299 matches
-
Alegerile în Israel sunt bazate pe o reprezentare proporțională la nivel național. Numărul de locuri primit de fiecare partid în Knesset este proporțional cu numărul de voturi pe care le-a primit. Alegerile se fac o dată la patru ani, deși majoritatea guvernelor din istoria Israelului nu au avut un mandat complet. Israelul dispune de un sistem de mai multe partide bazat
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
complet. Israelul dispune de un sistem de mai multe partide bazat pe coaliția guvernelor. Vârsta legală de a vota pentru cetățenii israelieni este de 18 ani. Alegerile sunt supravegheate de Comitetul Central de Alegeri și sunt realizate în conformitate cu legea alegerilor Knesset. Alegerile pot fi ținute mai devreme prin votul acordat de majoritatea membrilor Knesset sau printr-un decret al președintelui, și apar în mod normal cu ocazia impasului politic și incapacitatea Guvernului de a obține sprijinul Parlamentului pentru politica sa. Nerespectarea
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
guvernelor. Vârsta legală de a vota pentru cetățenii israelieni este de 18 ani. Alegerile sunt supravegheate de Comitetul Central de Alegeri și sunt realizate în conformitate cu legea alegerilor Knesset. Alegerile pot fi ținute mai devreme prin votul acordat de majoritatea membrilor Knesset sau printr-un decret al președintelui, și apar în mod normal cu ocazia impasului politic și incapacitatea Guvernului de a obține sprijinul Parlamentului pentru politica sa. Nerespectarea obținerii sumei pentru bugetul anual aprobat de Knesset la data de 31 martie
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
votul acordat de majoritatea membrilor Knesset sau printr-un decret al președintelui, și apar în mod normal cu ocazia impasului politic și incapacitatea Guvernului de a obține sprijinul Parlamentului pentru politica sa. Nerespectarea obținerii sumei pentru bugetul anual aprobat de Knesset la data de 31 martie ( la 3 luni dupa începerea anului fiscal) duce de asemenea la alegeri timpurii. Sistemul electoral israelian are un prag electoral de 2%, făcându-l mai favorabil partidelor mici, decât sistemele folosite în alte țări. În
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
un prag electoral de 2%, făcându-l mai favorabil partidelor mici, decât sistemele folosite în alte țări. În 1992, Israel a adoptat un sistem de alegeri direct al Prim Ministrului. Primul Ministru a fost ales direct, separat de guvernele stabile Knesset (alegerile din 2001 au ținut mai puțin de 2 ani după cea anterioară) și a condus la fragmentarea în continuu a Parlamentului. Israelul are și un președinte, dar rolul lui nu prezintă o autoritate adevarată, adevărata putere a Guvernului fiind
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
condus la fragmentarea în continuu a Parlamentului. Israelul are și un președinte, dar rolul lui nu prezintă o autoritate adevarată, adevărata putere a Guvernului fiind în mâinile Prim Ministrului. Orice cetățean israelian de peste 21 de ani poate fi ales în Knesset, cu excepția celora care au mai multe poziții înalte în serviciul civil și a ofițerilor sau a soldaților ( aceștia ar trebui să renunțe la postul lor înainte de alegeri), a soldaților cu obligații de serviciu și criminalii care au fost condamnați la
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
cu obligații de serviciu și criminalii care au fost condamnați la închisoare mai mult de 3 luni ( până ce trec 7 ani de la depășirea termenului de condamnare). Cetățenii aleg dintr-o varietate de partide care în final formează o coaliție în Knesset. Cetățenii nu aleg reprezentanți individuali ci mai degrabă aleg politicieni care fac parte dintr-un partid. Cele 120 de locuri din Parlament sunt alocate proporțional cu ponderea voturilor pentru fiecare partid. Cu toate acestea, fiecare partid trebuie să obțină minim
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
care fac parte dintr-un partid. Cele 120 de locuri din Parlament sunt alocate proporțional cu ponderea voturilor pentru fiecare partid. Cu toate acestea, fiecare partid trebuie să obțină minim 2% din totalul voturilor pentru a avea un loc în Knesset. Alegerile naționale sunt ținute o dată la 4 ani, cu toate acestea, alegeri timpurii au avut loc. În timp ce majoritatea țărilor folosesc un sistem de vot manual unde fiecare om care votează marchează un pătrățel pentru un candidat sau îi numerotează, Israelul
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
