252 matches
-
și cu 33% în al doilea. Populațiile din Victoria și Australia de Sud par să fie abundente; totuși, Fundația Australiană Koala susține că excluderea populațiilor din Victoria de sub măsurile de protecție e bazată pe ideea greșită că populația totală de koala ar fi de 200.000, pe când ei cred că ea nu este mai mare de 100.000. Koala erau vânați pentru carne de către aborigeni. O tehnică comună pentru capturarea animalului era atașarea unei bucle din coajă unui băț lung și
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Fundația Australiană Koala susține că excluderea populațiilor din Victoria de sub măsurile de protecție e bazată pe ideea greșită că populația totală de koala ar fi de 200.000, pe când ei cred că ea nu este mai mare de 100.000. Koala erau vânați pentru carne de către aborigeni. O tehnică comună pentru capturarea animalului era atașarea unei bucle din coajă unui băț lung și subțire, pentru a forma un laț. Acesta era folosit pentru a captura un animal urcat într-un copac
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
ar fi fost omorât ulterior cu un topor de piatră sau un băț de vânătoare (waddy). Conform tradițiilor unor triburi, era considerată tabu jupuirea animalului, pe când alte triburi acordau capului animalului un statut special, păstrându-l pentru a-l îngropa. Koala au fost vânați în număr mare de către coloniștii europeni de la începutul secolului al XX-lea, mai ales din cauza blanei lor groase și moi. Mai mult de 2 milioane de piei sunt estimate a fi părăsit Australia până în 1924. Ele erau
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Ele erau cerute pentru a fi folosite la covoare, straturi de căptușeală, manșoane și ca decorațiuni pentru îmbrăcămintea de damă. Sacrificări masive au avut loc în Queensland în 1915, 1917 și din nou în 1919, când peste un milion de koala au fost omorâți cu puști, otravă și lațuri. Protestul public împotriva acestor sacrificări a fost, probabil prima problemă de mediu la scară largă ce i-a îngrijorat pe toți australienii. Într-o scrisoare adresată ziarului "", scriitorul și criticul social a
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
okupa, sau că răspândește opuntia. Nu există niciun viciu social care poate să-i poată fi pus în cârcă... Nu prezintă nicio plăcere a vânătorii... Și deja a fost aproape exterminat din unele zone.” În ciuda noii mișcări de protecție a Koalei, foametea adusă de seceta din 1926-28 s-a soldat cu uciderea altor 600.000 de koala în timpul unui sezon de vânătoare liberă din august 1927. În 1934, Frederick Lewis, inspectorul-șef pentru vânătoare din Victoria, a spus că acest animal
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
pus în cârcă... Nu prezintă nicio plăcere a vânătorii... Și deja a fost aproape exterminat din unele zone.” În ciuda noii mișcări de protecție a Koalei, foametea adusă de seceta din 1926-28 s-a soldat cu uciderea altor 600.000 de koala în timpul unui sezon de vânătoare liberă din august 1927. În 1934, Frederick Lewis, inspectorul-șef pentru vânătoare din Victoria, a spus că acest animal odată abundent a fost adus aproape de extincție, rămânând numai vreo 500-1000 de exemplare. Primele eforturi reușite
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Lewis, inspectorul-șef pentru vânătoare din Victoria, a spus că acest animal odată abundent a fost adus aproape de extincție, rămânând numai vreo 500-1000 de exemplare. Primele eforturi reușite pentru protejarea speciei au fost inițiate de înființarea Sanctuarul Lone Park pentru Koala din Brisbane și a Sanctuarului Koala Park din Sydney în anii 1920 și 1930. Proprietarul sanctuarului din Sydney, Noel Burnet, a fost primul care a înmulțit koala în caprivitate și a căpătat reputația de cea mai mare autoritate contemporană în
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Victoria, a spus că acest animal odată abundent a fost adus aproape de extincție, rămânând numai vreo 500-1000 de exemplare. Primele eforturi reușite pentru protejarea speciei au fost inițiate de înființarea Sanctuarul Lone Park pentru Koala din Brisbane și a Sanctuarului Koala Park din Sydney în anii 1920 și 1930. Proprietarul sanctuarului din Sydney, Noel Burnet, a fost primul care a înmulțit koala în caprivitate și a căpătat reputația de cea mai mare autoritate contemporană în domeniul lor. În 1934, , custodele secției
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
