281 matches
-
treceam pe lângă gară. Am făcut o întoarcere bruscă și nesăbuită în parcare. Nu o voi distruge. O voi da altcuiva. Câteva mașini goale erau parcate într-o parte. Zona cea mai apropiată de calea ferată - unde soțiile stăteau la volan, lăcuindu-și unghiile sau citind reviste, sau spunându-le copiilor de pe bancheta din spate să nu se mai bată, în timp ce ele își așteptau soții - era pustie. Nu era nimeni pe peron. Probabil că eram între două trenuri. Am oprit într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în formă de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
jocul de scroob. Ce caut eu aici? se-ntrebă el, cu amărăciune. Dar știa ce caută. Se salvase de la o confruntare cu un băiat nebun prin introducerea elementului joc. Și acum, același băiat era nerăbdător să-i prezinte o suprafață lăcuită de perete unde, când apăsai pe un mic motiv de desen, partea aceea schimba culorile. Erau acolo majoritatea culorilor pe care le cunoștea; și ideea era că dacă erai primul care alinia o culoare pe verticala acelei suprafețe, sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
doar în caz de incendiu au fost deja sparte. Miss America sparge toate panourile încadomnișoarate cu un chenar roșu de metal, alături de care atârnă în lanț un ciocănel. Acționează comutatoarele din interior. Face asta în hol. Apoi pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că se prestează exclusiv în zilele de dulce: marțea, joia și sâmbăta. Baisa, odinioară, capiște a bondarilor, a albinelor, a buburuzelor roșii, călugărițelor vinete, fluturilor albaștri, a libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț, făcându-l pe Nicanor Galan să-și penduleze, entuziast, către Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cinci bune. O țiplă de nes e un pachet de fumat. Mie nu-mi convine să cumpăr lingura de la unul că nu știi ce-a făcut ăla cu ea. Nici castroanele. Ce să mai zic să iau de la „fetițe“... se lăcuiește aia cu toți și eu să pun botul pe lingura ei, nu m-am născut de azi, de ieri. Ăia nu pot să schimbe nimic: cearceaf, lingură, asta... farfurie, nici buca de pâine. Păi, fetițele au loc separat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și eu să pun botul pe lingura ei, nu m-am născut de azi, de ieri. Ăia nu pot să schimbe nimic: cearceaf, lingură, asta... farfurie, nici buca de pâine. Păi, fetițele au loc separat și pe cameră mare. Le lăcuiesc toți, dar nu se împarte nimic cu ele, bine, c-o fi să iasă pe caleașcă și nu vede ăla de sus cine schimbă. La normali, Afterșef la două-trei bune. Okmenele se înregistrează și sunt interzise. Bine, avem cu manele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dat și am întărit sfânta mănăstire ce se cheamă Hlincea, ce iaste în Codru, lângă târgul Iașilor,...cu 15 poslușnici ce sântu împregiurul svintei mănăstiri, pentru că svânta mănăstire iaste aproape de Codru și, pentru tâlhari, fără de oameni nu pot călugării să lăcuiască...” „Cred că sfințiile lor au fost călcați de nelegiuiți de s au plâns lui vodă. Drept urmare, au fost miluiți cu poslușnici.” Da’ uite că s-au mai plâns și alții, dar nu lui vodă, ci mitropolitului, tocmai când se afla la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
îl ai gata tălmăcit de mine.” Cam ce spune vodă în acel hrisov? „El hotărăște să dea „pentru sfânta biserică Săhăstrie cari este făcută de iubit fratele nostru, domnia sa Grigori vodă carii iaste diasupra Socolii, la Codrul Iașilor,...la care lăcuind călugărași și pentru chivernisala călugărașilor și deschiderea acei biserici am socotit domniia mea și...am miluit ace sfântă biserică: de la beciul gospod și câte o giumătate di vin de triidzăci vedre de la pivnița gospod. Așijderi și din vama mare să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
