354 matches
-
și etnologul cu brățară, american de origine maghiară, cu un nume imposibil de ținut minte: Akos? Agyo? Eram după o masă grea, nu ne venea să ne ridicăm și prelungeam oțios desertul și cafeaua. Predrag nu ne-a lăsat să lâncezim totuși, ci a continuat o discuție despre clișeele de tipul "cum e sârbul, cum e ungurul, cum e rusul" etc, discuție la care, de fapt, nici înainte nu participase decât el însuși. La măsuța de alături, unguroaica "focoasă" trăgea cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
noi șicanări, ușa la mine o găsești deschisă, poți veni să mă vizitezi fără alt protocol. Ai Încredere, omul Parditului Comunist Român, veghează...!” III ABUZ DE PUTERE Circa 6-a miliție din Șoseaua Pantelimon, În ultima perioadă de timp cam lâncezise În activitatea profesională, lucrătorii ocupându-se de unii ospătari ce Încărcau nota de plată consumatorilor, de speculanții dela Aprozar ce vindeau cartofii cu lipsă la cântar și jumătate amestecați cu pământ și alte gunoaie, de cârciumari ce falșificau băuturile alcolice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a legilor În vigoare, nu poate avea efect asupra persoanei tale...! „Ce te face să crezi...?” „Să nu te surprindă...! De doi ani lâncezesc În această mizerabilă Încăpere iar În acest interval de timp, s’au perindat pe aici neânchipuit de mulți arestați, unii cu abateri minore În care eu le-am dat un pronostic ce s’a adeverit În momentele imediat următoare. Așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fac cîțiva pași era ca și cum aș fi urcat pe munte. Nu băusem nimic două zile, și acum tot ce-mi doream era puțină apă. Uitîndu-mă În jos din Balon, am văzut că Norman nu-și clătise cana. Pe fundul ei lîncezea un deget de lichid maroniu. M-am hotărît să mă duc să-l beau și jumătate am urcat, jumătate m-am prăbușit prin puțul de aerisire central, pînă la Gaura de șobolan. CÎnd am atins podeaua, am descoperit că gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
liniștea, Lulu izbucnea, ca o țâpuritură la horă, cu o voce ascu- 79 țită de muiere: "Ia te uită, ce să fie?/ Un om mort cu aia vie!/ Să ferească sfânta soartă/De om viu cu aia moartă!" Galeria noastră lâncezea numai la meciurile de baschet, unde Lulu era vedetă în teren. Deși mărunt ca un gnom, avea o pasiune disperată pentru sportu-ăsta, și îl puteai vedea toată ziua jucând "doi la doi", până la epuizare, sub soarele care îi făcuse pielea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și greu, sclipitor. Era ca un ou de sticlă prin care lumina trecea lin. Când un castan face asemenea fructe, m-am gândit atunci, nu e bine. Pe la douăsprezece, cum la Scara Unu Mendebilul nu apărea și totul părea să lâncezească, ne-am gândit la un joc vechi, dinainte de Vrăjitroacă, numit Exploratorii. La jumătatea blocului se afla o ușă de tablă nituită, vopsită în cenușiu. Pe acolo era intrarea în măruntaiele subsolului. Am deschis ușa cu grijă, ca să nu scârțâie, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
halucinație. Sânt și acum absolut convins că, mai multe seri la rând, am comunicat. Important era să fie lună și să privesc înspre locuința ei. Atunci auzeam lămurit: Andrei, tu ești? și apoi discutam fleacuri vreo jumătate de oră. Școala lâncezea, era sfârșit de an; și elevii, și profesorii erau mai mult decât epuizați, plictisiți. Sindili, grecoteiul, aducea magnetofonul și, în fundul clasei, ne strângeam la povești. A doua zi după serbarea de sfârșit de an, cu veșnicul careu, cu împărțirea premiilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în ușă, își lasă greutatea pe celălalt picior și cască. Se gândește cum să-și facă drum și să plece, dacă deschide gura și se-ntinde la vorbă cu ea, a terminat-o pe toată ziua. Și așa a tot lâncezit azi de când s-a trezit. Cărțile, planșeta, toate îi sunt risipite prin dormitor, și-acuma... Uită-te și la băiatu ăsta, își zice ea, întinde pătura de călcat pe masă și pune fieru-n priză : a găsit niște rufe necălcate, lăsate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aude un radio pus tare și vocile unora care se ceartă. Își ridică mâneca bluzei și-și stoarce