reușite pentru protejarea speciei au fost inițiate de înființarea Sanctuarul Lone Park pentru Koala din Brisbane și a Sanctuarului Koala Park din Sydney în anii 1920 și 1930. Proprietarul sanctuarului din Sydney, Noel Burnet, a fost primul care a înmulțit koala în caprivitate și a căpătat reputația de cea mai mare autoritate contemporană în domeniul lor. În 1934, , custodele secției de mamifere australiene de la Grădina Zoologică din Melbourne, a întemeiat prima cușcă pentru animale australiene, care conținea și koale. Acest lucru
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
a înmulțit koala în caprivitate și a căpătat reputația de cea mai mare autoritate contemporană în domeniul lor. În 1934, , custodele secției de mamifere australiene de la Grădina Zoologică din Melbourne, a întemeiat prima cușcă pentru animale australiene, care conținea și koale. Acest lucru i-a dat ocazia de a face un studiu detaliat despre dieta lor în captivitate. Fleay și-a continuat eforturile de conservare și la Sanctuarul Healesville și la David Fleay Wildlife Park. Din 1870, Koalele au fost introduse
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
care conținea și koale. Acest lucru i-a dat ocazia de a face un studiu detaliat despre dieta lor în captivitate. Fleay și-a continuat eforturile de conservare și la Sanctuarul Healesville și la David Fleay Wildlife Park. Din 1870, Koalele au fost introduse în câteva insule, incluzând Insula Cangurului și Insula Franceză. Populațiile de acolo au crescut semnificativ, și, cum insulele nu sunt destul de mari pentru a susține o populație mare, nu mai rămâne suficientă hrană. În anii 1920, Lewis
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Franceză. Populațiile de acolo au crescut semnificativ, și, cum insulele nu sunt destul de mari pentru a susține o populație mare, nu mai rămâne suficientă hrană. În anii 1920, Lewis a inițiat un amplu program de transfer și relocare a acelor koala al căror habitat a fost fragmentat sau redus, cu intenția de a le aduce în cele din urmă înapoi. De exemplu, între 1930 și 1931, 165 de koala au fost translocate în Insula Prepelițelor. După o perioadă de creștere a
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Lewis a inițiat un amplu program de transfer și relocare a acelor koala al căror habitat a fost fragmentat sau redus, cu intenția de a le aduce în cele din urmă înapoi. De exemplu, între 1930 și 1931, 165 de koala au fost translocate în Insula Prepelițelor. După o perioadă de creștere a populației, din care a rezultat mâncarea în exces a eucalipților de pe insulă, aproape 1300 de exemplare au fost duse pe continent în 1944. Translocarea exemplarelor de Koala a
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
de koala au fost translocate în Insula Prepelițelor. După o perioadă de creștere a populației, din care a rezultat mâncarea în exces a eucalipților de pe insulă, aproape 1300 de exemplare au fost duse pe continent în 1944. Translocarea exemplarelor de Koala a devenit o practică frecventă; Peter Menkorst, managerul statului Victoria, a estimat că, din 1923 până în 2006, aproape 25.000 de animale au fost translocate în peste 250 de locuri diferite din Victoria. Din anii 1990, guvernul a încercat să
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
în peste 250 de locuri diferite din Victoria. Din anii 1990, guvernul a încercat să le controleze prin omorâre, dar protestul public și internațional i-a forțat să folosească translocarea și sterilizarea. Unele dintre cele mai mari amenințări umane la adresa Koalei sunt distugerea și fragmentarea habitatului. În zonele de coastă, principala cauză a acestora este urbanizarea, iar în zonele rurale habitatul lor este distrus pentru agricultură. Arborii autohtoni sunt și ei tăiați. În 2000, Australia era a cincea țară din lume
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
acestora este urbanizarea, iar în zonele rurale habitatul lor este distrus pentru agricultură. Arborii autohtoni sunt și ei tăiați. În 2000, Australia era a cincea țară din lume în defrișări, tăind 564.800 ha de păduri. Aria de răspândire a Koalei s-a micșorat cu mai mult de 50% de când au ajuns europenii, în principal din cauza fragmentării habitatului în Queensland. În Queensland și New South Wales, statutul Koalei este de „vulnerabil”, ceea ce înseamnă că dezvoltatorii din acele state trebuie să ia
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
lume în defrișări, tăind 564.800 ha de păduri. Aria de răspândire a Koalei s-a micșorat cu mai mult de 50% de când au ajuns europenii, în principal din cauza fragmentării habitatului în Queensland. În Queensland și New South Wales, statutul Koalei este de „vulnerabil”, ceea ce înseamnă că dezvoltatorii din acele state trebuie să ia în calcul impactul asupra mediului atunci când construiesc clădiri. Pe lângă aceasta, koala trăiește în multe arii protejate. În timp ce urbanizarea este o amenințare pentru koala, ele pot supraviețui în
