549 matches
-
de apă. Ajută-mă să mă nasc, ajută-mă să renasc, iubita mea. Voi avea mai multă grijă de mine însumi, te voi iubi fără să te chinuiesc. Am deschis ochii, am privit puținul care se afla în jur, caseta lăcuită, covorașul spălăcit în dungi de lângă pat și dincolo de ferestre pilonul gri al viaductului. Apoi fotografia unui bărbat, sprijinită de oglindă. — Cine este? — Tata. — Trăiește? — Nu-l văd de foarte mulți ani. — De ce? — Nu era un bărbat făcut pentru familie. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
n-o cunoscuse niciodată și nici n-avea s-o cunoască până la moarte. Și dori deodată să stea chiar În clipa asta În camera lui sau, din contră, În salonul elegant din apartamentul tatălui său, În cartierul Rehavia, printre mobilele lăcuite și covoarele și lustrele din Europa Centrală, Înconjurat de cărți și obiecte din cristal și porțelan, concentrat În sfârșit asupra esențialului. Dar care era esențialul? Pentru numele lui Dumnezeu, care era? Poate că e următorul: să șteargă dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe biroul erudiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fiecare sertar, căutând curios sub saltele, sub perne și În grămada de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său. Mângâind tapițeria de brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a mobilei vechi. Comparând tăvile pentru ceai. Descoperind sub o cuvertură de muselină mașina de cusut Singer și scoțând o singură notă dogită la pianul Bechstein strălucitor. Alese o cupă de cristal și Își turnă puțin din coniacul franțuzesc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în sfârșit să-și facă viața mai senină și transparentă ca un cristal. Așa cum i se întâmpla tatei cu Hasselblatt și cu Leica, la fel pățeam și eu cu numele noi, de pildă cu Terra sigillata, denumirea dată oalelor roșii lăcuite, ale căror cioburi tăioase puteau fi găsite pe câmpia unde odinioară se aflase tabăra legiunii romane și ale căror ornamente îmi aminteau, de departe, imaginile de pe vasele din cartea lui Onkel Rodolph. Armin și cu mine ne dăduserăm întâlnire într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întrebat-o dacă nu ar vrea să fie prietena mea, a fugit râzând. Mama îl însoțea acum mai des pe tata în călătoriile lui de serviciu, ședea alături de el pe bancheta celui mai nou model de Studebaker, o mașină bleu lăcuită, cu aripi bine reliefate și faruri mari, roșii. Tata o cumpărase fiindcă avea nevoie de „și mai multă siguranță“, deoarece acum trebuia să-și petreacă întreaga săptămână pe drum, după cum îi explicase și lui Hans Saner. Mama se apleca deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vedere structural și de sfatul său ca specialist pentru a face acest paradis Încă și mai desăvârșit. Warren fusese acela care văzuse că tapetul cam lugubru din saloanele de la parter ascundea lambriuri frumoase de stejar care, acum restaurate și proaspăt lăcuite, contribuiau mult la aerul demn și atmosfera istorică a casei; și tot el găsise locul unde putea fi construită o baie și ce alte Îmbunătățiri și modernizări se puteau aduce instalațiilor sanitare și celor din bucătărie, fără a afecta integritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
invitându-ne prin gesturi - „Mă rog frumos, domnii mei“ - să fi putut atenua foamea noastră. Se spunea că a fost transferat la o indicație venită de sus de tot. Într-un jeep, așezat între doi polițiști militari cu căști albe lăcuite, așa se spunea că a fost văzut ultima oară. În același timp își făceau apariția zvonurile. Generalul Patton, care comanda A Treia Armată americană și a cărui ură față de ruși, exprimată deschis în discursuri de tot felul, alimentase acele șușoteli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mi-am adus și bosu! În urma lui venea un domn oarecum astmatic, cu obrazul ras, plete cărunte și ochi ca azurul cerului. Veșmintele-i Îngrijite erau de culoare Închisă; purta fular de vigonie, și Parodi a observat că avea unghiile lăcuite. Foarte natural, cei doi respectabili domni au luat loc pe două bănci; Savastano, beat mort de slugărnicie, traversa neîncetat, de la un capăt la celălalt, minuscula celulă. — Micuțu domn dă la 42 mi-a tras un răvaș - a zis domnul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dat vreodată naștere unui copil - sau că avea să facă vreodată una ca asta. Intrau și ieșeau pe ușă, se prelingeau grațios pe tocurile lor cui de zece centimetri până la biroul meu și Întindeau mâini albe ca laptele cu unghii lăcuite și se prezentau: „Jocelyn, care lucrează cu Hope“, „Nicole, de la departamentul de modă“, sau „Stef, care răspunde de accesorii vestimentare“. Una singură, Shayna, avea ceva mai puțin de un metru șaptezeci și cinci, dar era atât de firavă, Încât părea imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chinuiască douăzeci de minute, Împingînd și manevrînd manivela unei mici pompe infecte. WC-ul era o găleată pusă după un paravan de pînză. Iarna, conținutul găleții Îngheța. Dar interiorul ambarcațiunii era foarte plăcut. Pereții erau acoperiți cu panouri din lemn lăcuit, iar Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aproape țipase - ca o fată bătrînă, comică, dintr-o piesă! Tocmai cînd se gîndea la toate astea, auzi un rîset În stradă. Se duse la fereastră și se uită. La fereastră, cîndva În timpul războiului, fusese pusă o bucată de pînză lăcuită; cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful capului lui Fraser și umerii lui largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului roz al lui Viv și vîrful urechii ei, precum și degetele răsfirate pe manșeta brațului dus la piept. Își apropie fruntea pînă cînd aceasta atinse sticla lăcuită. Ce ușor le era bărbaților