306 matches
-
a înființat UNEF, forța de urgență a O.N.U. pentru prezervarea păcii în Sinai, la frontiera dintre Israel și Egipt. La 29 octombrie 1957 Golda Meir a fost ușor accidentată la picior când o grenadă a fost aruncată în Knesset de către un atentator considerat „tulburat psihic”, Moshe Dwek, originar din Aleppo, care intrase în conflict cu autoritățile Agenției evreiești. Ministrul Moshe Shapira, precum și David Ben-Gurion și Moshe Carmel au fost răniți serios. Câteva din acțiunile lui Meir ca ministru de
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
a menținut coaliția guvernului formată în 1967, după războiul de șase zile. În 1969 La 6 luni după intrarea în funcție, Meir a condus coaliția Maarakh dintr Partidul Muncii și Mapam la victoria în alegerile parlamentare, obținând 56 mandate în Knesset. În anii 1969 și începutul anilor 1970 Meir s-a întâlnit cu numeroși lideri din lume pentru promovarea păcii în Orientul Mijlociu, inclusiv Richard Nixon, Nicolae Ceaușescu (1972), Papa Paul al VI-lea. În 1969 România și Israelul au ridicat rangul
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
(în arabă: توفيق طوبي , în ebraică תופיק טובי, 2 mai1922 - 12 martie 2011) a fost un politician arab israelian, comunist, secretar general al Partidului Comunist din Israel intre anii 1989-1993, deputat în Knesset între anii 1949-1990. Ca reprezentant al opoziției parlamentare comuniste și naționale arabe, a fost în permanență un critic al politicii guvernelor Israelului. s-a născut la Haifa, în Palestina sub mandat britanic, într-o familie de arabi creștini ortodocși. Studiile
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
printre fondatorii Partidului Comunist Israelian (Maki) format prin reunirea comuniștilor evrei din Palestina cu Liga de Eliberare Națională arabă. A fost membru în Comitetul Central, în Biroul Politic și în Secretariatul P.C.Israelian. A fost ales deputat în parlamentul Israelului, Knesset, de la începutul existenței acestuia în 1949 (Primul Knesset) și până în anul 1990. În 1949 când Tawfik Tubi a protestat împotriva comportării soldaților israelieni în timpul unor descinderi în căutare de intruși ilegali arabi în Galileea, s-au ridicat voci care au
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
reunirea comuniștilor evrei din Palestina cu Liga de Eliberare Națională arabă. A fost membru în Comitetul Central, în Biroul Politic și în Secretariatul P.C.Israelian. A fost ales deputat în parlamentul Israelului, Knesset, de la începutul existenței acestuia în 1949 (Primul Knesset) și până în anul 1990. În 1949 când Tawfik Tubi a protestat împotriva comportării soldaților israelieni în timpul unor descinderi în căutare de intruși ilegali arabi în Galileea, s-au ridicat voci care au susținut ca ar fi bine ca el să
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
protestat împotriva comportării soldaților israelieni în timpul unor descinderi în căutare de intruși ilegali arabi în Galileea, s-au ridicat voci care au susținut ca ar fi bine ca el să mulțumeasca pentru că i se dă posibilitatea să fie membru în Knesset. La aceasta a reacționat poetul Nathan Alterman, în rubrica sa din ziar "A șaptea coloană" , luând apărare drepturilor lui Tubi în versurile intitulate „Hanezifá beTufik Tubi” („Mustrarea lui Tufik Tubi”). În 1956 împreună cu colegul său Meir Vilner, bucurându-se amândoi
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
Alterman, în rubrica sa din ziar "A șaptea coloană" , luând apărare drepturilor lui Tubi în versurile intitulate „Hanezifá beTufik Tubi” („Mustrarea lui Tufik Tubi”). În 1956 împreună cu colegul său Meir Vilner, bucurându-se amândoi de imunitate parlamentară, a dezvăluit în Knesset mărturii pe care le-a adunat de la persoane rănite în masacrul din timpul stării de asediu de la 29 octombrie 1956, când 48 de locuitori civili ai satului arab israelian de graniță Kfar Kassem, inclusiv copii și femei, au căzut împuscați
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
fracțiunea minoritară filosovietică și predominant arabă Rakah (Noua Lista Comunistă) de sub conducerea lui Meir Vilner, care s-a rupt de partidul Maki care devenise critic față de politica sovietică și față de antisionism. Tubi a fost numărul doi al acestui partid în Knesset, mai apoi, din 1977- pe locul doi din fracțiunea parlamentară constituită în jurul partidului Rakah -„Frontul pentru Democrație și Egalitate” („Hadash”). Din anul 1976 a fost ales secretar general adjunct, iar între 1989-1993 a fost ales secretar general al Partidului Comunist
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
