368 matches
-
fără sfârșit (și, într-un fel, de asemenea, fără-nceput), dar imediat fețișoara mea ascuțită și palidă, numai ochi, se întinse, în miezul unor irizații pulsatile, pe tot veșmântul, îl acoperi cu totul, așa-ncît Herman era acum înveș-mîntat în pielea jupuită a feței mele, înfășurat în genele lungi ale ochilor mei, iluminat de frezul timid al buzelor mele, punctat de soarele negru al aluniței de lângă ureche, franjurat de vițele de păr de la ceafă. Viziunea a durat o clipită, ca să se spargă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
parte i se vedeau o față, un piept și un braț încă umane, iar pe cealaltă rânjeau dezgoliți dinții înfipți în maxilare și sticlea globul ocular ca o mingică de sticlă. Fiecare organ, diferit colorat, putea fi desprins pe partea jupuită, ca să se vadă și cele mai din interior, așa că am rămas repede cu un volet costal în mânuțe, ținîndu-l ca pe un nai. Tata, care n-avea încă nici un fir alb în părul pieptănat lins pe spate - era mult mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ostile ale Cariei și Bambinei, care n-au vrut să-și ia la revedere, cum le ceruse marea femeie blondă, și am străbătut iarăși, împreună, sinuozitățile coridoarelor și scărilor înghețate pîn-am ajuns în sălița cu mulajul de ghips al omului jupuit. Părinții mei au intrat iarăși în camera alăturată, ca să stea poate de vorbă cu vreun doctor nevăzut, așa că am rămas singur în aerul oliv, ascultând cum sună pașii mei pe dalele pătrate ale podelei. M-am apropiat, ca acum o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sferic, susținut de mușchii orbiculari ca de niște mânuțe care-ar înălța o ofrandă. Ochiul albăstrui, de porțelan, avea irisul de sticlă căpruie, în care sclipea o țandăra de lumină. Cu capul mult dat pe spate, căci nu-i veneam jupuitului de viu decât pân-la buric, contemplam racursiul sinistru tot așa cum privisem câmpul de flori de culoarea cernelii, până la un fel de auto-hipnoză, la uitare de sine, la stingere treptată a ființei din jurul statuii, devenită brusc pregnantă și luminoasă, cu contururile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la sfârșitul sfârșitului, groapa fără fund a cârtiței, orbirea adîncă..." Maseurul îmi împingea tot mai mult capul în pântecul lui pufos, de parcă ar fi vrut să mă încorporeze cumva acolo, într-un imposibil uter oval. Toată fața îmi ardea ca jupuită, și-ntr-adevăr, când m-am uitat în acea zi în oglindă, imediat ce m-am întors de la masaj, mi-am văzut fața roșie și sleită cu totul, de parcă aș fi slăbit brusc câteva kilograme. E drept că din ziua aceea am observat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fricii... Levitația peste palatele și halele unui iad transparent... Și chipul de sfinx al prințesei din fereastra ovală, al feei în malacov de satin albastru, așezată în fața spinetei cu capacul decorat cu intarsii de sidef... Langoarea din ochi și oribila, jupuita tumoare de pe ceafă... Ea era, deși acum într-un fulgarin jerpelit, deși cu buzele palide, însemnate de un herpes cețos, deși în ghete bărbătești cu galoși de cauciuc pe deasupra. Prezentatorul urla ceva în microfon și din boxele butucănoase nu ieșea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și nervi al tinerei femei a cunoscut întreaga suferință umană și i-a depășit limitele. Fericiți au fost luptătorii păgâni căzuți în mâinile dușmanilor, ținuți zeci de ani în oubliette și torturați zilnic sub ochii seniorului. Fericiți arșii de vii, jupuiții și canceroșii. Dar țipetele fetei păreau, totuși, de plăcere insuportabilă, iar pe fața ei buza zgârcită și ochii strânși arătau un extaz distrugător. Singurul fapt pe care cuvintele îl pot înfățișa, deși atroce, a părut un gest de tandrețe față de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu Bumbac și-n care privisem hipnotizat sânii Calceolei Sandalina, degenerase într-o cârciumă sinistră. Pe Tunari, casele mărunte, unele