286 matches
-
În acea perioadă, teritoriul Ucrainei era locuit de mai multe triburi slave (polanii, drevlianii, severianii, ulicii, tiverianii, croații albi și dulebeții). Kievul era plasat la intersecția unor importante rute comerciale și a prosperat ca centru politico-economic al Rusiei Kievene. Rusia Kieveană era în secolul al XI-lea cel mai întins stat din Europa. El era cunoscut și cu numele de Rutenia (denumirea latină pentru rusi). „Rutenia” a fost folosit după invazia mongolă pentru desemnarea teritoriilor occidentale, desprinse din Rusia Kieveană. Numele
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Rusia Kieveană era în secolul al XI-lea cel mai întins stat din Europa. El era cunoscut și cu numele de Rutenia (denumirea latină pentru rusi). „Rutenia” a fost folosit după invazia mongolă pentru desemnarea teritoriilor occidentale, desprinse din Rusia Kieveană. Numele „Ukraina” apare pentru prima oară în cronicile secolului al XII-lea, iar pe hărțile politice ale estului Europei apare pentru prima oară în secolul al XV-lea. Originea acestui cuvânt este explicată de etimologi ca provenind dintr-un cuvânt
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
primul conciliu ecumenic de la Niceea (325), în special de-a lungul țărmului Mării Negre și în vest, în timpul existenței Moraviei Mari, acceptarea oficială a acestei religii în Rutenia a avut loc în 988. Factorul hotărâtor al procesului de creștinare al Rusiei Kievene a fost domnia marelui cneaz Vladimir cel Mare. Bunica sa, cneaghina Olga, a fost cea care i-a trezit interesul pentru creștinism. Fundamentele legale ale slavilor de răsărit au fost puse de Iaroslav I cel Înțelept, cel care a publicat
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
puse de Iaroslav I cel Înțelept, cel care a publicat colecția de legi Pravila rusă. Aceste legi au rezistat ocupației lituanieno-polone a teritoriilor rutene. Conflictele dintre diferitele cnezate ale Ruteniei, au făcut ca, în ciuda eforturilor marelui cneaz Vladimir Monomahul, Rusia Kieveană să înceapă un lung proces de destrămare. În regiunea Kievului au apărut cnezatete Galiției șiVolîniei. În nord a apărut pentru prima oară în documentele istorice numele Moscovei ca oraș al cnezatului Vladimir-Suzdal, cel care avea să fie leagănul viitorului stat
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
de-a lungul drumului său prin Ucraina a întâlnit numeroase oseminte umane împrăștiate pe câmpuri, populația orașelor fusese nimicită aproape în întregime, iar cei rămași îndurau jugul aspru al cuceritorului. Cnezatul Galiției-Volânia a fost unul dintre statele succesoare ale Rusiei Kievene, moștenind o parte a acesteia. Vladimir cel Mare înființase în timpul domniei sale orașele Halici și Ladomir (care și-a schimbat numele mai târziu în Volodimer), care urmau să funcționeze pe post de capitale regionale în vestul Ucrainei. Galiția-Volânia a fost condus
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
În zonă au început să se manifeste două puteri regionale Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei, cu care Galiția-Volânia a intrat în conflict. Galiția-Volânia a avut în această perioadă conflicte armate și cu un alt stat succesor al Rusiei Kievene, Cnezatul Cernigovului. Galiția-Volânia a ajuns la apogeul puterii odată cu extinderea controlului asupra teritoriilor Moldovei și Valahiei, timp în care a controlat o bună parte a teritoriilor de-a lungul țărmurilor Mării Negre. În această perioadă, (aproximativ 1.200 - 1.400), statele
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
a ajuns la apogeul puterii odată cu extinderea controlului asupra teritoriilor Moldovei și Valahiei, timp în care a controlat o bună parte a teritoriilor de-a lungul țărmurilor Mării Negre. În această perioadă, (aproximativ 1.200 - 1.400), statele succesoare ale Rusiei Kievene s-au bucurat de independență pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Galiția-Volânia a trecut sub suzeranitatea Imperiului Mongol, dar cnejii locali au încercat tot timpul să câștige sprijinul puterilor europene pentru recucerirea independenței. În această perioadă a
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
puțin cunoscute. De aceea, după 1920, cercetătorii din exil și-au adus o controbuție mult mai importantă la cunoașterea istoriei ucrainene decât cei din țară. În Ucraina există patru școli istorice, care au o interpretare foarte diferită cu privire la istoria Rusiei Kievene: cea rusofilă, cea sovietofilă, cea est-slavică și cea ucrainofilă. Curentele rusofil și sovietofil au fost practic marginalizate în Ucraina independentă. Curentul ucrainofil a devenit dominant în secolul al XXI-lea. Această școală istorică a devenit dominantă în sistemul național de