mașinal de pe braț, cu două degete doar, coșurile. Sunt zile, cum e cea de azi, când nu e bun de nimic și lâncezește. Cerul alburiu, noroaiele din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat și plin de înverșunare, nervii maică-sii, stânjeneala în fața fetelor și lipsa de bani - toate îl fac să stea așa, ghemuit și încruntat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că ea Înțelesese esențialul: se simțea frustrat că nu e chiar atît de deștept, că nu e un autentic detectiv de Omucideri, că era doar tipul bun să-i sperie de moarte pe răufăcători. După un timp discuția Începu să lîncezească, iar Bud nu-și mai găsi locul, supărat pe el Însuși că fusese În stare să spună atîtea și atît de repede. Lynn păru să simtă asta: se aplecă și Îl Înnebuni cu gura. Bud Îi mîngîie părul Încă umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci că limita ei era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul proiectiv al atingerii, limita nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie "planetară" (planao, "a rătăci din țărm în țărm"), în care era vorba de "limitele mării" și de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reînnoit de statornică prietenie. "Mă pot lipsi de o călătorie mereu amânată în Grecia, mă pot lipsi de București, dar de voi văd că nu mă pot lipsi. Ați venit într-un moment bun: Scrisorile despre logică și Cartea arheilor lâncezesc deocamdată, așa că sânt gata să vă slujesc pe voi. Tocmai mă gândeam că noiembrie e cea mai frumoasă lună a anului, e "timpul pur", singurul pe care omul nu l-a poluat cu sărbătorile și însemnele lui: e un timp
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Însă care parte anume era altă mîncare de pește. Pe drum, cu obișnuitul său dar pentru folclorul foiletonesc, Fermín mă puse În temă cu scena către care de Îndreptam. Azilul Santa Lucía era o instituție de o reputație necurată, care lîncezea În măruntaiele unui vechi palat În ruine, situat pe strada Moncada. Legenda ce-l Învăluia schița un profil undeva la jumătatea drumului Între un purgatoriu și o morgă de condiții sanitare abisale. Povestea lui era, cel puțin, deosebită. Din secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Hai, Începe dumneata cu ăștia din colț, care par să n-aibă dinți. Dacă aceste cuvinte aveau scopul de a mă Îmbărbăta pentru misiune, ele au eșuat În mod lamentabil. M-am uitat la grupul acela de rămășițe umane care lîncezea În colț și le-am zîmbit. Simpla lor prezență mi s-a părut o stratagemă propagandistică În favoarea vidului moral al universului și a brutalității mecanice cu care acesta distrugea piesele ce nu-i mai erau de folos. Fermín păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niște volume oarecare: erau romanele lui Julián Carax publicate de editura Cabestany. Fumero le-a plătit pe femeile ușoare care ocupau apartamentul de vizavi - un duet mamă și fiică, ce se lăsau pișcate și arse cu trabucul atunci cînd clientela lîncezea, mai ales la sfîrșit de lună - ca să aibă grijă de Aldaya cît timp el era plecat la lucru. Nu avea nici un interes să-l vadă murind. Nu Încă. Francisco Javier Fumero intrase În Brigada Criminală, unde Întotdeauna se găsea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la Barcelona, neștiind Încotro s-o apuce, s-a Îndreptat spre casa unde crescuse, temîndu-se că nu va mai găsi pe nimeni. Magazinul de pălării era tot acolo, deschis, iar un bărbat Îmbătrînit, fără păr și fără foc În priviri, lîncezea Îndărătul vitrinei. Nu intenționase să intre și nici să-i dea de Înțeles că se Întorsese, Însă Antoni Fortuny Își ridicase privirea spre străinul care stătea de partea cealaltă a vitrinei. Ochii lor s-au Întîlnit, iar Julián, deși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în Dumnezeu nu-i altceva decât dorința de a-ți muri moartea până la capăt, de a nu te sfârși supraviețuit de viața ce n-ai trăit-o. Frica de a nu fi murit de tot face moartea atât de îngrozitoare. Lâncezim după veșnicia în Dumnezeu, din teama de a nu fi vii când sîntem exterior stârvuri. Dac-am așteptat pentru a ne naște o eternitate, trebuie s-așteptăm alta pentru a muri. Cum sub ochiul