neîncăpător. Probabil că nu putea adăposti decât patru sau cinci mese. Înăuntru nu erau decât doi clienți care se vedea clar că alcătuiau un cuplu de homosexuali, unul mult mai În vâstă decât celălalt. Amândoi foloseau cu Îndemânare niște bețișoare lăcuite În roșu și mâncau ceva care, după miros, părea a fi o supă miso. Uitându-mă mai atent, am observat că albul cel mic de Înălțime purta peste tricou un șorț de bucătar. — David, Îl strigă Yazaki pe nume. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
slabă decât Mma Ramotswe, părea mult mai solidă, având bicepși conturați și picioare bine-făcute. Pe cap purta ditamai pălăria roșie, uzată, și avea un halat albastru peste rochie. Purta pantofi confecționați dintr-o piele curios de lucioasă, aproape ca pielea lăcuită din care se fac pantofii de dans. Domnul J.L.B. Matekoni își drese glasul pentru a-și face cunoscută prezența, iar menajera se întoarse încetișor. — Sunt ocupată... începu ea, dar se opri când dădu cu ochii de Mma Ramotswe. Domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și arătă degetul mijlociu. Făcu chestia asta fără să ridice privirea, absorbită încă în conversația telefonică. — Da, querido, da, da, da. O să fie perfect. Perfect! Ne vedem atunci. Coborâ puțin vocea. — Abia aștept. Sună minunat. Mmm. Pupici! Apăsă cu unghia lăcuită cu roșu pe ecranul iPhone-ului, căruia îi dădu drumul în poșeta supradimensionată Bottega Veneta. — Cine-i norocosul de săptămâna asta? întrebă Gilles când Adriana se apropie. Întoarse scaunul rotativ spre Adriana care, știind că toată lumea din salon se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
saltea așezată direct pe covor; și baia care părea că fusese scoasă dintr-un hotel de lux și așezată în mijlocul apartamentului. Citise că avea o suprafață 660 de metri pătrați, spațiu complet deschis, ferestre imense și podele din lemn masiv, lăcuite cu negru, dar abia când s-au întâlnit a treia oară Leigh a avut ocazia să vadă cu ochii ei. De atunci, a petrecut acolo cât mai puțin timp cu putință; lucrurile din oțel, lacul negru și toate colțurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street. Este chiar lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe care se văd licărind lumânări și candelabre. Aici te poți lăfăi pe banchetele tapițate cu catifea, la mescioarele lăcuite cu negru. Pereții sunt zugrăviți cu un albastru șters, iar mesele de sus sunt separate cu panouri vechi și de demult. Sincer, acolo te poți simți ca și cum ați fi singura pereche de îndrăgostiți de pe fața pământului. În seara când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cel puțin zece carate. Singura persoană care nu era înzorzonată ca de un cocteil era Julie. Era îmbrăcată ca pentru un weekend la Cape Cod, în blugi Rogan și o cămașă marinărească retro. Era în picioarele goale, iar unghiile erau lăcuite cu o nuanță delicată de verde marin. — Sunt îngrijorată de intelectul prietenelor mele. Nu cred că vreuna dintre ele a trecut de prima pagină, îmi șopti când am intrat. Nu le-am făcut deloc mai deștepte. Îmi iubesc prietenele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu se aude nimic. Rămân acolo câteva clipe, dar întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc drum cu greu pe alee, când, brusc, ușa se deschide larg. În fața mea se află o femeie cu păr blond lăcuit până la umeri și cercei lungi, care i se bălăngăne. E foarte fardată, are pantaloni lungi de mătase într-o nuanță ciudată de piersică, o țigară într-o mână și un cocktail în cealaltă. — Bună ziua. Trage din țigară și mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