adevărate bordeie, alternau cu construcții somptuoase, dintre războaie, proiectate în cel mai curat stil internațional. Dar cât de neîngrijite! Ce jupuite! Cât de adânc frecate cu glaspapirul timpului, al vânturilor, al uitării! Prin câte un gard de fier forjat pătrunsese tulpina unui arbore, se revărsase-n ochiurile fierului, își trecuse neoplasmele scorțoase înspre stradă, îndoise și aplecase barele negre, se frământase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor; bolnavii de elefantiazis cu testiculele lor cât nucile de cocos, atârnând literalmente pân-la pământ; cei cu cîte-un frate geamăn, de mărimea unui prunc nou-născut, lipit burtă-n burtă cu ei și arătîndu-și ochii orbi, urduroși, pe o față de miel jupuit; femeile cu penis, bărbații cu sâni mustind de lapte, femeia de cinci sute de kilograme, bărbatul de șaptesprezece, băiețelul de zece ani, zbârcit, cărunt și fără dinți în gură ce-ntin-dea spre tine mâini vânoase și pline de pete... Abia în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de apă și, de la vacanța de vară, când familia călătorise de la B. împreună cu Onkel Curt la hotelul montan, împrejurimea nu se schimbase aproape deloc. Pârâul de munte curgea larg și liniștit printre arini, arțarii alpini se ridicau cu trunchiurile lor jupuite, argintii, printre colții stâncoși, gospodăriile țăranilor aveau, ca și atunci, mușcate la ferestre, iar fratele meu se simțea transpus în trecut, deoarece la capătul văii începea urcușul și tata mergea în față, o oră bună de mers pe jos până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
copertă: „Cine este Adrian Oțoiu? Un mare scriitor despre care n-a auzit aproape nimeni până În prezent. Un James Joyce al literaturii române, stabilit la Baia Mare”. Romanul de debut al lui Adrian Oțoiu se cheamă Coaja lucrurilor sau Dansând cu jupuita. În rest, apele vieții literare românești par destul de liniștite; dacă facem abstracție de mărunta furtună iscată de cearta dintre Ion Vartic și profesorul Mircea Zaciu, o ceartă ce se poartă pe seama unor mărunțișuri, dar care are meritul de a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care se citește același gând, limpede ca și cum i l-ar fi inoculat el: cum o fi să fii pasăre? — Uite, declară ea, dând din cap spre perechea umblătoare. La asta s-a referit Mark. Nasul ei se mărește, roșu și jupuit. Capul ei se clatină a neîncredere. Înainte se dezbrăcau și se transformau în noi. Sau noi ne lepădam pielea și ne duceam cu ei. E o poveste veche de când lumea. Ea îi studiază profilul, dar când el se întoarce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Era o minune să îl privesc, atât de slab încât oasele și mușchii i se vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic și radios. Cu cei trei lei pe care mi-i dădeau zilnic părinții îmi cumpăram câte un pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai departe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și cu sensul ei hidos. Reveria în care, pe atunci, mă vedeam scriitorul total, hipergenial, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, era coloana vertebrală a vieții mele. Să fi putut scrie Cartea, mi-aș fi lăsat 24 jupuită pielea de pe mine, și în pielea mea vie, cu capilare și rețele nervoase și glomerule sudoripare, aș fi legat volumul atotcuprinzător. Seri întregi, pe când pereții camerei mele din Ștefan cel Mare se înroșeau de amurg, mă ghemuiam sub cearșaful umed
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întâmplare. Mă trezesc și îmi zic că, de fapt, de mult nu mai sunt la „Convorbiri literare“... Oarecum ușurat, readorm și visul revine și mai chinuitor... Acum sunt dat afară brutal, împins pe ușă de un redactor. Scările cu pereții jupuiți mi se par interminabile și periculos de abrupte... Pe stradă oamenii se uită curioși la mine, mă arată cu degetul... Îmi dau seama că nu am pantofii în picioare... I-am uitat în biroul de corectură, mă mișc teribil de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
