1,004 matches
-
Leda, 120 000 lei); John Oakes - Zodiacul parfumurilor (Ed. Humanitas, 250 000 lei); Eugene Ionesco - Teatru VI, Noul locatar, Rinocerii (Ed. Humanitas, 170 000 lei); Silviu Gherman - Scurta și plictisitoarea viață a lui Kjus (Ed. Polirom, 219 000 lei); Ioan Lăcustă - 1948-1952 Republica Populară și România (Ed. Curtea Veche, 200 000 lei); Octavian Goga - Corespondență primită II (1919-1932) (Ed. Limes, 272 500 lei); Pascal Brucker, Alain Finkielkraut - Noua dezordine amoroasă (Ed. Trei, 299 000 lei); Tudor Greceanu - Drumul celor puțini (Ed.
Agenda2005-12-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283517_a_284846]
-
140 000 lei); Nadejda Mandelștam - Speranță abandonată (Ed. Polirom, 286 000 lei); Jan Guillou - Răul (Ed. Humanitas, 270 000 lei); George Bacovia - Opera poetică (Ed. Cartier, 175 000 lei); Paul Guimard - Strada Le Havre (Ed. Humanitas, 130 000 lei); Ioan Lăcustă - După vânzare (Ed. Curtea Veche, 191 000 lei); Helmut Krausser - Cenușiul divei (Ed. Humanitas, 160 000 lei); Gail Kligman - Nunta mortului: ritual, poetică și cultură populară în Transilvania (Ed. Polirom, 169 000 lei); Georges Minois - Cuțitul și otrava: asasinatul politic
Agenda2005-15-05-tim liber () [Corola-journal/Journalistic/283594_a_284923]
-
telefon întrebarea “m-ați blocat?”, venind ca o prevestire sumbră - pentru unii - a ceea ce au ei în cap, ca nu cumva alții să le-o ia înainte. Că sunt tot felul de orgolii, mari sau mici, născute de pe resturi de lăcuste, ce au făcut aplicând din taste cruste pe pământ.. cu doar copy-paste, sau mă rog le mai pun și ei altfel, precum în rebus.. chiar s-au găsit de unde.. Însă, “superioritatea lor extremă.. că nu mai comentez la ce cote
CULTURA CE APRECIAZĂ BINELE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384577_a_385906]
-
capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
Lasă doar u- Mărul gol Cum ai văzut într-un tablou Scaldă-ți visele în cobilița Cu lapte de nucă de cocos Întinde-te să dormi în râma Dintre timpul meu și timpul tău Înaltă altar pe rug Herghelii de lăcuste să roada talpă absenței Praful se va aleage de lipsă mea Nu-mi pune capcane, cătușe Colivii la ferestre Dormi cu palma deschisă umărul dezvelit Am gasit cheia lacătului ruginit Visează-mă voi veni, voi veni După ce termin cerul de
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
neam și datini în în ochiul acvilelor și inimile stâncilor străvechi leagăne tăcute culcușuri osemintelor tocite ale voievozilor și lacrimile valahilor ce-au clădit scut gliei din trupurile lor în calea valurilor păgâne care le potopeau țarinile pustiindu-le precum lăcustele dansul caprelor și urșilor la răscruce de ani și ahourile plugușoarelor printre muscele ne amintesc că ne sunt străvechi rădăcinile de la facerea lumii înfipte-n dacic meleag că strămoșii trăiră la răscrucea vieții și-a morții. Spiritul sfânt din colinde
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
ninsoarea, E pustie rău grădina! Unde-i frunza, unde-i floarea? Ce se-ntâmplă-a cui e vina? De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă care sare, Sau pe gard un pui de cioară, Să văd o zambilă-n soare, Să alerg desculț pe-afară! Numai bradu-i plin de ace, E la fel ca astă vară. Așa-ncât nu am ce face, Vine neaua cea ușoară
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382918_a_384247]
-
STIL SIMPLU și cam RAR UN SONET...ȘI CE...TĂCERE este! Și ce MELANCOLIE... De PLUMB sufletu-mi simt, STRIGOII mă-nconjoară Și văd TOAMNĂ MURIND. MISTER...NEGRU în NOAPTE Mi-e greu să îl dezleg! Mai cred în FERICIRE, LĂCUSTA n-o aleg. Cu BACOVIA-n AMURG Braț la braț am să mă plimb, Într-un ECOU DE ROMANȚA. OH, AMURGURI...va mai prind?! Referință Bibliografica: GEORGE BACOVIA / Flori Bungete : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09
GEORGE BACOVIA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383120_a_384449]
