51,497 matches
-
care-mi vine este comparația cu Tetralogia wagneriană (mă mir totodată de ce muzicologii care semnează studii consistente în acea revistă nu menționează o asemenea paralelă transparentă, au epuizat oare anterior acest subiect sau poate că îl ocolesc?). Încercând să-l justific, găsesc mai multe argumente decât mă așteptam. Cele evidente sunt la îndemâna oricărei istorii a muzicii: Wagner a lucrat între 1848-1874 la Der Ring des Nibelungen, Stockhausen la Licht între 1977-2003. Ideea ciclului de opere apare în ambele cazuri, întâmplător sau
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
convențională, a sursei. |n cartea lui Renan este vorba chiar despre Iisus, în cartea lui Saramago la fel, cum despre Iisus este vorba și în Patimile lui Hristos. |ntrebarea elementară în astfel de cazuri este și una foarte simplă: se justifică artistic, uman și filosofic un asemenea recurs, ori, dimpotrivă, avem de-a face cu o subtilă infracțiune, cu o folosire a reperului spiritual drept sursă de axiome pentru autor și simplă proteză pentru receptor? |n ceea ce privește Patimile lui Hristos
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a cărui miză o constituie doar senzațiile tari, planul celălalt, al proiectului divin, singurul în măsură să justifice cruzimea, să dea un sens violenței și să convertească suferința, este de o sărăcie extremă și de o naivitate inacceptabilă. Toată risipa cromatică, spectacolul de mișcare, machiajul halucinant și filmările speciale, de cele mai multe ori exerciții în sine, fără un rost
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
de stînga ori de dreapta, susțin puterea sau i se opun. Cît privește ierarhia știrilor, americanii au o idee pe care dimensiunile țării lor și faptul de a fi despărțită de o mare parte a planetei prin două oceane o justifică în bună măsură: pentru ei știrile descresc în importanță pe măsură ce locul la care se referă este mai îndepărtat. O idee asemănătoare au încercat să inculce ziariștilor români cei cîțiva profesori americani de jurnalism care ne-au vizitat după Revoluție. Dar
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
mai interesează dacă ceva s-a petrecut ieri sau acum cinci mii de ani. Consecința este că trecutul, atât cel imediat, cât și cel îndepărtat, devine un rezervor de preistorie din care noi extragem, atunci când avem nevoie pentru a ne justifica ideile sau acțiunile, exemple pilduitoare. El s-a transformat într-un mare ecran de calculator prin care navigăm cu funcțiile „Scroll”, „Find”, „Find and Replace”, „Delete” și altele devenite operatori universali. Și dinamica meseriilor se schimbă. Tinerii aleg - de multe
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
și-au agonisit averea. Declarația ministrului Justiției că se va lucra la această lege. Dacă, însă, luăm la puricat toate astea descoperim că nu sunt cine știe ce noutăți, mai puțin povestea cu impozitul de 90% pe averile care nu pot fi justificate. În PSD au mai fost autosuspendări din funcții. Ce rezultat palpabil a avut, de pildă, faimoasa autosuspendare a „baronului” de Vrancea, Marian Oprișan? După ce a stat vremelnic cu capul la cutie, Oprișan s-a întors triumfător în funcția pe care
Semnalele viitorului anterior by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12993_a_14318]
-
Asta se poate însă întîmpla numai dacă reprezentanții Justiției locale au un cît de mic imbold de a face lumină în afacerile puternicilor din parohia lor. Dar cînd, cum se știe, adeseori nici acest imbold nu există, cum poate fi justificată atitudinea Centrului care nu spune, limpede, că își ia mîna de pe soarta autosuspendaților săi locali? În sfîrșit, în privința spuselor premierului că se lucrează la o lege care să-i taxeze cu 90% pe cei care nu-și pot justifica proveniența
Semnalele viitorului anterior by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12993_a_14318]
-
fi justificată atitudinea Centrului care nu spune, limpede, că își ia mîna de pe soarta autosuspendaților săi locali? În sfîrșit, în privința spuselor premierului că se lucrează la o lege care să-i taxeze cu 90% pe cei care nu-și pot justifica proveniența averii, chiar dacă această lege va apărea în regim de urgență, cum se va dovedi că rapid eventualii impozabili cu 90% nu-și pot justifica agoniseala? Pentru asta va fi nevoie de procese și poate că chiar vor începe cîteva
Semnalele viitorului anterior by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12993_a_14318]
-
la o lege care să-i taxeze cu 90% pe cei care nu-și pot justifica proveniența averii, chiar dacă această lege va apărea în regim de urgență, cum se va dovedi că rapid eventualii impozabili cu 90% nu-și pot justifica agoniseala? Pentru asta va fi nevoie de procese și poate că chiar vor începe cîteva în acest an. Dar cînd se vor termina ele? Și mai ales cu ce rezultat?
