956 matches
-
fost și sunt francmasoni. În Ungaria de es. vom găsi un mare naționalist în marele maiestru al francmasonilor (D. Pulszky ). Celelalte nimicuri câte se susțin despre viața sa ca om privat sunt meschine și demne numai de cei ce le lățesc. E acuzat că nu-și vizitează prelegerile în curs de 3 luni, când cei ce-l acuză nu le vizitează cu anii. Regula este: că tot ce e permis generalității oamenilor din România liberă, toate ce ei fac nepedepsiți și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și pantofi, așezată la masa de bucătărie și privindu-se în oglindă în timp ce vorbea, nu pe furiș, ci încontinuu, cu un aer sever, și comentarii furioase; chiar când se arăta mai plină de amărăciune, chiar și atunci când gura ei se lățea într-un plânset înlăcrimat, continuase să se privească. Mama, cu capul înfășurat într-o bandanna, pârlea un pui pe plită. Daragaya, n-o să i se întâmple nimic băiatului tău; o să se întoarcă acasă, îi spunea bătrâna în timp ce Anna hohotea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o milă întreagă de copaci troznea în fața ta la fel ca atunci când desfaci un leucoplast de pe hârtie, că păsările semănau cu niște muște, iar oile cu niște păsări și cât de rapid petele roșii, galbene și albastre ale insectelor se lățeau pe parbriz. Îi plăcea să mă ia cu el. Și ideea lui despre ce înseamnă să-i ții cuiva companie era năucitoare, de vreme ce n-avea deloc timp să îți facă conversație din cauza vitezei nebune cu care gonea, ca să te facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu eram chiar omul de succes care cineva invidios ar fi crezut că sunt. Propria mea invidie se scurgea fără îndoială cu ochi bolnavi către geamurile cenușii și transparente unde copiii se băteau și aruncau bulgări de zăpadă care se lățeau pe trunchiurile negre ale copacilor și se înălțau în schița elegantă a rămurelelor. Nu că Lucy, într-o rochiță de lână de culoare închisă, care abia de acoperea genuchii îmbrăcați în niște ciorăpiori pe care cu o seară înainte mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îngrijorat ca nu cumva surioara lui scumpă, ca o păpușică, să nu se logodească cu un papă-lapte. Așa că s-a aplecat asupra mea cu un interes de acest soi, mai degrabă decât cu milă, iar dungile halatului i s-au lățit pe fund. Sunt palid? M-am chinuit să zic și mi-am ridicat cu greu capul. Poate pentru că n-am mâncat nimic. O, ce prostie. De când? Doamne, e trecut de nouă. L-a trimis pe Sam la bucătărie după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu a doctorului; avea probleme femeiești, și nici unul din ei nu putea să considere asta ceva demn de interesul lor. Kayo însă era mult mai inteligent decât doctorul, și chiar dacă cum stătea în camera mea pe picioarele alea goale și lățite de greutate, în izmene, cu smocurile de păr de pe umeri și fața aia lată cu o expresie în care aducea reproșuri tuturor, căci nu erau în stare să se ridice la standardele lui - deși, cu alte cuvinte, reprezenta o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
melancolia și sentimentul peradoxului care însoțeau această stare, în care trebuia să continui să caut bani și să rezolv tot ce era de rezolvat. Totuși Jimmy a fost tulburat de ce i-am spus, iar ochii și pielea feței s-au lățit de îngrijorare și au căpătat o expresie plină de hotărâre. Cât de avansată e sarcina? Peste două luni. Ascultă-mă bine, Augie, am să te ajut cu ce pot. Nu, Jimmy, i-am spus, surprins; n-aș putea să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
direct sub becul de pe coridor, l-am văzut urcând. Cu toate acestea, ne-am recunoscut. Era Kelly Weintraub, vărul prin alianță al familiei Magnus care venea din cartierul meu, cel care mă amenințase cu Georgie. Din zâmbetul care i se lățea pe față când m-a văzut și din grimasa triumfătoare care i s-a așternut în colțul gurii, și care depășea puterea unui zâmbet, din expresia ochilor, mai clară pentru mine decât ochii înșiși în obscuritatea aceea, am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
amănunte i se spuseseră. Zâmbetul larg pe care mi l-a adresat, cum ședea departe de mine, fără să vină să mă sărute, a fost curios - un zâmbet schițat care se voia drăgălaș și plin de farmec, plin de ruj, lățindu-se, rudă cu rânjetul cumplit, inversat, al schismaticilor din cea de-a șasea bolgie a infernului, despicându-se dinspre spate înspre față. Oh, iubita față! Îndrăgită ca fiind reprezentanta întregului trup care moare totuși și se desprinde de acest delegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de efortul doamnei Magnus de a se purta cu demnitate regească și cu înțelepciune: Nici o para, dacă se mărită cu tine! mi-a spus. Ei, Lucy, cui crezi că îi pasă de asta, mie sau ție? Zâmbetul ei s-a lățit și mai tare și a pierdut orice intenție prin acea unică sugestie că ea era cea care mă înfierbântase și că atunci când eram încins mă răzbunam pe alții, dar că de fapt nu conta de vreme ce ea era fiica tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-i spui așa ceva lui Mimi. După ce și-a însușit povestea în versiunea care i-a convenit ei, n-a mai vrut să asculte, ci, cu vigoarea ei ce i se citea pe față, gura ei mare și roșie ce se lățea și lăsa să iasă afară vocea ei de corn de vânătoare sau de tubă, mi-a zis vreo două exact cum făcuse și Clem. Că ar fi bine să mă potolesc odată. Motivul