montează repede, așa că e bun la mutări. Ocupă și puțin loc, nu ca hardughia lui Țușca, un birou din lemn masiv, de am tras patru persoane de el să-l mișcăm... Frumos, stil, dar cu suprafața pătată. Îl vom curată, lăcui, va arăta ca nou - dar deocamdată nu se vede, e plin tot timpul cu hârtii... Intru din nou pe la opt. E zece dimineață în țară. Mircul e plin, peste o mie... Nimeni nu lucrează în România? Klik Valul îmi mângâie
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
oraș.Privirile i se opriră pe o pendulă de înălțime medie,aflată în vitrina unui ceasornicar.Intra în atelier și-l salută pe meșter.Acesta era preocupat cu repararea unui ceas de mâna.Il privi prin ochiul - lupă. Pendula era lăcuită și cu cadran de porțelan în culori strălucitoare spre albastru și alb. Părea un obiect vechi care cunoscuse timpuri mai bune.Poate împodobise sala unui castel. Domnule,vreau să știu cât costă pendula din vitrină.How much? Mesteșugarul își continuă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
răspuns. Ele ne dau instrucțiuni. Și noi citim. Nu se poate face o excepție? am întrebat eu. Nu, a răspuns ea. Nu există excepții. Toate excepțiile și orice excepție ar putea distruge ordinea stabilită. Apoi s-a urcat pe bicicleta lăcuită în albastru, spunând: Transmite-i salutări inginerului silvic! Da, în treacăt fie spus, vi s-a comunicat dumneavoastră, colaboratorilor mei, cum s-a ajuns să încercăm să facem împreună această carte? Chiar adineauri, înainte să pornesc dictafonul, stăteam lângă fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi întors acasă, să le găsească pe toate așa cum le-a lăsat ultima oară, în ziua aceea în care au venit după el și l-au ridicat, de atunci am stat adesea în fața dulapului ăluia, privindu-mă în ușa-i lăcuită ca într-o oglindă, evocând mirosul pe care-l simțeam când tata îl deschidea ca să scoată câte-o bomboană sau vreo gumă de mestecat, dosite pe după cămăși, și încercând să-mi imaginez că stă acolo, în spatele meu, dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mireasma de brad a coroanelor și de mirosul de petrol, mi-a venit în minte Crăciunul pe care l-am petrecut cu mama la lumina chioară a unei lămpi cu gaz, fiindcă se luase curentul, m-am uitat la sicriul lăcuit în negru, și am știut că dacă m-aș apropia mai mult de el, aș putea să-mi văd fața cum se oglindește în luciul său, și mi s-a pus un nod în gât și am simțit că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că s-a deschis ușa mică și au intrat doi gropari, unul dintre ei avea o cheie franceză în mână, iar celălalt o rangă de fier, s-au dus la sicriu și au început să scoată, unul după altul, holtșuruburile lăcuite în negru, se mișcau foarte repede, în mai puțin de jumătate de minut scoseseră toate cele trei șuruburi din latura stângă a sicriului, apoi au trecut de cealaltă parte, acolo au avut puțin de lucru cu ultimul șurub, dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trist și, încercând să-l ajung din urmă, în fața mea a apărut un om îmbrăcat într-un costum negru și cămașă albă, exact ca mine. Eram eu. Aveam aceleași haine, doar că erau aranjate, aveam aceiași pantofi doar că erau lăcuiți și simțeam că aveam același caracter, dar avea curajul să spună ce simte. Acest om care arăta și se comporta exact ca mine s-a uitat fix în ochii mei și mi-a spus cu un zâmbet plăcut și, în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nedisimulate a Yvonnei de a rivaliza cu familia Kersaint. De atunci Încolo, cu sau fără voia acesteia din urmă, aveau să fie două castele pe insulă. În interior, copiile făcute după lucrurile vechi alternau cu marmura rece a podelelor, mobilele lăcuite cu tablourile care povesteau istoria unei familii fără nici o legătură de rudenie cu familia Le Bihan. În camera largă pe care Yvonne o ocupa la parter, un monitor fusese instalat de un medic transportat de pe continent cu elicopterul. Niște electrozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]