partidului de către deputata Tamar Gozhanski și și-a încheiat cei 41 de activitate parlamentară.Dupa retragerea din viața politică activă, Tawfik Tubi a continuat să scrie și să redacteze publicația comunistă in limba arabă Al Ittihad, devenită cotidian. Între membrii Knessetului Tawfik Tubi a fost depășit doar de Shimon Peres la numărul de ani de activitate în parlament. El a fost și ultimul supraviețuitor dintre deputații celui dintâi Knesset. Tawfik Tubi a rămas comunist întreaga sa viață. Corectitudinea sa ca parlamentar
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
redacteze publicația comunistă in limba arabă Al Ittihad, devenită cotidian. Între membrii Knessetului Tawfik Tubi a fost depășit doar de Shimon Peres la numărul de ani de activitate în parlament. El a fost și ultimul supraviețuitor dintre deputații celui dintâi Knesset. Tawfik Tubi a rămas comunist întreaga sa viață. Corectitudinea sa ca parlamentar s-a bucurat și de respectul multora din adversarii săi de idei. Față de statul Israel a avut o atitudine ambivalentă. S-a declarat patriot israelian și a subliniat
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
a subliniat că nu vede o contradicție între identitatea sa arabă și cea israeliană. Dar a fost vehement împotriva definirii Israelului ca „stat evreiesc”, considerând ca el trebuie definit ca „stat al tuturor cetățenilor” săi. În prima sa cuvântare în Knesset în anul 1949, Tubi a lăudat rezistența dârză a Israelului în fața a ceea ce a numit, în spiritul politicii sovietice, „uneltirile și intervenția imperialismului”. A văzut în războiul israelo-arab din 1948-1949 un război de eliberare națională, iar în întemeierea Israelului „o
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
dispută. De asemenea cartierele evreiești construite de Israel în această parte a orașului sunt considerate „arii de colonizare” Curtea Supremă a Israelului consideră că legea israeliană se aplică în totalitate estului Ierusalimului ca parte integrantă din Statul Israel. În 1980 Knessetul a adoptat legea fundamentală „Ierusalim - capitala Israelului”, care stabilește că „Ierusalimul întreg și unit este capitala Israelului”. În declarația de independență a Statului Palestina de la Alger, din 1988, Ierusalimul (Al Quds) este considerat capitala Palestinei. În anul 2000, Autoritatea Națională
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
extremiste arabe și evreiești. Politicieni și militanți arabi, precum și unii din evreii simpatizanți ai extremei stângi comuniste și-au exprimat temerea, că această participare ar putea fi o mascare a politicii Israelului, considerată de unii drept represivă. Un deputat în Knesset, din extrema dreaptă evreiască, Michael Ben Ari, în trecut partizan al partidului șovin pus în ilegalitate al răposatului rabin Meir Kahana, a cerut interzicerea trimiterii cântăreței arabe la Eurovision, dat fiind rezerva ei declarată față de imnul național israelian Hatikvá, care
Mira Awad () [Corola-website/Science/315504_a_316833]
-
anticipate organizate, marți, în Israel, au fost adjudecate de Partidul Likud, al premierului israelian Benjamin Netanyahu, și aliații săi, potrivit sondajelor de la ieșirea de la vot. Conform rezultatelor la ieșirea de la urne, coaliția Likud-Israel Beiteinu ar obține 31 de locuri în Knessetul de 120 de membri, deși era creditată în sondajele preelectorale cu 32 - 35 de locuri, scrie The Telegraph. Cea mai mare surpriză este rezultatul obținut de partidul centrist Yesh Atid, condus de fostul jurnalist de televiziune Yair Lapid, care va
Benjamin Netanyahu câştigă alegerile anticipate din Israel by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56979_a_58304]
-
deși era creditată în sondajele preelectorale cu 32 - 35 de locuri, scrie The Telegraph. Cea mai mare surpriză este rezultatul obținut de partidul centrist Yesh Atid, condus de fostul jurnalist de televiziune Yair Lapid, care va deține 19 locuri în Knesset, deși era creditat cu cel mult 13 mandate parlamentare, devenind astfel al doilea partid parlamentar din Israel. Pe poziția a treia se plasează Partidul Muncii, care potrivit exit-poll-urilor va deține numai 17 mandate în Knesset.
Benjamin Netanyahu câştigă alegerile anticipate din Israel by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56979_a_58304]
-
va deține 19 locuri în Knesset, deși era creditat cu cel mult 13 mandate parlamentare, devenind astfel al doilea partid parlamentar din Israel. Pe poziția a treia se plasează Partidul Muncii, care potrivit exit-poll-urilor va deține numai 17 mandate în Knesset.