pentru care nu vedeam lucrurile așa cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu un zâmbet de „zi-le una d-ale noastre“ cu suta pe masă; avea dinți lungi, iar favoriții îi erau oarecum asemeni mustăților de pisică, ceea ce se potrivea perfect cu ridurile sale corupte, inteligente și gura care i se lățea pe față. Când se afla în mijlocul sexului frumos, nu renunța la zâmbet, dar acuma că ședea ca un șef de trib din sudul Asiei înfășurat în prosopul lui de culori de carnaval, îl lepădase; și în timp ce conversam ca de la bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Păi dacă veni vorba de milă, am spus eu, de ce nu i-ați arătat același sentiment mătușii? Că a pierdut atâta vreme, o bucată uriașă din viață. Ca și cum ar fi fost practic la închisoare. Aici mustața lui Basteshaw s-a lățit într-un zâmbet. Pe vremuri eram mort după istoria artei, mi-a spus. În loc să mă duc să fac pe comersantul în timpul verii, cum voia bătrânu’, o ștergeam la biblioteca Newberry unde eram singurul adolescent între opt sau zece călugărițe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ducă acasă și s-o asigure pe mama ei de caracterul inofensiv al remarcii mele. M-a condus la gară într-un taxi. Cât de dulce era și cât de bine dispusă arăta acum! Încerca să mă învețe să zâmbesc, lățindu-mi cu degetul mușchii din jurul gurii. Cât e de frumos s-o vezi râzând! Oh, Dumnezeule, sunt atât de fericit cu ea! De-ar putea și ea să fie mai fericită cu mine! Uneori o amuz, și se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
strigă un "da, vă rog!", continuînd să-și ordoneze hîrtiile pe birou, după care vrea să plece în oraș. Bună ziua! În fața lui, dincolo de birou, s-a oprit un bărbat înalt, cu o figură plăcută, frunte lată, ce tinde să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare să descuie orice încuietoare doar cu un ac și o sîrmă lățită la capăt?!... Ei da, văd că nu ți-ai dezmințit originea... rîde Maria, înfruntînd privirea lui Mihai. Și chiar nu te-au prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă mă torni tu acum arată Mihai spre telefon, apoi murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul mistriei a cedat. Am împins ușa dar se ținea încă tare. Am luat ciocanul și am lovit cu putere ușa în dreptul broaștei. Iar a trosnit ceva și am observat o crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
facem o plimbare pe-afară? Merg să-mi iau haina. Se retrase În birou și ieși cu o haină din blană sintetică maro Închis, care Începea să se reverse din zona umerilor și nu se mai oprea. Trebuie că se lățea deja metri buni către poale. Pe Lou o prindea foarte bine, dar pe mine ar fi arătat ca un cort ambulant. Soarele nu se vedea printre nori, dar, cu toate astea, datorită lui, cerul căpătase o nuanță bleu-deschis, care oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai cumiți, spuse Lou. Fii băiat de treabă, Însoară-te cu drăguța aia de Janice și crește-ți copilul. Întotdeauna mi-a plăcut de ea, iar Devon Îți seamănă leit. La auzul numelui lui Devon, pe fața lui Derek se lăți un zâmbet. — Parcă eu nu știu! A prins deja toate trucurile. Da, mă mut la Jan. S-ar putea chiar să ne căsătorim. Lou aprobă cu o mișcare a capului. — Mă bucur să aud asta. Păi, zise ea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
crească un cerc negru, făcând ca astrul să semene cu o orbitoare floarea-soarelui. George își spuse: „Am să privesc numai partea neagră din mijloc și atunci n-am să pățesc nimic“. Dar în timp ce o privea, partea neagră începu să se lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar petalele de flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar petalele erau de un auriu electric, scăpărător. Obiectul radia lumină amețitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea somiera desfundată generos, în vreo cinci sau șase locuri, se lățea repejor-repejor o pată cu reflexe carneolice, stins metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin straturile vălurite, vechi, de mușiță, sedimentate și distribuite aleatoriu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil, meciul cu aromele tari și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
număr, hai, treacă de la mine, e suficient! Apoi scuipă birjărește, cu tupeu, pe direcția Bossului. Nae scoate fără o vorbă, din buzunarul de la piept al cămășii, o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă șiret, pe deget, lățindu-și peste poate rânjetul lui ostentativ-concupiscent, de Don Juan blazat. Cuuum...!?! Ceee...!?! Încă n-ai aruncat drăcia aia...??! Ești diliu la cap...!!? Ești prost...!?! Ești sonat...?!? Ptiu...! Cabotinule! Vrei la bulău...?!? sar pe el împreună, Poetul și cu Fratele. Desigur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă obiectele arătând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o listă și, măsurîndu-ne din ochi, ne indică de unde să luăm și ce să luăm. Uniforma o vom Îmbrăca după ce ajungem În dormitoare, iar hainele civile le facem pachet și le trimitem acasă. CÎnd Îmi vine rîndul, omului i se lățește pe față un zîmbet. După o Îndelungă cercetare, Îmi pune În brațe uniforma, zîmbind În continuare. Abia În dormitor am Înțeles care era sursa amuzamen tului. Pentru că am un metru optzeci și nouă, pantalonii nu prea au șanse să rămînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]