Semnalele viitorului anterior by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12993_a_14318]
-
erau și vremurile și condițiile materiale. E nevoie de continuarea efortului editorial, pentru a acoperi în volumele următoare și intervalul care a mai rămas, 1955-1960. Retipărirea revistei „Caete de dor”, una dintre cele mai importante ale exilului, e o reeditare justificată de câteva rațiuni prioritare. Prima ar fi caracterul cultural elitist al publicației, reprezentativ pentru înaltul nivel de aspirație estetică și filosofică al unui grup de intelectuali români, pur și simplu disperați, în anii ´50, de absența unor modalități firești de
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
României literare a fost în definitiv prilejul în care au devenit cu adevărat publice învinuirile aduse lui Doinaș. A confunda uluirea și regretul nostru că așa ceva a fost cu putință cu încercarea de a ascunde faptele ori de a le justifica denotă din partea dnei Sipoș o înțelegere cît se poate de greșită a lucrurilor. Nici despre Doinaș, nici despre Caraion, n-am scris cu inimă ușoară. Un om de știință, cum se pretinde dna Sipoș, ar trebui să observe aceste lucruri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
a devenit guvernator de provincie” (p. 75). footnote>, 133), întrucât el desemna doar cea de-a treia poziție între categoriile de guvernatori din Imperiul târziu, respectiv după consularis și corrector. Se întâlnesc și anumite inconsecvențe, pe care contextele nu le justifică întotdeauna: rationales, tradus ca „funcționari fiscali” (12, 2 - p. 69), precum censitores (23, 1 și 6<footnote În traducerea lui Arieșan apar echivalențele „comisari strângători de impozite” (p. 143), respectiv „încasatori de cens” (p. 145). footnote> - p. 93, 95), e
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
contra «a ceva» și care ascunde o dorință de afirmare și de putere politică“, o gîndire „coborîtă la nivelul de revoltă sau respingere, dar nu de analiză neutră și obiectivă“. Pare sugerată aci o abstragere care, la nevoie, ar putea justifica pasivitatea, ocolirea „respingerii“, a „revoltei“ în numele unei „neutralități“ fără soluții de remediere, a unei „obiectivități“ resignate. ar nu e decît un moment în discursul lui Bujor Nedelcovici, o buclă umorală ce nu impietează asupra spiritului d-sale critic, atît de
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
s-a construit această colecție, neîncheiată, dar rău începută, arată ambițiile și ușurătatea gândirii critice care îi stă la bază. Desigur, dacă s-ar fi numit fără pretenții altfel, de pildă, „Micromonografii”, colecția (fostă „Canon”) nu ar fi suscitat și justificat aceste discuții. Dar, dacă se recomandă, extrem de aventuros pentru dotarea precară pe care o are, ca un „canon”, această colecție cu destinație didactică de la Editura „Aula” nu poate să trezească decât suspiciuni și interogații în legătură cu seriozitatea și credibilitatea construcției. E
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
detaliată și plină de sugestii interesante în seria veche, coordonată de Sextil Pușcariu, a redus la minimum această parte, în volumele apărute după 1965, suprimînd comentariile (dar păstrînd, din fericire, acuratețea explicației). Toată această lungă introducere are rolul de a justifica satisfacția cu care salutăm o reeditare: Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine, de I.-A. Candrea și Ov. Densusianu. Publicat prima oară în fascicule, între 1907 și 1914, din păcate neterminat (se oprește la litera P, la verbul a
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
ai masteratului pomenit mai devreme, dar și un cursant al Facultății de TCM (Tehnologia Construcțiilor de Mașini). Au fost aleși, spune în prefață Andrei Bodiu, nu neapărat pentru ce sînt, ci pentru ceea ce ar putea să devină, dintr-o (oare justificată?) în șansa pe care ieșirea în spațiul public al literaturii le-ar, eventual, aduce-o. Amprenta ideologiei (în sensul cel mai bun, neutru, constructiv al cuvîntului) optzeciste se simte puternic în inițiativa acestei antologii. Strategia publicării colective a fost de la
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
de lucrări de licență mai răsărite, dar nu vreau să intru acum în analiza detaliată a prezentărilor, pentru că mă interesează modul de gândire și principiul de construcție. După părerea mea, jumătate din numărul numelor cuprinse în acest tablou nu sunt justificate, nu sunt credibile și deci nici creditabile. Spuneam că e impropriu să fie incluși aici criticii. Dar, mai ales stau sub semnul întrebării, al dubiului major, toate aceste nume din ultimul val. Nu e oare prea devreme să fie promovate