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
de natură religioasă, au mai fost tipărite și cărți cu carectere istoric. Inoketii Ghizel a fost cel care a lansat întro carte scrisă în 1674 pentru prima oară ideea conform căreia Moscova este moștenitoarea de drept a Kievului, capitala Rusiei Kievene. Biserica Ortodoxă Ucraineană a ieșit în 1648 de sub jurisdicția Patriarhiei Constantinopolelui numai pentru a trece imediat sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. Adevărul este că ierarhii bisericii ucrainene au încercat mai înainte de 1648 și după această dată să ducă o politică independetntă
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
a fost atacată de pecenegi, care au jefuit regiunile nord-estice ale Imperiului. Sub Petru I și Boris al II-lea, țara a fost divizată și pe plan religios, odată cu apariția ereziei bogomiliste. În 968, țara a fost atacată de Rusia Kieveană, al căror lider Sviatoslav I a luat Preslavul și a așezat capitala la Preslaveț. Trei ani mai târziu, împăratul bizantin Ioan I Tzimiskes a intervenit și l-a învins pe Sviatoslav la Silistra. Boris al II-lea a fost capturat
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
și preluarea controlului asupra poliției locale. OUN-M a inițiat crearea Consiliului Național Ucrainean cu sediul în Kiev, care trebuia să devină baza viitorului guvern național. În acest timp, OUN-M a obținut și controlul asupra celui mai important ziar kievean și a reușit să atragă numeroși noi aderenți din rândurile intelectualității din centrul și estul Ucrainei. Autoritățile naziste au fost alarmate de creșterea puterii OUN-M în Ucraina centrală și răsăriteană și au trecut la dizolvarea organizațiilor. Numeroși dintre membrii
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
și teutonii, Marele Ducat al Lituaniei a fost înființat și a căpătat un control asupra terenurilor Ruteniei Negre, Poloțk, Minsk, precum și asupra altor teritorii aflate la est de Lituania actuală, care au slăbit și au devenit vulnerabile după prăbușirea Rusiei Kievene. Primul conducător care deținut titlul de Mare Duce a fost Mindaugas. Din punct de vedere tradițional, este considerat fondatorul statului, cel care a unit triburile baltice și a stabilit Ducatul. Cu toate acestea, unii cercetători nu sunt de acord cu
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
cumnatul regelui Ștefan, Samuel Aba (1041-1044). Domnia lui Orseolo a luat sfârșit în 1046, când a izbucnit o revoltă masivă a ungurilor rămași păgâni, iar Orseolo a căzut prizonier. Cu ajutorul păgânilor, Andrei, fiul ducelui Vazul, exilat și botezat în statul kievean rus, a preluat puterea și a fost încoronat. Astfel, un membru al unei ramuri laterale a dinastiei a preluat coroana. Regele Andrei I (1046-1060) a reușit să liniștească rebelii păgâni și să restaureze poziția creștinismului în regat. În 1048, regele
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
maghiare și un loc de cinste la curtea regală. Întreaga domnie a lui Béla a fost umbrită de un conflict cu Boris, unul din fiii nelegitimi ai regelui Coloman, conflict în care Boris era susținut de Polonia și de Rusia Kieveană. În 1132, regele Boleslaus al III-lea al Poloniei a condus o campanie în care armate polone și kievene au luptat de partea lui Boris. Când Béla a fost informat că armatele polono-kievene au intrat în Ungaria, a convocat un
Béla al II-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320765_a_322094]
-
conflict cu Boris, unul din fiii nelegitimi ai regelui Coloman, conflict în care Boris era susținut de Polonia și de Rusia Kieveană. În 1132, regele Boleslaus al III-lea al Poloniei a condus o campanie în care armate polone și kievene au luptat de partea lui Boris. Când Béla a fost informat că armatele polono-kievene au intrat în Ungaria, a convocat un sfat al baronilor, unde i-a ucis pe toți cei care au refuzat să-l declare pe Boris bastard
Béla al II-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320765_a_322094]
-
este afectat de tătarii nogai în calitate de aliați ai otomanilor. Sunt fără acoperire științifică ca în secolele VII - IX pe teritoriul actualului Bălți ar fi locuit triburile slave ale tiverților și că ar fi fost sub jurisdicția cnezatului Haliciano-Volân sau Rusiei Kievene. În regiunea stepei bălțene elementul autohton daco-roman a predominat mereu, iar popoarele migratoare au părăsit teritoriul sau au fost asimilați. Majoritatea autorilor preocupați de istoria veche a mun. Bălți au vehiculat numele principese poloneze Ringala de Mazovia (Mazovețki), care ar
