349 matches
-
fi visul tuturor scriitorilor lumii, dacă stau să analizez mai bine situația. Mda... Nici nu trebuie să-ți mai pui mintea la contribuție, poate că mintea are nevoie de o lungă pauză de relaxare. O binevenită pauză în care să lâncezească, nederanjată de vreo idee absurdă. Deschizi laptopul, te gândești la ceva sau nu te gândești la nimic, cuvintele se aștern singure în pagina word-ului, nici de corectură nu este nevoie, fiindcă romanul care se scrie singur are grijă de toate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl umilea pe șorici, ba cîte-o guvernantă englezească. De-o tracta pîn-acasă și-o zbânțuia... până năruia, cu oarfa, jumătate din făuririle societății noastre socialiste multilateral dezvoltate. Alții se îndrăgostea. Devenea nemâncați, ursuzi, obosiți. Nu le mai pria de nimic. Lâncezea și ziulica lângă craterele alea, unde se semnaliza, cu oglinjoarele, cu niște slăbănoage și uscături de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cazanele cu rufe. Prima cameră din periplul lor era dormitorul și Pinky, decent, se feri s-o privească. Dar și a doua cameră era tot dormitorul, fiindcă aici sfârâiau și se întorceau mulțumite, pe spate, teancuri de perne. Pe perete, lâncezeau pozele mai multor bărbați. Erau domni antediluvieni și țepoși, care, și-n aceste condiții, găseau parcă puterea de a-și amenința fotografii; fiecare avusese prevederea de a-și potrivi sub nas mai multe perechi de mustăți. Erau încrîncenați. Și agrementau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în Dumnezeu nu-i altceva decât dorința de a-ți muri moartea până la capăt, de a nu te sfârși supraviețuit de viața ce n-ai trăit-o. Frica de a nu fi murit de tot face moartea atât de îngrozitoare. Lâncezim după veșnicia în Dumnezeu, din teama de a nu fi vii când sîntem exterior stârvuri. Dac-am așteptat pentru a ne naște o eternitate, trebuie s-așteptăm alta pentru a muri. Cum sub ochiul melancolic și pietrele par a visa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolută a unei secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e inutilă, spiritul se supraviețuiește, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate. Când ai dilatat viața la infinit, voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de spațiul ei. Negația vieții din plenitudine este o stare extatică. Niciodată nu ne stingem din vid, ci din preaplin. Un moment absolut răscumpără golul tuturor zilelor; o clipă reabilitează o viață. Orgasmul spiritului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care pot crede că respirația actuală a României este viață? O țară care în politica externă nu încurcă agresiv pe nimeni nici nu poate fi băgată în seamă. Idealurile în care agonizează această țară nu-i ating nici măcar granițele, ci lâncezesc într-un centru al ei, prea mobil pentru a fi un sâmbure. România actuală, continuând o tradiție de o mie de ani, nu poate concepe viața decât defensiv. E îngrozitor! Balcanii nu sânt numai la periferia geografică a Europei, ci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci că limita ei era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul proiectiv al atingerii, limita nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie "planetară" (planao, "a rătăci din țărm în țărm"), în care era vorba de "limitele mării" și de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reînnoit de statornică prietenie. "Mă pot lipsi de o călătorie mereu amânată în Grecia, mă pot lipsi de București, dar de voi văd că nu mă pot lipsi. Ați venit într-un moment bun: Scrisorile despre logică și Cartea arheilor lâncezesc deocamdată, așa că sânt gata să vă slujesc pe voi. Tocmai mă gândeam că noiembrie e cea mai frumoasă lună a anului, e "timpul pur", singurul pe care omul nu l-a poluat cu sărbătorile și însemnele lui: e un timp