Yossi Carmon), tras prin șezut în țeapă de oștenii împăratului, este vândut unui circ pentru ca agonia lui să atragă și să distreze publicul. Ministrul adjunct al educației și culturii, Myriam Taasa Glazer, reprezentantă a Partidului National Religios, a declarat în Knesset că statul nu trebuie să finanțeze un teatru în care „un bărbat e văzut spânzurat vreme de douăzeci de minute, cu membrul atârnat în vânt". Piesa „Marea prostituată din Babilon” a produs împotrivire nu numai în public dar și în
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
de la Praga din anul 1933, "Hatikva" a fost adoptată ca "Imn Oficial al Mișcării Sioniste", iar după 1948, a devenit "Imnul Statului Israel", neoficial deocamdată: În lipsa unei constituții, legea privind simbolurile naționale israeliene inclusiv imnul național a fost adoptată de Knesset abia la 10 noiembrie 2004! În timpul Holocaustului, "Hatikva" a fost cântecul oficial al rezistenței evreiești din Ghetoul Varșoviei în anii 1942-1943. Imnul a cunoscut mai multe aranjamente orchestrale, dintre care mai cunoscute sunt cele ale dirijorului italian Bernardino Molinari (1880-1952
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
Adunarea Constituantă au avut loc în noul stat independent Israel, pe 25 ianuarie 1949. Prezența la vot a fost de 85,8%. La două zile după prima sa reuniune de pe 14 februarie 1949, legislatorii au votat schimbarea numelui organismului în Knesset (Ebraică: כנסת, însemnând „Adunare”). Este cunoscut în prezent ca reprezentând Primul Parlament. ¹ Eliezer Preminger a părăsit Partidul Maki și a creat Partidul Comuniștilor Evrei înainte de a decide să se alăture părții politice Mapam. ² Ari Jabotinsky și Hillel Kook, ambii asociați
Alegeri legislative în Israel, 1949 () [Corola-website/Science/319672_a_321001]
-
s-a distanțat de stalinism tardiv, abea după dezvăluirile lui Hrușciov. Partidul MAPAM s-a micșorat de la o alegere la alta și dacă nu ar fi luat parte la fondarea partidului MEREȚ, nu trecea minimum pentru a primi reprezentare în Knesset.
Hașomer Hațair () [Corola-website/Science/319831_a_321160]
-
extremiste arabe și evreiești. Politicieni și militanți arabi, precum și unii din evreii simpatizanți ai extremei stângi comuniste și-au exprimat temerea, că această participare ar putea fi o mascare a politicii Israelului, considerată de unii drept represivă. Un deputat în Knesset, din extrema dreaptă evreiască, Michael Ben Ari, în trecut partizan al partidului șovin pus în ilegalitate al răposatului rabin Meir Kahana, a cerut interzicerea trimiterii cântăreței arabe la Eurovision, dat fiind rezerva ei declarată față de imnul național israelian Hatikvá, care
Mira Awad () [Corola-website/Science/315504_a_316833]
-
Reuven "Ruby" Rivlin (ebraică: ראובן ריבלין, născut la 9 septembrie 1939, la Ierusalim) este un politician israelian din partidul conservator Likud, președintele Israelului din anul 2014 . A îndeplinit funcția de președinte al Knessetului, parlamentul israelian, între anii 2003-2006 și 2009-2013, avocat de profesie. s-a născut la Ierusalim, în Palestina mandatară, ca fiu al orientalistului și arabologului Yossef Yoel Rivlin, profesor la Universitatea Ebraică și descendent al familiei Rivlin care s-a stabilit
Reuven Rivlin () [Corola-website/Science/316232_a_317561]
-
la începutul secolului al XIX-lea, odată cu emigrarea din Lituania a învățăceilor rabinului Eliyahu Hagaon din Vilna. a studiat dreptul la Universitatea Ebraică și, drept consecință a educației primite de la tatăl său, stăpânește bine limba arabă. A fost membru al Knessetului din partea partidului Likud mai întâi între anii 1988-1992 și apoi a fost reales in Knesset începând din anul 1996. În trecut a încercat (în anul 1988) să fie ales primar al Ierusalimului (pierzând în favoarea primarului în funcție, Teddy Kollek) și
Reuven Rivlin () [Corola-website/Science/316232_a_317561]
-
din Vilna. a studiat dreptul la Universitatea Ebraică și, drept consecință a educației primite de la tatăl său, stăpânește bine limba arabă. A fost membru al Knessetului din partea partidului Likud mai întâi între anii 1988-1992 și apoi a fost reales in Knesset începând din anul 1996. În trecut a încercat (în anul 1988) să fie ales primar al Ierusalimului (pierzând în favoarea primarului în funcție, Teddy Kollek) și în anul 2007 a candidat la funcția de președinte al Israelului, eșuând în fața candidaturii lui
Reuven Rivlin () [Corola-website/Science/316232_a_317561]
-
și externă a guvernelor țării. A boicotat ceremonia de la Memorialul Yad Vashem din Ierusalim la care a participat papa Benedict al XVI-lea. A fost criticat pentru ceea ce s-a considerat de către unii, încălcări ale neutralității funcției de președinte al Knessetului în perioada deciziei de retragere din Fâșia Gaza și în virtutea opoziției sale față de tendința unora din judecători în frunte cu profesorul Aharon Barak de extindere a prerogativelor Curții Supreme în defavoarea parlamentului. Apreciat ca un excelent parlamentar, în anul 2012 i