și femeilor, Își zise ea nefericită. Puteau sta pe stradă, se puteau certa, flirta - se puteau săruta, iubi, face orice pofteau - iar lumea Îi trata cu indulgență. Pe cînd ea și Julia... Se gîndi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Am Întors pe strada secundară către Estrella de Mar și am pătruns Într-o trecătoare Îngustă săpată În promontoriul de porfir. După nici patru sute de metri am atins istmul Împădurit, unde Începeau să se vadă primele vile În spatele porților lor lăcuite. Construită În anii ’70 de un consorțiu de dezvoltatori britanici și danezi, Estrella de Mar era un refugiu rezidențial pentru clasa de mijloc din nordul Europei. Stațiunea respinsese turismul de masă și nu exista aici niciun zgîrie-nori precum acelea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de-a lungul coridorului către o Încăpere mică, a cărei unică fereastră dădea spre livada de lămîi. Cu tot efectul distructiv al focului, era limpede că aici o sensibilitate sofisticată născocise o tainică lume rafinată, aproape desăvîrșită. Un paravan chinezesc lăcuit separa dormitorul de living, iar pe latura opusă căminului, față În față, se afla ceea ce fusese cîndva o pereche de scaune Empire. Doi pereți erau plini de cărți, ale căror cotoare se cojeau de pe rafturile incinerate. Deasupra patului era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iar apoi Îl Însoțise În Spania, În calitate de factotum. Dar faptul că-și găsise sfîrșitul În pat cu nevasta patronului său vădea un exagerat simț al datoriei. Era prea lesne de vizualizat ultimele lor momente Împreună, În momentul În care paravanul lăcuit se transformase pe neașteptate Într-un scut Învăpăiat. — Domnule Prentice... (Cabrera Îmi făcu semn s-o iau spre ușă.) Vă sugerez s-o găsiți pe doamna doctor Hamilton. E foarte necăjită, pentru ea e o mare solicitare. Între timp, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
urmări cum mă urcam În mașină, cu aerul unui director de școală pus În fața unui școlar debordînd de zel, dar și de naivitate. Supărat pe mine Însumi, am pornit pe strada Îngustă și am trecut pe sub camerele care supravegheau porțile lăcuite - fiecare lentilă cu povestea ei de spus. Diversele aspecte ascunse transformau Estrella de Mar Într-o uriașă ghicitoare. Coridoarele În stil trompe-l’œil Îmbiau, dar nu duceau nicăieri. Aș fi putut sta cît era ziua de lungă să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sculăm? Ar putea deveni o pacoste pe capul nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-a dreptul toarce de-ncîntare. Presupun că a cumpărat și ultimele concesiuni. Ciudat cum pot cîțiva hoți să impulsioneze o afacere. Știi, oamenii devin nervoși și Încep să-și plimbe banii de colo-colo... Așadar, sosea infracționalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
convenabilă între el și băieții aceia, care se zoreau reciproc, strigându-și cu o falsă încruntare, de sub bonete maronii, diferite vorbe urâte, lansându-le într-un argou sărăcăcios și redundant, în timp ce unul cu o șapcă împodobită de un cozoroc mare, lăcuit (de furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți de culoare și fără vedere, ce se opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
netrecut, nevoit să se proptească pe toate patru picioare, când părea inevitabilă catastrofa unei izbituri directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept dinaintea-i, în hohote scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit un cozoroc enorm în comparația cu șapca propriu-zisă apăru și el, după ce Mircea își scutură, cât de cât, praful gros de pe haina lui, care numai gri-metalic nu mai arăta, năpustindu-se voios către el, în timp ce simula dezordonat și stângaci câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cât, praful gros de pe haina lui, care numai gri-metalic nu mai arăta, năpustindu-se voios către el, în timp ce simula dezordonat și stângaci câteva figuri de box. Mircea avu timp să observe că amatorul de lupte avea, sub cozorocul lui lăcuit, o mandibulă enormă, care-i scăpăta mereu, și o gură la fel, pe care și-o retrăgea și apoi și-o umezea cu limba, după ce reușea să-și recupereze falca. O adevărată Babița-Pelicanul! îi ajustă, fără să vrea, Mircea, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e sămânța. Mi-e de cuscri apropiați, cu care să mă pot întrajutora, la nevoie... Atunci, Profetul sări în picioare, smuncindu-se la fugă spre Chitul cu licăritor rânjet, căruia îi smulse capacul portbagajului, pentru a lua, cu grabă, un sipețel lăcuit: Venind, tot așa de repede, înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului, băgând-o în sipetul cel lăcuit. A turnat în el niște zeme colorate și zdrăngănindu-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet două bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de marmură în urma lui și năvălind în sala imensă, plină de candelabre aprinse. Se răspândiră pe nenumăratele scaune tapițate cu piele de marochin și pe sofalele îmbrăcate în mătase de culoarea castanelor, ademenind, pe grupuri, lângă ei, câte o măsuță lăcuită, cu tacâmuri pentru servire din bucatele bufetului suedez. Amfitrionul, animat de un chef nebun și de o simpatie de nedescris la adresa lui Vladimir, necunoscutul din nordul Moldovei, prietenul lui cel mai drag, un tip de milioane, un om de aur, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Văzând cum Vladimir revarsă pe gât, într-o șuviță continuă, ditamai paharul de Bourbon , clătină admirativ din cap și, fără să-i pese de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător obrajii oaspetelui scump, necunoscut, până de curând, făcându-i cu degetul: Hoțule, te-am zăpsit, aseară, cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]