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obligatoriu să stabiliți obiective foarte specifice pentru fiecare etapă a căutării unui loc de muncă satisfăcător, chiar și pentru etapa introspectivă. Obiectivele reprezintă scopul dvs. și rezultatul pe care doriți să îl obțineți. Chiar și cea mai motivată persoană va lâncezi din când în când dacă nu există obiective spre care să se îndrepte. Obiectivele dvs. trebuie să fie simple, măsurabile și realiste. Găsiți o altă persoană care trece printr-o situație similară în ceea ce privește situația profesională și stabiliți un parteneriat în
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
președinților americani. Cum vreun stat, avea petrol destul ca să dea pe gratis americanilor, pe loc era declarat că adăpostește oameni de a lui Bin Laden și armata americană venea urgent cu democratizarea și combaterea terorismului. Când industria americană de armament lâncezea iar, sau era nevoie de ceva suplimentare de fonduri la serviciile secrete, hop iar îl scoteau pe Ossama din debara, și acesta făcea de vreo două ori bau, bau într-un microfon. Apoi înregistrat și intens mediatizat, Ossama își făcea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în acest loc, nu erai decât o simplă fosilă în Muzeul de Istorie a Galaxiei Moluște. Ai fi rămas acolo definitiv, dacă nu interveneam. Eu am garantat pentru tine. Abia te-am scos din sistemul de conservare, unde ai fi lâncezit sau mai bine spus ai fi stagnat la minus zero absolut cel puțin un hexamer întreg, adică ceva mai mult de șaizeci și cinci de milioane de ani tereștri, într-o gaură neagră pe care nici lumina n-o poate străbate devenind
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cumpăna dealului", pe "deasupra pământului", după "urma lui necunoscută"; "pământul e cu râie-n rădăcină", dealul "un pustiu de piatră". Nici urmă de mioritism! Neașteptată la vitalistul de mai înainte e implantarea în mâhnire; dezorientat, simplu figurant sortit derizoriului, Omul lâncezește: Mergem încet spre cine știe unde"; sentimentul de claustrare e un dat etern: "O temniță e capul meu / ce-și pierdu cheile la începutul lumii" (Un gorgan de pământ). O stea-băiat și o stea-fată nasc planete iluzorii, tărâmuri pustii: "Iubita mea, iubita
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ca roua nasc în ierburile mele. Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sânt. După o uvertură magistrală ca aceasta, orchestrată impecabil (cu analogii într-un acompaniament de orgă), recitativul solistic lâncezește, tema se ramifică; în rest, limbajul sociologizant, retoric, se subordonează finalităților ideologice curente, în spiritul momentului 1955. Începând cu al treilea segment, eșafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labiș al cetății nu mai are percutanța textelor lui cu miez, esențializate. Epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o posibilitate pentru homo sapiens, care-și consacră scrupulos întreaga viață îndeletnicirii de a muri în fiecare zi, de a accede la fericirea angelică a unui destin post-mortem, plus alte trăsnăi constituind o viziune mitologică asupra lumii în care mulți lâncezesc și astăzi. Istoriile filosofiei se străduiesc care mai de care să evidențieze bogăția variațiunilor pe această temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă a bătrânului ferăstrău reluând aceeași temă muzicală. Desigur, Platon nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bucură grație unui text antologic realizat de el și prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă de blănuri sau așternuturi groase și moi! Gata cu păturile sub care filosoful lâncezește! Uitată reputația lui de om care se deda plăcerilor! Spulberate vorbele despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pictură la care lucra acum. Când Încerca să rezolve ceva pe peretele circular, el era la antipodul a ceea ce lumea comună numea artă. Ori poate că, odată ce lăsase În urmă cine știe ce punct ambiguu și fără Întoarcere, unde, deja fără patimă, lâncezeau etica și estetica, arta devenea - poate că vorbele adecvate erau „din nou” - o formulă rece și probabil eficace. O unealtă impasibilă de contemplat viața. Și-a dat seama târziu că celălalt Îi aștepta răspunsul. S-a străduit să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