Reuven Rivlin () [Corola-website/Science/316232_a_317561]
-
parlamentar, în anul 2012 i s-a decernat titlul de cavaler al guvernării de calitate din partea Mișcării israeliene pentru calitatea guvernării. În anii 2013-2014 nu a avut sprijinul liderului partidului său, premierului Netanyahu, și nu a fost reales în fruntea Knessetului, fiindu-i preferat un candidat mai puțin nonconformist, Yuli-Yoel Edelstein Reuven Rivlin a fost ales președinte al Israelului la 10 iunie 2014, în urma unui al doilea tur de scrutin în parlament, în fața contracandidaturii lui Meir Shitrit din partidul de centru
Reuven Rivlin () [Corola-website/Science/316232_a_317561]
-
nici unul nu a fost acuzat de asasinat. Yellin-Mor și Matityahu Șmueliviț au fost acuzați pentru a fi aparținut unei „organizații teroriste”, dar au fost achitați și eliberați imediat. Yellin-Mor a dobândit curând imunitate parlamentară, fiind ales în prima legislatură a Knessetului. După ani de zile, rolul lui Cohen a fost dezvăluit de Michael Bar Zohar, biograful oficial al lui Ben-Gurion. La acea dată Cohen lucra ca gardă de corp (bodyguard) a lui Ben-Gurion. Prima recunoaștere oficială a rolului grupului Lehi a
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
palestinieni de origine arabă din Israel, au cerut încetarea ofensivei în cadrul unui marș de protest în Piața Rabin din Tel Aviv. Pe 5 august israelienii au organizat o demonstrație în Tel Aviv la care au participat inclusiv foștii membrii ai Knessetului din partea partidului Meretz, Mossi Raz, Naomi Hazan și Yael Dayan. Inițial, un sondaj de opinie realizat de un post de radio israelian a arătat că părerile israelienilor erau împărțite, dar cei mai mulți credeau că nimeni nu va câștiga. Pe 25 august
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
israelian a arătat că părerile israelienilor erau împărțite, dar cei mai mulți credeau că nimeni nu va câștiga. Pe 25 august, 65% dintre israelieni voiau ca Olmert să demisioneze din cauza modului în care a înțeles să ducă războiul. Olmert a recunoscut în fața Knessetului că au fost făcute greșeli în războiul din Liban, deși a apreciat Rezoluția 1701 ca fiind o realizare pentru Israel care va aduce acasă soldații capturați și a spus că operațiunile au alterat balanța strategică regională vizavi de Hezbollah. Dan
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
demisionat la 17 ianuarie 2007. Pe 21 august un grup de soldați rezerviști și părinții soldaților uciși în conflict au pornit o mișcare de protest solicitând demisia lui Olmert și înființarea unei comisii de anchetă. Au montat un cort în fața Knessetului, iar numărul membrilor mișcării a crescut la 200 până pe 25 august. S-a alăturat protestului și influenta "Mișcare pentru calitatea guvernării în Israel". Pe 28 august Olmert a anunțat că nu va fi nicio comisie de anchetă independentă sau guvernamentală
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
nume la naștere "Helmut Ostermann", n. 10 septembrie 1923 Beckum, Germania) este un ziarist de limbă ebraică, om politic și militant pacifist israelian, evreu originar din Germania. Unul din liderii stângii liberale radicale din țară să, a fost deputat în Knesset în anii 1965-1969, 1969-1973 și 1977-1981. Ca fondator și redactor șef, vreme de circa 40 de ani, al revistei „Haolam Hazè” a fost unul dintre ctitorii presei neatârnate și anti-establishment din Israel. S-a evidențiat, adesea prin luări de poziție
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
care prevedea măsuri împotriva "calomnierii", si care, în formularea ei inițială periclita libertatea presei. Publicist incisiv și de talent, Uri Avneri a îmbogățit limba ebraica cu un numar de cuvinte și expresii că prescurtarea "Hak" pentru "haver kneset" (membru al Knessetului), "halalit" - termenul ebraic pentru navă spațială, sau "ktavlav" pentru gazetari care își pun condeiul în slujba celor suspuși (de la cuvântul ebraic „kelavlav”, însemnând „cățeluș”). În anul 1956 Uri Avneri a înființat, împreună cu Nathan Yalin Mor și alți foști activiști naționaliști
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
Uri Avneri a înființat în 1965 o listă politică numită „Haolam haze- Koah Hadash” )(Haolam haze- Nouă Forță), din partea căreia a fost ales membru în Parlament. La alegerile din 1969 lista și-a dublat reprezentarea, lui Avneri alăturându-se în Knesset și colegul său de redacție, Shalom Cohen. În 1971 drumurile celor doi s-au despărțit, Shalom Cohen dedicându-se acțiunii politice în numele comunităților evreiești orientale dezavantajate, al căror purtător de cuvânt radical se făcuse Mișcarea panterelor negre. Uri Avneri a
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]