întrebare la care Gosseyn Doi, acolo, pe nava de luptă Dzan, voia să răspundă. Blayney era amuzat. - Am adunat, am pus la loc sigur, toate bijuteriile și metalele prețioase, spuse el. N-a mai rămas decât podeaua goală și pereții jupuiți. - Încă mai sper că poate fi reconstruit, spuse Gosseyn, și, deși eu personal n-am văzut nici una dintre comori, bănuiesc că ceea ce vreți să spuneți este că ele nu au fost risipite; nu au fost vândute la licitație, sau colecționarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
trei picioare dintre care unul fără labă, cu palmele minuscule ieșind direct din umeri, fără brațe, ca niște aripioare. Ce ciudați erau, zbârciți și galbeni-pal, galbeni-moluscă, pieile prea lungi atârnând pe ei! Ce priviri lenevoase aveau în ochii cu pleoapele jupuite! Păreau înțelepți și oarecum satisfăcuți de faptul că nu apucaseră să trăiască. Ceva între broaște și genii, cu neputință de privit în carnalitatea lor cinică. Și ei ne fixau parcă, ne petreceau cu privirea, fluturîndu-și în lichidul grețos cordoanele ombilicale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vară. Nu mi-am revenit până pe înserat. Față de simplitatea și puterea acelei lumi, unde aproape că fusesem, formele lumii de-aici (frunzele întunecat-transparente ale cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți a lui Chombe, botul și nasul lui ca de cauciuc umed, fața Esterei, căreia încă nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roșii, striate, fuioarele mușchilor, împletite și întrețesute, prinse în tendoane solide, alburii, formîrid inele în jurul gurii și ochilor, fâșii triunghiulare între coaste, discuri puternice pe piept, cilindri viguroși la brațe și pulpe. Ni se ridica acum în față un om jupuit, mai trist decât moartea. Carmina ceru sângele, și pe trupul acela musculos se împletiră frânghiile și ațele roșii și vinete ale venelor, arterelor, capilarelor, iar sala începu să vibreze surd de zgomotul puternic al inimii. Puia ceru nervii și simțurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o capelă sub cerul gurii, între măsele. Și rechinii întemeind o frăție. Iar când termometrul arătă 41 de grade, am văzut un neam ponegrind alte neamuri, o armată luptând cu un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind într-o copcă, un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
n-am, ce vrei să fac ? zicea ăla bătrânu. Oltean apucător, venise cu cobilița de la el, de la Cărbunești, el știa de unde venise. Cu cobilița, cu coșuri cu zarzavat, și pește, și găini, și oțet, și cărbuni, și miei întregi și jupuiți, înveliți în pânză, sau numai ciozvârte de miel, atârnate de capetele cobiliței. De toate vânduse tăticu, până strânsese ban peste ban și-și făcuse case de pământ în Pantilimon, și la urmă luase și dota mămichii. Și-așa-și deschisese
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de praf, În care păstra tot soiul de hîrțoage, socotind că-i vor fi de folos Într-o bună zi. Cutiile astea Încurcau puținele spații rămase goale În Încăpere. Larg deschise, zăceau pe parchet ca niște animale abia doborîte și jupuite. Dacă anii din urmă i se păruseră Îngrozitori, arhivele Îi dovedeau că nici cei dinainte nu fuseseră mai puțin teribili. Pur și simplu nu mai știa pe unde să calce În vălmășagul acela. Delphine Îi spusese: „Cum poți lucra acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se lepede de propria ei piele. Se simțea ca-ntr-o capcană, sufocată. Rămase așa o clipă, neștiind ce să facă, apoi se duse la fereastră și dădu la o parte perdeaua. Privi strada, grădina, casele cu fațadele cu stucatură jupuită. Vedea o lume prefăcută, gata s-o Înșele și să-și bată joc de ea. O femeie și un bărbat trecură ținîndu-se de mînă, zîmbind: i se păru că au neapărat un secret, o cale spre siguranță, calm și Încrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]