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
cît și în conținut între manifeste și afișele de bal” - p. 5). Cum este literatura, așa este și cenzura. Nu se pune problema unor fronde politice sau măcar artistice, iar cenzorii suflă și în iaurt, mai degrabă pentru a-și justifica existența și a întreține teama scriitorilor decît de teama unor pericole pentru stabilitatea regimului care ar putea veni dinspre literatură. De aici poate și caracterul perfect imbecil al multor notații din această perioadă. Este greu de spus dacă notele cenzorilor
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
manifestat literar. Rezumând drastic, aș spune că în două mari direcții și-a canalizat eforturile Eugen Simion, cum de altfel ne-a și anunțat în prefața cărții: în direcția reconstituirii ("să reconstitui critic universul eliadesc") și a valorizării ("să-i justific estetic narațiunile"). De fapt nici nu pot fi despărțite cele două operațiuni care se potențează reciproc. Reconstituire nu înseamnă repovestire, ci analiză și punerea în lumină a unor sensuri, după cum și indicarea măsurii în care scrierile analizate (reconstituite) își găsesc
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
yala și oameni necunoscuți jefuiseră toate lucrurile mele. Vecinii nu putuseră să-i împiedice pe hoți - aveau hârtii de la poliție pentru a evacua apartamentul, deși era proprietate privată, dar proprietarul locuia în străinătate. Toate hârtiile erau făcute numai pentru a justifica jaful, fără să țină cont de mama care era împuternicta mea legală. Mama mă ruga să nu mă întristez pentru lucruri pierdute - amintiri de la bunica, obiecte de artă țărănească. Mama îmi dorea numai bine, amintindu-mi de despărțirea noastră - când
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
rău plasată: i-am plătit la valoarea a ceea ce câștigă o femeie de menaj în Franța - și nu mi-a fost tocmai ușor. Important era să pot adăuga 11 ani la cei peste douăzeci, la Paris; în total, trebuia să justific 158 trimestre salariale, adică trei-zeci și nouă de ani și jumătate. Fără acei ani răscumpărați, totalul pensiei ar fi fost cu cel puțin o treime mai scăzut. Să ies din aceste calcule, prezente în corespondența cu CNAV-ul. Luni 17
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
frunte Ca și cum și omul s-a născut pe lumea asta Ca să zboare. încercă să iasă în lume din sine prin orbita ochiului stîng (fîl ! fîl !) Dar nu reuși să strecoare afară decît o mînă - Ce bine e, totuși, să poți justifica neputința Prin îngustimea cerului care nu te lasă să ieși din lumea asta Să atingi nesfîrșirea! Prin ochiul drept, își spuse, Nu pot ieși Pe acolo moartea va ieși într-o zi Ca lacrima. Și într-adevăr Afară se strecură
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
peisaj decât înspăimântător și dezgustător? Romanul lui Dan Stanca ne îndeamnă să speculăm pe marginea acestei figurări a abisului ca sex feminin maladiv. Imaginea nu e totuși atât de scandaloasă și de terifiantă ca episoadele de misticism trivial, imposibil de justificat din orice punct de vedere am privi. Dar poate că literatura, ca spațiu al libertății, este o justificare suficientă pentru a etala fascinația ororii, fascinația abisului, fascinația estetică a ereziei. "Otrava esențială a abisului din care toți bem" (p. 237
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
intuirea voinței compozitorului precum și conturarea unui mesaj prorpiu și adaptarea operei la condițiile receptării. Lupta dintre tradiționalism și inovație nu este relevantă atâta timp cât determinarea variabilelor se face riguros și conștient. Dimpotrivă, găsirea unor soluții întâmplătoare ori manieriste la diversele variabile, justificate prin argumente exterioare cum ar fi nevoia de înnoire respectiv continuarea tradiției va duce la o acută lipsă de unitate și la serioase probleme de coerență și originalitate. * În concluzie, dacă descriem opera ca teatru liric, observăm următoarele caracteristici. Mai
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
la factori exteriori, de ordin cultural sau social, care i-ar putea potoli spasmul lăuntric și atrofia conștiința. Și atunci de ce să scrii despre credință? Aceasta e Întrebarea, la care, pentru a răspunde, autorul recurge la o analogie sugestivă, care justifică și titlul romanului. Apărută la Editura Cathisma În 2012, cartea lui Savatie Baștovoi, având ca subtitlu „Amintiri dintr-o copilărie ateistă”, propune o incursiune În trecutul sovietic și, implicit, În nihilismul unei societăți controversate, fără reper. Pledând pentru scrisul autobiografic
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]