-
fulg de nea, Așa cum eu aștept, tăcut, Ecoul lumii desfăcut, Pe care iarba a crescut În drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolină. Pe coarda-ntinsă, coralină, Un greiere, în pași de vals, Se-mpiedică atât de fals... Lăcustele, din dans în dans, Reinventează un balans, Pe care eu mi-l amintesc, Atunci când totul născocesc; Dar este totuși lumea mea Și dincolo de o perdea, Care umbrește umbra ta, E-un Univers cu-o piatră grea, Care-și scufundă timpul
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
primul fulg de nea,Așa cum eu aștept, tăcut,Ecoul lumii desfăcut,Pe care iarba a crescutîn drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolină.Pe coarda-ntinsă, coralină,Un greiere, în pași de vals,Se-mpiedică atât de fals...Lăcustele, din dans în dans,Reinventează un balans,Pe care eu mi-l amintesc,Atunci când totul născocesc;Dar este totuși lumea meași dincolo de o perdea,Care umbrește umbra ta,E-un Univers cu-o piatră grea,Care-și scufundă timpul nouîn
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în Europa și în lume! Monarhie nu înseamnă doar regele, ci o camarilă tocătoare de bani, de adunat onoruri și averi: boieri, conți, baroni, duci, marchizi, prinți și ce or mai fi ăștia, armate de trîntori lacomi, mai numeroși decît lăcustele din Parlament. Dacă ăștia ar reveni la Putere, ar însemna să nu mai avem unde pune piciorul pe pămînt românesc, că e proprietate privată. Monarhia este o capcană desuetă! Readucerea trîntorilor posesori de pămînturi și diamante, ar fi un alt
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
televiziunile au surprins scaunele goale în sălile de ședințe ale comisiilor. Chiulangeală, cît cuprinde! Seriozitate, ioc! Aceste comisii permanente și speciale înseamnă, de fapt, cheltuieli foarte mari cu șoferi, secretare, consilieri și protocoale. Nimic altceva. Au devastat Țara ca niște lăcuste și au dat-o spre hrană și termitelor străine Chiar au nevoie de două luni de vacanță precum școlarii, maeștrii aceștia în arta neisprăvirii, hoției, asupririi și incompetenței, pe care noi îi plătim și le suportam fărădelegile și deciziile oneroase
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
care se izbesc ca de un zid. Votează și ei ca oile, după cum le poruncesc șefii partidelor! La un îndemn, ridică mîinile în cor și habar n-au ce implică acțiunea lor. Aleșii noștri care au devastat Țara ca niște lăcuste și au dat-o spre hrană și termitelor străine, acești frecători de legi virtuale, care umilesc și batjocoresc poporul, oferindu-i un nivel de trai sub cel minim de civilizație, cu mult sub nivelul de trai ceaușist, se îndreaptă acum
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
aceea trăiam o tinerețe ciudată, culegeam plante medicinale dis-de-dimineață, uneori și seara, dar cel mai bine auzisem că se culeg în zori, mai dezgropam de pe întinderea cîmpului femei cu dinți de fildeș, cu sînii plini de liniști telurice, mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capul pe șolduri de libelule. Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț, domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită, vineție, părul îi albise, curgea în ... Citește mai mult Domnul Dobrescu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aceea trăiam o tinerețe ciudată,culegeam plante medicinale dis-de-dimineață, uneori și seara,dar cel mai bine auzisem că se culeg în zori,mai dezgropam de pe întinderea cîmpului femei cu dinți de fildeș,cu sînii plini de liniști telurice,mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capulpe șolduri de libelule.Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț,domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită,vineție, părul îi albise, curgea în ... III. PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI, de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