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
ajuns europenii, în principal din cauza fragmentării habitatului în Queensland. În Queensland și New South Wales, statutul Koalei este de „vulnerabil”, ceea ce înseamnă că dezvoltatorii din acele state trebuie să ia în calcul impactul asupra mediului atunci când construiesc clădiri. Pe lângă aceasta, koala trăiește în multe arii protejate. În timp ce urbanizarea este o amenințare pentru koala, ele pot supraviețui în zone urbane, cu condiția ca acolo să fie destui copaci. Populațiile urbane au și ele vulnerabilități, diferite de cele ale populațiilor din zonele naturale
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
New South Wales, statutul Koalei este de „vulnerabil”, ceea ce înseamnă că dezvoltatorii din acele state trebuie să ia în calcul impactul asupra mediului atunci când construiesc clădiri. Pe lângă aceasta, koala trăiește în multe arii protejate. În timp ce urbanizarea este o amenințare pentru koala, ele pot supraviețui în zone urbane, cu condiția ca acolo să fie destui copaci. Populațiile urbane au și ele vulnerabilități, diferite de cele ale populațiilor din zonele naturale: accidentele de mașină și atacurile câinilor omoară aproape 4000 de exemplare pe
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
de infecție cu bacteriile Chlamydiaceae. Cei care le îngrijesc au permisiuni speciale, dar trebuie să elibereze animalele înapoi în sălbăticie când sunt suficient de sănătoase, sau, în cazul puilor, suficient de mature. La fel ca majoritatea animalelor endemice australiene, o koala nu poate fi ținută legal ca animal de companie în Australia sau oriunde altundeva.
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
cu deschiderea către partea posterioară a corpului. La vombați s-au găsit saci bucali slab dezvoltați. Stomacul simplu cu glande cardiace specializate (sau o pată glandulară) în curbura mică a stomacului - o trăsătură particulară a vombaților, întâlnită și la ursuleții koala și la castori. Formula dentară: 1•0•1•4/1•0•1•4 x 2 = 24, iar regimul alimentar erbivor. Dinții hipselodonți cu o creștere continuă. Incisivii de dimensiuni mari, acoperiți cu smalț doar anterior și lateral. De dinții jugali
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
Envy este unul dintre primele trupe de acest gen. Trupe din Franța include Daïtro, Le pré où je suiș, Aussitôt Mort printre trupe din alte părți ale lumii că City of Caterpillar, Cease Upon the Capitol, The Fall of Boss Koala, Men Aș Trees, Single State of Mân. Multe trupe din primul val se considerau implicit politice. Unele trupe au fost, de asemenea, neobișnuit de teoretice în sursă de inspirație: Angel Hair a citat scriitorii suprarealiști Antonin Artaud și Georges Bataille
Screamo () [Corola-website/Science/320644_a_321973]
-
a fost folosit pentru digerarea frunzelor ca primate. Poate fi un organ vestigial al oamenilor din vechime ce s-a degradat spre aproape nimic în cursul evoluției. Cecumul foarte lung al unor animale ierbivore, precum cel întâlnit la cal sau koala, pare să sprijine această teorie. Cecumul koalei îi permite acesteia să găzduiască bacterii ce ajută în mod specific la descompunerea celulozei. Strămoșii omului se vor fi bazat de asemenea pe acest sistem când au trăit cu o dietă bogată în
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
primate. Poate fi un organ vestigial al oamenilor din vechime ce s-a degradat spre aproape nimic în cursul evoluției. Cecumul foarte lung al unor animale ierbivore, precum cel întâlnit la cal sau koala, pare să sprijine această teorie. Cecumul koalei îi permite acesteia să găzduiască bacterii ce ajută în mod specific la descompunerea celulozei. Strămoșii omului se vor fi bazat de asemenea pe acest sistem când au trăit cu o dietă bogată în frunze. Pe măsură ce oamenii au început să mănânce
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
absența unui cecum pronunțat (ca la wombat). În plus, structuri lungi, înguste, asemănătoare apendicelui, se găsesc la mamifere cărora le lipsește fie un cecum aparent (ca la monotreme), fie o joncțiune distinctă între cecum și formațiunea asemănătoare apendicelui (ca la koala). Un apendice cecal a evoluat independent cel puțin de două ori și aparent reprezintă încă un alt exemplu al convergenței morfologice între marsupialele australiene și mamiferele placentare din restul lumii. Deși aparent apendicele a fost pierdut de multe specii, a
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]