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Rusiei sau a unui cnezat rus . De fapt, Lannoy menționează orașul Belz care pe atunci făcea parte din Polonia, iar în prezent se află în Ucraina . Probabil, Belzul este caracterizat ca un oraș rusesc deoarece a făcut partea din Rusia Kieveană, apoi din Cnezatul Galiției-Volînia până la sfârșitul secolului al XIV-lea. La Belz, Ringala s-a întors după părăsirea Moldovei. Foarte bine se pot observa similitudinile și diferențele dintre cele trei toponime Belfz în raport cu Belz și Bel'țî. Este evident că
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
și reușind o serie de meciuri bune și în Cupa UEFA, ulterior în Liga Europa; astfel, Metalist reușește, în sezonul 2008-2009, să ajungă în optimile de finală ale Ligii Europa, fiind eliminată de Dinamo Kiev, cu 3-3 la general, dar kievenii calificându-se datorită cel două goluri din deplasare; în sezonul 2010-2011, Metalist se oprește în șaisprezecimi, fiind eliminată de Bayer Leverkusen, iar, în sezonul 2011-2012, metaliștii reușesc cea mai mare performanță europeană din istorie, atingerea sferturilor de finală ale Ligii
FC Metalist Harkiv () [Corola-website/Science/316968_a_318297]
-
curtea ginerelui său, prințul Mstislav cel Viteaz al Galiției. El l-a avertizat pe Mstislav: „Astăzi, mongolii au luat pământurile noastre, mâine le vor lua pe ale voastre.”. Cumanii au fost însă ignorați vreme de aproape un an, deoarece Rusia Kieveană suferise vreme de multe decenii de pe urma raidurilor cumane. Când însă au ajuns la Kiev vești că mongolii se îndreptau spre Nistru, slavii au răspuns. Mstislav a adunat o alianță de principi slavi, între care se numărau Mstislav al III-lea
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Hector Hugh Munro susțin că ar fi fost vorba de până la 80.000. De Hartog estimează și mărimea armatei mongole la 20.000, în vreme ce Gabriel dă cifra de 23.000 de oameni. Istoricul John Fennell, un expert în istoria Rusiei Kievene și în istoria medievală rusă, pune la îndoială multe din aceste cifre, afirmând că cifrele din izvoarele istorice rusești sunt exagerate, iar cronicile se contrazic între ele. Deplasarea armatei slave a fost detectată de mongoli, aflați pe malul estic al
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
lui de 10.000 de oameni, s-a retras în tabăra lui fortificată, pe un deal de pe malurile Niprului. Armata mongolă a prins din urmă forțele lui Mstislav al Kievului și i-au asediat tabăra. Mstislav al Kievului și armata kieveană a reușit să reziste trei zile, dar Mstislav al Kievului a hotărât să i se predea lui Jebe cu condiția ca el și armata lui să se poată întoarce la Kiev. Odată ce au preluat controlul asupra taberei, mongolii au măcelărit
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
reușit să reziste trei zile, dar Mstislav al Kievului a hotărât să i se predea lui Jebe cu condiția ca el și armata lui să se poată întoarce la Kiev. Odată ce au preluat controlul asupra taberei, mongolii au măcelărit armata kieveană și l-au luat prizonier pe Mstislav al Kievului împreună cu alți nobili. La bătălie a participat de partea slavilor și un voievod brodnic, pe nume Ploscânea împreună cu oamenii săi. Ploscânea a scăpat din încercuire după ce a predat tătarilor câțiva principi
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
cnezatului Vladimir-Suzdal. Istoricul Robert Marshall descrie raidul astfel: „Restul campaniei lui Subedai a intrat în analele istoriei militare ca una dintre cele mai mari aventuri ale războaielor de cavalerie.” Mongolii i-au executat pe Mstislav al Kievului și pe nobilii kieveni în maniera tradițională mongolă rezervată nobililor și regilor: fără vărsare de sânge. Mstislav și nobilii săi au fost îngropați de vii sub platforma pe care stăteau generalii mongoli la festinul de sărbătorire a victoriei. Între timp, Mstislav cel Viteaz a
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
au dat frecvent informații despre ce se întâmplă în Europa și în Rusia. În 1237, Subutai și Batu au condus un nou atac asupra slavilor, de această dată cu 120.000 de oameni și cu această armată a cucerit Rusia Kieveană.
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Regatul Ungariei și a fost încoronat rege, după ce l-a înfrânt pe Petru Orseolo. Se presupune că ea este cea care l-a convins pe Andrei I să ctitorească mănăstirea ortodoxă de la Tihany pentru pustnicii veniți împreună cu Anastasia din Rusia Kieveană. Anastasia nu a dat naștere unui fiu decât în 1053. Acest fiu, Solomon, avea să fie încoronat încă din minorat de tatăl său ca rege, într-o încercare de a-i asigura succesiunea la tron. Fratele mai tânăr al regelui
Anastasia a Kievului () [Corola-website/Science/329803_a_331132]