melancolic și pietrele par a visa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolută a unei secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e inutilă, spiritul se supraviețuiește, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate. Când ai dilatat viața la infinit, voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de spațiul ei. Negația vieții din plenitudine este o stare extatică. Niciodată nu ne stingem din vid, ci din preaplin. Un moment absolut răscumpără golul tuturor zilelor; o clipă reabilitează o viață. Orgasmul spiritului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care pot crede că respirația actuală a României este viață? O țară care în politica externă nu încurcă agresiv pe nimeni nici nu poate fi băgată în seamă. Idealurile în care agonizează această țară nu-i ating nici măcar granițele, ci lâncezesc într-un centru al ei, prea mobil pentru a fi un sâmbure. România actuală, continuând o tradiție de o mie de ani, nu poate concepe viața decât defensiv. E îngrozitor! Balcanii nu sânt numai la periferia geografică a Europei, ci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De asta e sigur. Inima îi zvâcnește în piept. Nu de spaimă. Din contră, o senzație bine cunoscută, aproape alintătoare îl învăluie. Atracția aventurii. A necunoscutului. Se pare că a venit timpul s-o pornească spre alte zări. Prea a lâncezit mult aici. A început să prindă rugină. Chibzuiește adânc câteva clipe, după care rostește cu trăsăturile crispate: — Nu sunt neîncrezător de felul meu, dar am trăit îndeajuns la curtea lui Herodes pentru a mă feri de capcane. Pusio se apropie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rîdem și sînt convinsă că nu voi mai Îngădui să treacă atît de mult timp pînă să-i revăd. Știu cu siguranță că Fran și Marcus intră În categoria prietenilor foarte apropiați și că am greșit lăsînd prietenia noastră să lîncezească, pentru că Între noi patru - Marcus, Fran, Dan și cu mine - lucrurile nu au părut a se lega În felul În care se leagă cînd sîntem doar eu și ei doi. Nu e vorba că Dan nu Îi suferă. A afirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
flori de măr și salcâm. Știam că micuța învățătoare își făcea duminica plimbarea în care ajungea pe colină, fie că timpul era frumos, fie că turna cu găleata. Mi se spusese lucrul ăsta. Și mie mi se întâmpla adesea să lâncezesc pe colină cu o carabină ușoară pe care mi-o lăsase Edmond Gachentard, un vechi coleg plecat să cultive varză în ținutul Caux și să aibă grijă de o femeie țintuită într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și intrigile îmi aduc aminte de Shakespeare Cristina deschide fereastra să treacă veacul și prin bucătărie Oare ce o fi făcând acum Regina Angliei în turn cu croșete de ceață? VENEȚIA Princiară Veneție păun exfoliat pe-o rână apa ta lâncezește în bijuterii Doar orgoliul mai ține deasupra labirintul tău de mistere și măști Țărmul se clatină marea îți surpă mormântul Semn rău am văzut pești zurând în Piața San Marco Ereticii îi hrănesc cu grăunțe se aprind focuri de artificii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
traim", spune el mereu. Dar Tuzenbach a murit cu adevărat, nu e o părere. Ei și? Dar cu un baron mai mult sau mai puțin pe lume nu e totuna?" Așa că el continuă să cânte tarara-bumbia. Nu crede în nimic, lâncezește, duce o viață moartă, ca mai toate personajele din teatrul lui Cehov. Citindu-i piesele, Gorki scria (tocmai terminase "Livada de vișini"): "Un om mare și deștept, atent la tot ce se petrece în juru-i, a trecut pe lângă această gloată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ori l-am observat și la alți pacienți. Cu proverbiala-mi lipsă de afectare, care-i un apanage al omului de lume, nu am șovăit În fața măsurii radicale: am tras de el până a deschis ochii. După atare mésaventure, discuția lâncezea; pentru a-i eleva nivelul, am pomenit de tutunurile fine. Am bunghit-o: Bibiloni s-a arătat plin de vioiciune și interes. După ce și-a explorat buzunarele interioare ale scurtei de piele, a scos o havană de Hamburg și, neîndrăznind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]