multe. Tot ți se cer bani: tv, radio, lumină, gaze, apă, salubritate. Impozite, asigurări. Deratizare; orașul e atacat de șobolani. Dezinsecții; prin cele mai mici orificii pătrund în casă gândacii. Țânțarii. Musculița de oțet. De undeva pândesc ploșnițele. Pot veni lăcustele! Ești bombardat cu somații. Ți-ai vândut ultimele discuri, o prostie; nu așa se plătesc datoriile; ți se impun soluții umilitoare. Ești cetățeanul unui stat ostil: părăsește-l! Nu; nici Romancierul nu a făcut-o! Vei regreta: nimeni nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea miros de levențică, șoapte de iubire, vaiete. Dintr-o gaură practicată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țara geme. Pleacă turcii, vin tătarii. Trec tătarii, apar moscalii. Merg moscalii, ies haiducii și cu ăștia nu glumești. Dacă ieșim și din iarna asta fără răscoală, e mare minune! - grăi papagalul. — Răscoalele ca răscoalele, da’ să ferească Dumnezeu de lăcuste, că pe astea n-ai cum să le oprești - zise Ximachi. Mai ții minte văleatul 7125, primăvara, ce grozăvie a fost? Stăteam la fereastră cu nevastă-mea și ne uitam în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă în casă, dar la ușă n-a mai ajuns decât o labă, c-au tăbărât lăcustele pe el și praf l-au făcut. Vistiernicul Ximachi își șterse o lacrimă. Dar uite că ne-am luat cu vorba și-am uitat de ospăț. Cuvioșiile voastre, deși știu că postiți, rogu-vă totuși a pofti la masa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numele unor ființe supranaturale ce cunoșteau diverse titulaturi în funcție de aria geografică pe care se manifestau respectivele credințe, oamenii făceau aceasta deoarece nu aveau nivelul științific necesar pentru a explica și a combate fenomene ca trăznetul, fulgerul, valuri și valuri de lăcuste, tăierea bruscă a unor capete, fumăritul, alunecările de teren, mazilirea, fuga în codru. Un ienicer căzând în noroi, cu abdomenul despicat în fața Vienei, murmura numele lui Allah întrucât n-avea cum să știe că senzațiile stranii care-i dădeau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu cu blândețe. Nimic mai simplu! - zise doamna Potoțki. Poftiți aici lângă mine. Zbignew și Malgorzata se așezară pe divan. Se lăsă câteva clipe liniștea. — Am auzit - spuse Zbignew, întorcându-se respectuos spre Metodiu - că anul acesta ați avut multe lăcuste. — Două valuri, unul după altul - răspunse Metodiu - unul dinspre răsărit, altul dinspre apus. Când s-au întâlnit a fost jale. — Mda - încuviință Zbignew. într-adevăr. Și timpul cum a fost? — Timpul, hm, destul de bun - spuse Metodiu. — Ceva ploi? — Vag. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l ascundă și nu reușiră, părinții trebuiră să-l arate, iar vestea se întinse. Bătrânii satului care treceau pe lângă pătuț aruncând o privire, clătinau din cap și ziceau în barbă: „E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și altele. Episodul 172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care păzeau o bucată de hotar, văzură mii de iepuri lihniți trecând Nistrul printr-un vad, spre stepele răsăritene. Un val de lăcuste ce se abătu dinspre Nord asupra Ținutului Sucevei făcu rapid cale-ntoarsă, căci n-avu ce să mai pustiască, fiind precedat de un val de tătari. Pe cer - semn totdeauna rău, vestind timpuri de jale - se ivise o stea cu coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Poporu-i la țară, habar n-are. — Turcii? — Turcii știu, da’ ce să facă? Asta au vrut, asta au. — Fumăritul? — Slab de tot - răspunse Samoilă. Din trei case numai una fumegă. — Văcăritul? — Vai de mama lui! Te sperii când îl vezi. — Lăcustele? — Da, mai avem, da’ și ele mai mult pleacă decât vin. Vodă căzu pe gânduri. După o vreme ridică mândru-i cap și spuse. — Bine, primesc. Boierii răsuflară întru mulți ani Măria-Ta ușurați. Episodul 198 INTRAREA îN IEȘI Alaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]