război știa că nehotărârea lui era doar aparentă, că exista o normă ascunsă pe sub pictură, vopseaua acrilică și lipitura cu ciment, o lege riguroasă și inevitabilă care avea să transforme, până la urmă, turnurile din depărtare, din oțel și sticlă, ce lâncezeau În ceața zorilor, Într-un peisaj similar colinei În flăcări; și că În cine știe ce loc din fisura aceea pândeau cai de lemn și avioane care zburau foarte jos spre turnurile gemene din toate Troile adormite. Olvido făcuse bășcălie de el
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția unui țăran de rând!?... Nu e cu putință ca atâtea farmece să fie pângărite și apoi nu ești făcută să lâncezești la țară. Ți se cuvine o soartă mai bună și cerul, care te are în dreapta lui pază, m-a mânat într-adins încoace pentru ca să împiedic căsătoria ta și să răsplătesc cum se cuvine minunatele daruri cu care te-a împodobit
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
nu e decât părerea regizorului despre piesă. Am șansa unei întâlniri emoționale puternice. Pot cu acești artiști (Carmen Galin, Claudiu Bleonț, Costel Constantin, Cerasela Stan, Valentin Uritescu, Bogdan Mușatescu) să cercetez universul lui Sebastian și să descopăr energiile ce-au lâncezit sub formule de spectacol consacrate, nepermițând viabilitatea operei. Interviu realizat de Ilinca FLORESCU 1995 Surparea Săptămâna aceasta, nu doar prin prezența fizică ci și prin examenele pe care le-am văzut mi-am amintit de regizorul Alexa Visarion. Știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
16 ale Sfintei nu-l lasă indiferent pe Cioran, chiar dacă, după aceste experiențe mistice, Cioran se simte "năpădit de conștiință eșecului" și "înțeleg că nu aparțin rasei celor care găsesc, ci că destinul meu este să mă chinuiesc și să lâncezesc"17. Eșecul mistic face din Cioran un om fără Dumnezeu, ca și alt gânditor al disperării tragice a omului fără divinitate, Hölderlin. Cioran este bolnav de ne-credință, dorește cu disperare să creadă, să se mântuiască prin apropierea de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
perioadă, adeziunea să la ideologia cea mai extremistă național-bolșevismul -, de care nu s-ar fi dezis în scris niciodată, ca și înflăcărarea să pentru Gardă de Fier, în care vedea, ca toți tinerii intelectuali ai vremii, "care se plictiseau și lâncezeau cu diplomele lor în țară", un soi de "remediu al tuturor relelor, al plictisului (...). Am aflat atunci pe propria-mi piele ce înseamnă să fii dus de val fără nici cea mai mica convingere"23.Trăind izolat, atât în țară
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
memento adresat demnitarilor care, intrați în posesia unor averi impresionante, atrofiază până la ulcerație celelalte categorii sociale: "E o proastă distribuție în țara asta, ca într-un corp bolnav, distribuția sângelui. Unele organe plesnesc de congestionate ce sunt, pe când altele, care lâncezesc, se atrofiază, se descompun, pentru că până la ele, în același corp, nu ajunge nici o picătură din lichidul nutritiv."210 Două enunțuri emergente ranforsează construcția câmpului arhetipal hamletian și ambele aparțin lui Fred Vasilescu. Tribulațiile vieții lui Ladima, așa cum se întrevăd ele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cerșetor de care își bat joc toți. George Bailey și îngerul său păzitor sunt dați afară. Pe strada principală un panou luminos indică numele orașului, acum Pottersville. Pe dreapta și pe stînga numai baruri și localuri de noapte răufamate. Oamenii lîncezesc, agresivi. Casa unde s-a născut e un hotel; proprietara, maică-sa, pare să-și fi pierdut omenia. Clădirea unde locuia cu soția și cu copiii e o ruină abandonată. Își regăsește soția, o femeie fără vlagă, care nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]