Jean Chouart își vedea moartea cu ochii [...].260 Între "un mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest mort. [...] Jupânul Jean Chouart își vedea moartea cu ochii [...].260 Între "un mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană care știe ce desemnează "Jean Chouart" accede la referent fără să treacă prin "un preot". Acest nume de preot inventat de Rabelais
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu ochii [...].260 Între "un mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană care știe ce desemnează "Jean Chouart" accede la referent fără să treacă prin "un preot". Acest nume de preot inventat de Rabelais a trecut în proverbe și La Fontaine îl
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dând astfel un exemplu cetățenilor săi din lumea celor o sută de povestiri, unde păstrarea înfățișării exterioare a unei onorabilități devine un motiv important.” 524 Așadar „prima povestire a Decameronului ne introduce într-un univers conflictual, ironic și contradictoriu”525. „Jupân Ciapperello este un Tartuffe anticipat cu câteva secole, cu deosebirea aceasta: că Molière îți produce dezgust și oroare prin intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
veche/ Căci am nevastă rea fără pereche;/ De s ar lua la harță și c-un drac,/ Mă pot jura că-i vine ea de hac.../ Ce hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
proze sau bucățile literare care le imită limbajul: Să ne ierte luminăția ta. (Sadoveanu, XIII, 177), Măria ta să te întorci înapoi (Negruzzi, 67). Formula din urmă poate desemna și un senior 14, substitut local al autorității domnești: Iartă-mă, jupân vătave, măria ta și stăpâne! (Hasdeu, 29). Schimbările politice și instituționale au făcut ca aceste forme să intre într-un con de umbră. Astăzi, ele se utilizează în scrieri cu caracter arhaic sau ludic: Bloguiți, oștenii mei! -Bloguim, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Fi li peș ti din județul Pra ho va, sat care aparținea prin zestre soției sale. La această dată, popa Dumitraș co din Filipești ceda partea sa de moșie din sat pentru o da to rie ce o avea la jupân Chi riac de la Câm pi na. Pentru că de ținea mare parte din moșia satului, Costandin Bre zoianu in ter ve nea și răs cumpăra datoria popii Du mi traș co, lăsându-i totuși moșia, din milă pentru sărăciaacestuia. Preotul nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
bubele lui Ghezei și să lovească cutremurul lui Can și să nu să aleagă de agoniseala caselor voastre ca praful și până nu veți mărturi si adevărul cum veți ști iertăciune nu veți lua“. La chemarea mitropolitului vin cinci vecini: jupân Chiriac, un chiașul Vișan, Mihai paharnicul, popa Platon și jupân Gheorghe. Ei nu și mai amintesc mare lucru: bătăii în uliță, Vasilache care s-a bătut cu nu se știe cine pentru amanta lui, Marica, scandal, Ilin ca Mucioaia implicată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să nu să aleagă de agoniseala caselor voastre ca praful și până nu veți mărturi si adevărul cum veți ști iertăciune nu veți lua“. La chemarea mitropolitului vin cinci vecini: jupân Chiriac, un chiașul Vișan, Mihai paharnicul, popa Platon și jupân Gheorghe. Ei nu și mai amintesc mare lucru: bătăii în uliță, Vasilache care s-a bătut cu nu se știe cine pentru amanta lui, Marica, scandal, Ilin ca Mucioaia implicată cu totul în această afacere împreună cu ginere-său. Doar Mihai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Mitropolie și mahalaua Brezoianu, unde locuia Marica, nefiind prea mare. Așa că în dimineața judecății preacucernicul preot chir Emanuel și-a ridicat poalele sutanei și a alergat pe ulițele mahalalelor s-o anunțe pe dumneaei că trebuie „să stea față cu jupân Costan din Brezoianu“. Marica îl refuză pe preacucernic sub pretext că „i-au venit caii și va să plece la țară“. Cum n-o crede, mitropolitul insistă și, diaconul Neofit pleacă din nou către casa numitei cucoane. De data asta
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
că Lipan-Gheorghiță al ei murise. Primise, se vede treaba, răspunsurile de trebuință la întrebările puse celui dispărut, așa că dialogurile de taină puteau să înceteze. În mod paradoxal, se simțea mai liniștită, dar și mai absentă față de lumea din jur. Gazdei, jupînul David, îi plăti cuviincios pentru găzduire, ba încă și ceva pe deasupra. Începuse și ea să fie mai darnică decît de obicei, însă în chip „de pomenire”. „În dimineața de duminică încălecă trudită și cu ochii cerniți. Ascultă privind în altă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că, în linii generale, procesul fabulativ a funcționat la fel și în privința păstorului mioritic. La un alt registru al portretizării, protagonistul este destinat să șocheze dacă judecăm lucrurile numai în schemă mioritică. Să ne amintim de o anume relatare a jupînului David despre „cel cu căciula brumărie”. Cînd Lipan poposea la Călugăreni și prindea „coraj”, ceea ce se întîmpla des, găsea momentul să se răfuiască cu Diavolul, sub pretext că ar fi aruncat piatra în Bistrița (Piatra Teiului) și că ar fi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
s-a simțit nevoia separării atribuțiilor, nominalizarea lor, și a rezultat dregătoria, devenind diferite ca preocupare și răspundere. Că este așa, ne-o spun documentele. În vechime nu întâlnim boierii ca purtători de titluri dregătorești, ci doar purtători ai apelativului jupân, iar mai târziu era acela de pan. Iată un document emis în 1392 de Roman-Vodă, care făcând danie trei sate lui Ionaș viteazul scrie: „.. drept care credința mea și credința fiilor mei, credința jupânului Iuga fiu Giurgii, credința jupânului Stetco cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]