Benjamin Netanyahu câştigă alegerile anticipate din Israel by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56979_a_58304]
-
Bush, își continuă seria convorbirilor telefonice cu lideri străini despre situația din Irak după alegeri. l Ministrul de externe, Mihai-Răzvan Ungureanu participă, la Bruxelles, la reuniunea Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European l Președintele german, Horst Koehler, recunoaște în fața Knessetului (Parlamentul israelian), responsabilitatea țării sale privind Holocaustul l Are loc lansarea „Deceniului de Integrare a romilor“ l Dejan Milenkovic, sârbul inculpat pentru a fi participat la asasinarea fostului premier sârb Zoran Djindjic, în martie 2003, este încarcerat la închisoarea centrală
Agenda2006-01-06-februarie () [Corola-journal/Journalistic/284580_a_285909]
-
Yossi Carmon), tras prin șezut în țeapă de oștenii împăratului, este vândut unui circ pentru ca agonia lui să atragă și să distreze publicul. Ministrul adjunct al educației și culturii, Myriam Taasa Glazer, reprezentantă a Partidului National Religios, a declarat în Knesset că statul nu trebuie să finanțeze un teatru în care „un bărbat e văzut spânzurat vreme de douăzeci de minute, cu membrul atârnat în vânt". Piesa „Marea prostituată din Babilon” a produs împotrivire nu numai în public dar și în
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
cultură al Ministerului israelian al învățămantului și culturii și în această calitate a inițiat și aplicat programul de eradicare a analfabetismului,o acțiune amplă de predare a limbii ebraice în rândurile populației adulte. În anul 1965 a fost ales în Knesset din partea Listei muncitorești israeliene Rafi (formația politică creată de Ben Gurion după excluderea sa din Partidul Mapai). După reunirea fracțiunilor social democrate Mapai, Rafi și Ahdut Haavoda - Poaley Tzion în 1968 în cadrul comun al Partidului Muncii, a devenit deputat al
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
al Partidului Muncii, a devenit deputat al acestui partid. Între anii 1972 - 1978 a exercitat Itzhak Navon funcția de președinte al Comitetului Executiv al Organizației Sioniste, iar după decesul lui Reuven Barkat a fost pentru scurt timp președinte interimar al Knessetului. În timpul cele de-a 6-a și a 7-a legislaturi a fost vicepreședinte al Knessetului , iar in cea de-a 8-a - a fost președintele comisiei parlamentare de externe si securitate. La 18 aprilie 1978 a fost ales de către
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
Navon funcția de președinte al Comitetului Executiv al Organizației Sioniste, iar după decesul lui Reuven Barkat a fost pentru scurt timp președinte interimar al Knessetului. În timpul cele de-a 6-a și a 7-a legislaturi a fost vicepreședinte al Knessetului , iar in cea de-a 8-a - a fost președintele comisiei parlamentare de externe si securitate. La 18 aprilie 1978 a fost ales de către Knesset în funcția de președinte al Statului. La data de 22 Yiar 5738 după calendarul ebraic
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
În timpul cele de-a 6-a și a 7-a legislaturi a fost vicepreședinte al Knessetului , iar in cea de-a 8-a - a fost președintele comisiei parlamentare de externe si securitate. La 18 aprilie 1978 a fost ales de către Knesset în funcția de președinte al Statului. La data de 22 Yiar 5738 după calendarul ebraic, 29 mai 1978, a fost instalat Itzhak Navon la Casa președinților statului. Ca posesor al unei bogate culturi evreiești, arabe si generale , popular și respectat
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
ca președinte, Navon a decis să participe la alegerile pentru conducerea partidului său,Partidul Muncii. A fost unicul președinte al Israelului care s-a întors la viața politică dupa ce a funcționat ca șef al statului. Ales din nou în Knesset, a devenit viceprim-ministru (1984 - 1988) și ministru al învățământului în guvernul de uniune națională , între anii 1984 - 1990. În 1992 și-a încheiat activitatea parlamentară și a părăsit definitiv viața politică . În anul 1992 Itzhak Navon a condus consiliul însărcinat
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
teatrul național Habima. În cadrul ceremoniei oficiale de ziua independenței a Israelului în 2007 Itzhak Navon a fost printre persoanele evidențiate care au aprins o făclie, în semn de cinste pentru contribuția sa la viața capitalei Ierusalim . Itzhak Navon,site-ul Knessetului
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
(în ) (n. 1916, România - d. 25 august 1987) a fost un politician comunist israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knessetul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut în anul 1916 în România într-o familie de evrei. A fost membru al mișcării sioniste socialiste de tineret Ha’Shomer Hatzair din România. După absolvirea liceului în România, a emigrat în anul 1938
Avraham Levenbraun () [Corola-website/Science/306030_a_307359]